123 matches
-
este acea boală mentală al cărei remediu se pretinde a fi" (citat din dulăul Karl Kraus), iar un răspuns, în felul său, a fost chiar dat de către celălalt prieten comun, junele Otto care, pentru a preveni o moarte stupidă din pricina prostrației de după iluminare, a pus mîna de s-a sinucis. Eu n-aș putea și nici nu m-aș încumeta să-ți dau vreun răspuns, dar pot face o mărturisire care, în mod sigur, îi va fi de mare folos Luminăției
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
în imprimarea pe bandă a unei vieți care nu duce lipsă de constrîngeri. O voce stăpînită, de om care a înțeles din vreme că pentru vise poți să nu suferi doar dacă nu le ai. Amestecul ciudat de cumințenie, chiar prostrație, și cerbicie întîlnit, îndeobște, la copiii crescuți printre maturi stînjeniți de curiozitatea lor devine, cu timpul, rutină obosită și obositoare. Dublată de încăpățînarea de-a crede că, pe lîngă drumul ales, nu mai șerpuiește altă potecă: ,Era primul roman al
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
din Palatul Victoria, Guvern, Ministerul Sănătății, directorii de spitale etc., etc., ba chiar și din vreo pasăre de noapte aciuită pe la Cotroceni. Ce mai?! Era personificarea unei nenorociri maligne pe capul demnitarilor... În schimb, îl iubeau pensionarii până la căderea în prostrație; chiar și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
în rîndul celor din afara cercului clientelar, sau cu Gavrilă Țărmure din Bistrița, cum apologeții Cîntării României și-au mijit privirea și au început să-și ascută dinții pentru că forfota faptelor și pilda efortului le tulburau iremediabil echilibrul vegetării și al prostrației. N-a apucat bine să se instaleze la putere după alegerile locale, că actualul partid de guvernămînt a și declanșat bătălia împotriva lucrărilor de sculptură din centrul Călărașilor, acțiune trecută ca atare chiar în programul electoral, după cum la fel de rapid l-
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
În spatele meu se mai așază vreo două persoane. Și stau și ele, împreună cu mine, și stau, și stau. La un moment dat, simt brusc că mi s-a consumat toată rezerva de răbdare. Nu mai pot să aștept așa, în prostrație, tre’ să fac ceva să-mi ocup timpul și neuronii. Încep să examinez mediul înconjurător, ca să-nțeleg de ce dracu’ am înțepenit acolo și dacă există vreo șansă să mai scap vreodată. Mă uit mai întâi la cealaltă casă, să verific
Cum am fost la un pas să mă pape extratereştrii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20128_a_21453]
-
degenerat la fel de negru pe dinăuntru ca și pe dinafară, dedat patimii beției și viciului, care îl descoperise într-o zi pe neașteptate pe Domnul în timp ce curăța interiorul unui coș. Acesta rămăsese în interiorul coșului atât de mult timp, în stare de prostrație, încât prietenii lui crezuseră că a leșinat acolo. După mult chin, au reușit să-l convingă să iasă; chipul, au afirmat ei, care abia i se vedea de funingine, îi strălucea de parcă ar fi fost un înger. A început să
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
abia mai vorbea. Asta era bine, pentru că avea mai mult de gîndit. Așa se simțea și în acel moment. Trebuia să bea ceva neapărat, ca un făcut nu era nici un chelner prin preajmă. Basarab Cantacuzino își reveni din starea de prostrație, cine știe ce văzuse el în depărtare. "Unii oameni nu văd departe în spațiu, ci în timp", s-ar fi putut prea bine ca Basarab să fi fost dintre aceștia. "Să ne ajute Dumnezeu, domnule Bîlbîie, să putem apăsa la vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ediție. Până acum câteva minute am tot gesticulat și discutat cu el o groază, în gura mare, atrăgând atenția și deranjând pe cei din jur, și tocmai acum nu mai dau de el... Prin urmare, stau într-un fel de prostrație și continui să mă uit la carte fără să mă apropii de ea, ca și cum un magnet polarizat invers mă ține la distanță fără posibilitatea de-a o atinge sau răsfoi și, deopotrivă, țintuită locului, cu ochii cablați pe ea. