105 matches
-
ar trebui să fim atât de plini de viață. Atât de bine dispuși. De vioi. De ageri. Domnul Whittier e un adevărat model. Spun adesea lucrul ăsta. Acești îngeri ai milosteniei. Acești îngeri ai carității. Acești îngeri prostuți, atât de prostuți. Și sora sau omul de ordine va zice: — Și noi... eram la fel de vioi. Îndepărtându-se, sora va zice: Când eram de vârsta lui. Nu e bătrân. Așa iese întodeauna adevărul la iveală. Domnul Whittier suferă de progerie. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau mai degrabă Neelan. Gil, Gil, Giiil! ― Dan! Strigătul păru să vină de departe. Era mai degrabă un gînd decît un sunet, un oftat obosit care străbătea noaptea cea mare. Reîncepu, slab, îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va frige mai tare. Noi... O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își deplasă încetișor degetul subțire și delicat sub ochi, trăgându-și ușor pleoapa în jos, a sanchi, s-o crezi tu! Zise, cu un fel pronunțat de a sublinia absurditatea respectivei idei în lumea atât de sexualizată a contemporaneității: Nu, prostuțule, nu vreau să pretind că nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până acum! Fără să știe că Svetlana, de la următorul nivel, de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la urechiușa tinerei furnici cu ochi prelungi de cobalt: Oare cum au reușit să efectueze acest uimitor moment în mișcare? Prostuțule! îl bruftului alintător tânăra furnică. S-a dat pur și simplu un ordin, venind de la Regina furnicilor și toate furnicile i s-au supus. Chiar și purecii-săritori s-au supus acestui ordin? Cum așa? Doar ei nu știu graiul insectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o și am purtat-o În brațe până la patul din mijlocul camerei, un pat semidublu imens, prea mare. — Știi, eu aveam o Întânire... Nu pot... e adevărat, jur... Ei bine, accept numai pentru că e vorba de tine, Miyashita... Căsătorită, eu?... Prostuțule!... Ce spui? Ți-ai lăsat locul de muncă... și nu mi-ai spus nimic? Din acea seară Începuserăm să ne vedem În fiecare sâmbătă: ne Întâlneam, apoi făceam dragoste. Încet-Încet am ajuns să-mi dau seama că Începeam să simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
generație, din aceia care trebuia să ceară voie unui picior ca să-l poată mișca pe celălalt. Împinse câinele care venise să-l salute, lăsă violoncelul unde se nimeri și se Întinse pe pat. Învață, gândea el, Învață o dată pentru totdeauna, prostuțule, te-ai purtat ca un imbecil desăvârșit, ai dat Înțelesurile pe care le doreai unor cuvinte care la urma urmelor aveau alte sensuri, și nici chiar pe acestea nu le cunoști, nici nu le vei cunoaște, ai crezut În surâsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
veni să te vadă, vor găsi că ești caraghioasă cu bandajul acesta. Te vor invidia pentru ca lipsești de la școală. Îți vor aduce muzică la pat. Îți vor aduce și o țigără. Ți-o va aduce micuțul cu părul rasta 1, prostuțul ăla care îți ajunge până la umeri. E prietenul tău? Îmi place, îmi place părul lui. Îmi place tot ce-ți place ție. Să știi că am să mă duc să împrumut patine. Negre, cu multe rotile ca ale tale. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fie... - Nu vrei să ne-ntoarcem? Întinse mâna și o prinse pe după umeri. O trase spre el. - Vine negura aia de ploaie. Nu simți? Își sprijini capul de umărul lui. Întinse, lenevos, răsfățându-se, piciorul spre cățelandrii de pe pietroaie. - Ce prostuți sunt. O mângâie pe braț, lăsându-și mâna spre șoldul ei. - N-am vrut să-ți răspund. Ai văzut că și la telefon n-aveam ce să-ți spun. Trebuia să vin neaparat aici, altfel... - Cetățean de onoare, chicoti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a pălit cu adevărat, și dacă da, de ce. ― Știi că am fost acolo, spune el cu precauție. ― Nu, nu știu, spun eu, complet bulversată. Adică ce se petrece aici? ― Credeam că ți-am mai spus că am fost acolo. ― Nu, prostuțule, râd eu ușurată, dându-mi seama că e doar imaginația mea și nu se petrece nimic ciudat. Nu mi-ai spus. ― A, păi, credeam că ți-am spus, spune Brad, după care adaugă: Am fost la deschidere. ― Nu, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cerul cu un ochi. Unele se uitau chiorâș spre cer și cârâiau a primejdie. Adică, le anunțau și pe celelalte. A cârâit și cloșca mea și a chemat înspăimântată puii: clo,clo, clo! strigând la ei. Dar ei, micuți și prostuți, nu înțelegeau ori nu o ascultau. Până să-i adune și să-i adăpostească, din înaltul cerului a venit în picaj o gaie. Cloșca a întâmpinat-o curajoasă și s-a luptat cu ea. Gaia nu a putut să o