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca o actriță în pielea personajului și toate simțămintele lui. Mioara însușindu-și-le, le reda așa cum erau, murdare sau gălăgioase, subtile sau nealterate. O lovitură puternică. Balaurul timpului dezechilibrat se atingea cu propria lui coadă într-o stare de prostrație. Ridicat pe labele dinapoi, Mangusta privește țintă. Nu vede nimic, dar simte ceasul Primăriei și pe cel din centrul orașului care îl măsoară mecanic, dar fals. Gablonzul Timpului mușca mecanic zilele și anii din Timpul real cu pietrele prețioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de floarea-soarelui pop-corn-ul românesc, produs care creează o plăcere gustativă inexplicabilă occidentalilor, precum și o stare de prostrație egalată de cea a acelorași occidentali atunci când țintesc cercurile pictate pe ușa barurilor sau când cloncănesc cuburile de gheață din paharele cu whisky. Cu siguranță nimeni nu-și mai aduce aminte de cei doi tineri ai orașului, unul înalt, lălâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în fața camerei de filmat și cred că una din scăpările probabil inerente ale regizorului a constat în această confuzie a registrelor. Nu gesturile exagerate redau cel mai bine tensiunea sau soluțiile de avarie, excesive, ci momentele de calm aparent, de prostrație sau cele în care dialogul se înfiripă natural, chiar dacă deceptiv. Filmul are două finaluri ca și cum regizorul ar fi ezitat, unul magistral și unul total neinspirat, adăugat celuilalt. Ultima scenă îi înfățișează pe cei doi în același spațiu însă, chiar dacă aparatul
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
căreia îi făcea cumpărăturile. Toto (Salvatore Abruzzese) se transformă în dușman pentru prietenul de până atunci, Simone (Simone Sacchettino), pentru că fiecare a ales o altă bandă; maturizarea are loc rapid, cu abandonarea oricărui complex. Regizorul surprinde excelent un moment de prostrație al membrilor bandei după uciderea unuia dintre ei; crima apare ca unică rezolvare a tuturor conflictelor, aceeași lecție i-o predă un mafiot lui Don Ciro (Gianfelice Imparato) contabilul și totodată cel care distribuie banii în funcție de serviciile aduse membrilor bandei
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și dezamăgire. De obicei diariștii suferă de un orgoliu demiurgic de tip incurabil, încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
secționat e punctul de colaps al aparentei continuități: până în preajma lui, avem ritualul terestru al scrisului; dincolo de el, ceremonia militară a imaginației. Între cel dintâi și cea de-a doua, lectura afectivă nu știe să decidă. Rămâne la mijloc, în prostrație. Analitic însă, falia ("A primi note. A da") e la fel de-ndreptățită ca orice alt vers. Rolul poetului (care, nu-i așa, are la activ și lecțiile deschise ale profesorului de limbă franceză A.M. din volumul strada castelului 104) e
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
nu este că Grigore fură ouă, ci că aceasta este aventura vieții lui, iar că pușcăria pe care urmează s-o facă este aceea a unui găinar mărunt, așa cum aventura celor doi tineri reflectă imbecilitatea concetățenilor lor, starea generală de prostrație a unei societăți redusă la reflexe pavloviene. Niciunde nu există posibilitatea excelenței, "răii" se văd reduși la niște marote, actele lor infracționale devin niște eboșe nefericite, simulări impardonabile prin meschinul lor, ele maschează un bovarism care se descarcă compensatoriu în
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
e legată de identitatea răpitorului: aflăm că acesta și-a pierdut simțul realității în urma unui accident. Că n-a fost de la bun început psihopatul periculos de acum. Tăcerea lui clinică e o consecință a acelui moment de restart. Ca și prostrația în care pare să-l urmeze pe Cezar. E un om înnoit, unul cu memoria, reflexele și discernământul primenite. Pe jumătate inconștient. În aceste condiții, devine tot mai greu de stabilit (cel puțin de la un moment încolo) cui i se
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
bărbat, are, pe drum, o criză pe jumătate extatică (își imaginează o scenă pe Sfântul Munte), pe jumătate clinică, se pierde într-un orășel nenumit (și, în fond, oarecare), pentru a fi în cele din urmă recuperată și adusă în prostrația maladivă din care plecase. Dacă experiența i-ar fi sedimentat lui Florin Lăzărescu simțul echilibrului (pe care părea să-l posede până acum), cu totul altfel ar fi arătat, cred, acest roman de maturitate.
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
de planșe care-i povestesc viața o imagine mai tristă a lui Corto Maltese decât aceea în care, după discuția cu Cain Groovesnore, reamintindu-și de iubirea Pandorei, îl vedem, aproape prăbușit, pe malul mării. Surprins într-o stare de prostrație, Corto e o ipostază a disperării. Desenul exprimă tristețea, melancolia, durerea și regretul. Paralizat de emoții, eroul redevine un biet om, măcinat de frustrări, abandonat și inutil. E posibil ca acesta să fie momentul în care el realizează că fata
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mă regăsesc în nefericirea pietrei cum s-ar putea crede, nu mi-au plăcut niciodată pietrele de pe drum, bolovanii, nu mi-a plăcut lipsa lor de sens, imobilismul, starea lor de prostrație transmisă și oamenilor, indiferența lor în fața timpului, indolența, nepăsarea... M-am născut dintr-o piatră însuflețită, o piatră cu inimă, am crescut într-o inimă de piatră, am fost copilul pietrei, ceva între om și piatră, într-o zi m-
COUPE DE FOUDRE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384319_a_385648]
-
violent, care se soldează cu discontinuități de percepție a realității, compensate sau, mai bine spus, deviate În manifestări atipice de delir verbal. Atipice, pentru că durează foarte mult, uneori câte o zi Întreagă, după care bolnavul cade Într-o stare de prostrație, de muțenie și imobilism din care nu poate fi scos. Pe parcursul unor astfel de derapaje schizoide, Adam Adam povestește cui vrea s-asculte o istorie fantasmatică, totdeauna aceeași, despre aventura sa Într-un imobil subteran gigant, numit Centrul, unde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
auzit imediat. Cânta în șoaptă, cu o voce de copil, destul de dulce, de altfel. Gardianul mă lăsă să intru și închise ușa în urma mea. Ochii mi se obișnuiră cu întunericul și l-am putut vedea. Era într-o stare de prostrație, așezat într-un colț al camerei, cu genunchii la gură, și își legăna întruna capul, în timp ce cânta. Era prima dată când îl vedeam. Părea mai tânăr decât era. Avea un păr blond și ochi albaștri ațintiți în pământ. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
închidă în cheie explozivă această zi extraordinară. Pe trotuarul, gradenele și peluzele din fața Universității Turlock a avut loc un spectacol fulminant, de explozii de lumină în traiectorii și coregrafii, culori și intensități care nedumereu, erai într-o continuă stare de prostrație din care nu fugise evident rațiunea... Muzica era un ocean de sunete pe care le percepeai fără ca strada să fie inundată, era parcă feliată pe boxe imaginare cu unduiri reflexe din care lua fiecare ce și cât îi satisfăcea pentru
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
nu pune botu’ că nu-i dă matali care stai la bloc și citești Tolstoievschi, sau alte aiureli comuniste. Acuma-i bă, nenică, capitalism, unde ăia dăștepții trăiește, iar ăilalții o ia în mână! Abia acum ieșiră din starea de prostrație cei doi colegi de afaceri și bufnind în hohote de râs, abia reușiră să spună un: - Hai bă, șefu’ că iești mare, pă chestea asta dau io, diseară, o masă la Inter și bag și niște putori d-alea cu
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
fel, se blazase și aștepta parcă un miracol care să-i rezolve toate problemele. Tăcerea era apăsătoare, între timp veni și Angela cu Ionuț, nicicare neîndrăznind să zică ceva și așteptând reacția Laurei, care căzuse parcă într-o stare de prostrație, nevrând să accepte că, totuși, ei i s-au întâmplat. Sufletu-i plângea cu lacrimi amare. Nu se putea desprinde de trecut, o urmărea parcă dinadins, o înconjura ca o pânză de păianjen, obligând-o să aleagă în a o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
fel, se blazase și aștepta parcă un miracol care să-i rezolve toate problemele. Tăcerea era apăsătoare, între timp veni și Angela cu Ionuț, nicicare neîndrăznind să zică ceva și așteptând reacția Laurei, care căzuse parcă într-o stare de prostrație, nevrând să accepte că, totuși, ei i s-au întâmplat. Sufletu-i plângea cu lacrimi amare. Nu se putea desprinde de trecut, o urmărea parcă dinadins, o înconjura ca o pânză de păianjen, obligând-o să aleagă în a o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]