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sexy și afecțiunea vădită - acestea chiar erau o surpriză. — Ce te-a apucat? întrebă Dan, așezându-se la masă să citească rubrica de mondenități din Standard, cu o cutie de Cola luată din frigider. — E a treia aniversare a noastră, prostuțule, îi răspunse Carol, trecând în pași de vals de la aragaz la frigider și de acolo la blatul de lucru. M-am gândit că ar trebui să sărbătorim. — Ce aniversare? Nunta am făcut-o în aprilie și acum e sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Carol, trecând în pași de vals de la aragaz la frigider și de acolo la blatul de lucru. M-am gândit că ar trebui să sărbătorim. — Ce aniversare? Nunta am făcut-o în aprilie și acum e sfârșitul lui septembrie. Nu, prostuțule, nu aniversarea aceea, aniversarea nopții în care ne-am cunoscut, a serii în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trupul, inima, sufletul, asemeni unui soare, din fața căruia nu poți, nu ai cum să te dai la o parte. Femeia s-a ridicat. Repede. La fel de repede s-au îmbrățișat,îndelung; s-au sărutat, tot îndelung, după care, ca doi copii prostuți și neajutorați, s au prins de câte o mână, și au pozat,în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care spălă într-o clipă toată materia impură. — Pune-ți ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o femeie ar merita să aibă parte fiecare dintre noi, nu vă puteți închipui cît era de tolerantă și grijulie, încercase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
v-ați gîndit măcar pentru o clipă că s-ar putea să ne pună doar la încercare, să vadă cu cine are de-a face, că totul s-ar putea să fie doar un joc de-a șoarecele și pisica? — Prostuțule, se aude din nou vocea lui Petrică, tu pe ce planetă trăiești? Nu vezi ce se întîmplă în lume, nu-ți dai seama că rușii si au luat laba de pe lagărul socialist? Trebuie să fii bine plecat de-acasă să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Părințelului i s-au aprins călcîiele după Angelina, așa că eu n-o să am încotro decît să mă mulțumesc cu Delfinaș. Ai nevoie de un șoc, aude ca prin vis replica șoferului, al dracului mai seamănă cu vocea Bătrînului, se gîndește. Prostuțule, dacă ăștia sînt oamenii pe care ți i-ai ales, poți s-o lași baltă de pe-acum, ți-o spun fără răutate, dacă le dai un deget o să-ți înșface toată mîna, zicea Bătrînul, prea te-ai lăsat dus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pe urma acțiunilor tale păguboase. O să te facem erou, Potaie, ți-a șuierat Picioruș la ureche după ce s-a întors de la Timișoara, tot ce ai de făcut este să-ți tragi un glonț în cap, credeai că avea chef de glume, prostuțule, dar trebuia să ți dai seama că vorbește serios, revoluția asta are nevoie de un exemplu de sacrificiu suprem, ți a sugerat, ceva care să pună mulțimea pe jar, să o facă să iasă din casă, să solidarizeze pe străzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o fi, dacă nu i s-o fi întîmplat ceva rău, dacă nu cumva vreun glonț rătăcit l-o fi răpus pe stradă, așa cum li se întîmplase deja multor ghinioniști. Prostuțule, numai de așa ceva nu poate fi vorba, domnul Președinte a mîncat rahat de mic, cît să-i ajungă zece vieți. Ce dracu’ mai e și asta? întreabă Sena încetinind, privind la barajul de soldați cu armele la piept, aliniați de-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
timp cu toții se maturizaseră și învățaseră din greșeli. Cum oare de nu se gîndiseră deloc la asta pînă acum? Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-a mai rămas o lețcaie, nici măcar atît cît să poți lua un taxi pînă acasă, dacă află Delfina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
popă e un mare căcat, e prea devreme să te lamentezi, nu i chiar așa de plîns, el o să-și ia doar cireșica de pe vîrful tortului și o să plece ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. — Totul se plătește Părințele, prostuțule, măcar de ea să fi avut grijă, zice Roja, dar tu nici măcar nu te-ai gîndit la asta, erai prea ocupat cu alte prostioare, mi-e și rușine să ți le mai repet acuma. Tu ce-ai fi făcut în locul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! Se freacă de piciorul meu. Uah! ( Se aude un mârâit docil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații sânt atât de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai e-pa-tat pe bietul Scarlat! E o realitate, și n-ai de ce să te ascunzi. Poți pune rămășag pe ce vrei că acum își zdrobește mintea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
declară pe un ton important: ― " Nu credeți că necunoscuta ar putea fi doamna Melania Lupu?" Reveni la vocea normală chicotind: Fii convinsă, fetițo, aici, domnul Raul Ionescu aproape va muri de râs. Îi va vorbi în primul rând de glas ― prostuțul nu știe că acesta îmbătrînește cel mai târziu ― care aparținea unei femei dure și cam grosolane. Cu totul altceva decât bleaga de Melania... Ce să mai discutăm, lucrurile sânt clare, nu merită să pierzi timpul. Gîndește-te bine însă la scăpările
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
depărtare și hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți invidiau norocul lui Simion de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]