1,001 matches
-
e di lodarsi. În fondo dorme în una delle tânte celle vuote come fosse un detenuto, possiede le chiavi di tutte le celle, può aprirle e richiuderle tutte, egli è prigioniero di se stesso, guardiano di se stesso. Crea îl protagonista e l'antagonista della sua vicenda. Propone a se stesso, infine, di essere l'uomo che non accetta la libertà dell'amore, perché rifiuta îl riscatto della vită nella grazia della sofferenza offerta quale dono, restando abbarbicato all'essere dell
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
come nella tragedia, mă è ucciso dai parenti della moglie, dopo essere stato esiliato dai veneziani (al servizio dei quali era come comandante della guarnigione di 'Cipri'). Anche quest'ultimo aspetto contribuisce almeno parzialmente ad alleggerire îl giudizio morale sul protagonista, la cui figură, come sostiene Karina Feliciano Attar, presenta tratti tali da fare della novella un'esplorazione degli stereotipi etnici circolanti nell'immaginario del XVI sec., esprimendo da una parte le ansie sugli incontri interculturali (îl 'matrimonio interetnico' tra Disdemona
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
guardia contro le differenze pericolose, allerta îl lettore șu quelli che sono più vicini e simili a noi stessi, insomma șu coloro che dovrebbero essere gli 'alfieri' - è îl caso di dire - della nostră identità22. Și potrà aggiungere che îl protagonista sembra soggetto a un'evoluzione, nell' arco del racconto, tra i due poli evocați da Bourdieu, scorrendo cioè della mera percezione iniziale di un'alterità alla sanzione finale di una differenza 23. All'inizio del racconto, infatti, la caratterizzazione etnică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dal celebre apoftegma sartriano: "è l'antisemita che fă l'ebreo"26. Mă più significativo è che l'evoluzione di cui și è parlato non pertenga în questo caso solo alla prospettiva dell'autore o dei personaggi che attorniano îl protagonista, mă și consumi nella stessa coscienza di quest'ultimo: è cioè îl Moro stesso ad aderire gradualmente ai pregiudizi veicolati dall'epiteto che lo designa. Le tappe di questa graduale involuzione și consumano all'ombra della sua "leggerezza" e credulità
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
l'Altro, Tropea, Milano, 1996, p. 148. 26 J. P. Sartre, L'antisemitismo. Riflessioni sulla questione ebraică, Edizioni di Comunità, Milano, 1982, p. 50. 27 Și veda ad esempio la nov. I 4 degli stessi Ecatommiti, în cui l'ingenuo protagonista è soprannominato Africano, "cognome che al suo proprio nome și confacea". 28 Cfr. șu questo Feliciano Attar, Genealogy, cît. 29 S. de Beauvoir, Îl secondo sesso, Îl Saggiatore, Milano, 1961, p. 15. 30 Cfr. Fanon, Pelle nera, cît., pp. 158
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cor de cameră alcătuit din coriști din alte diverse ansambluri berlineze, ansamblul instrumental Mosaik (înființat în 1997 de tineri studenți ai Universității de Arte) și soliștii (baritonul Tobias Müller-Kopp, basul Genadius Bergolurko, tenorul Marcel-Benedikt Sindermann), dintre care se distinge clar protagonista, soprana Lilia Milek, cu o calitate vocală și maleabilitate dramatică excepționale. O astfel de ofertă pitorească se adaugă în Berlinul începutului de stagiune cărărilor tradiționale ale spectacolului muzical. Printre acestea, de departe cea mai fastuoasă te duce spre concertele săptămânale
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
Catherinei M.: "Autoarea e o stahanovistă a sexului. Așa cum alții își constituie o bibliotecă sau o discotecă, Catherina Millet deține o impresionantă sexotecă. Are cultul performanței și dovedește un ireproșabil profesionalism. Preocupată din copilărie de "problema numărului", e, la maturitate, protagonista unei partuze gigantice." Cartea a stîrnit rumoare în Franța. Printre cei care au declarat-o intangibilă (cine nu-i recunoaște valoarea cade în păcatul fundamentalismului obscurantist!) se numără Philippe Sollers. Dl Călinescu nu ne mai spune de unde i se trage
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
sexy în Japonia și în nici un caz nu-și pot permite să declare că aceste fete sînt o rușine pentru gimnastică. Dacă ar fi fost strîmbe sau malformate, atunci da! Dar cînd niște fete atrăgătoare care au fost gimnaste devin protagonistele unui film sexy, ele sînt argumente vii că, după încheierea carierei sportive, gimnastele pot fi și femei atrăgătoare, nu numai niște automate de cîștigat medalii ieșite din uz.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
analoagă cu cea pe care părintele său a purtat-o sub flamura autonomiei esteticului. În fond, e urmarea, în condiții mult mai dure, implacabile, a aceleiași lupte. Cruciadei estetice conduse de mentorul Sburătorului i-a succedat cruciada estetică a celebrei protagoniste, în tandem cu Virgil Ierunca, a emisiunilor "Teze și antiteze la Paris" și "Actualitatea culturală românească" ce au alcătuit coloana vertebrală a secției române a postului de radio Europa liberă, fără nici o șovăire, fără nici o abatere de la principiile lovinesciene. Se
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
chemare pentru o introspecție, teatrală, în culisele spectacolului și al tipologiei actoricești. De aceea, maniera de "teatru-n teatru" este poate cea mai bună formulă de tratare, o perspectivă tentantă atît pentru Teodora Herghelegiu, cît, mai ales, pentru cele două protagoniste, Clara Flores și Dana Voicu. O actriță în vîrstă și alcoolică este invitată, după o pauză de zece ani, să joace Arcadina din Pescărușul. Piesa nu este altceva decît acel interval, oră pe care actorul (actrița aici) o petrece în
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit. Va fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de astăzi, pentru că înlocuiește nonfigurativul modern cu
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
mi-am dat seama că eram frumoasă, vedeam în ochii bărbaților pofta să se culce cu mine, aproape că le auzeam gîndurile cînd își făceau planuri cum să mă fută.” (p. 12) Întrebarea care se pune este pentru cine vorbește protagonista în această ultimă frază? Pentru iubitul ei (limbajul e cam dur), pentru cititorii romanului (iarăși se puteau găsi vorbe mai puțin fruste) sau pentru ea însăși? Începutul cărții pare să indice că cel căruia îi sunt adresate cuvintele Ligiei este
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
de circ, Aglaja Veteranyi părăsește România în 1967 împreună cu părinții. Colindă prin Franța, Anglia, Spania, Africa, America de Sud și se stabilește în Elveția, unde a trăit douăzeci de ani. Cartea ei cuprinde patru capitole în care se urmăresc etape din evoluția protagonistei, patru etape ale transformărilor ei pînă la pubertate și chiar adolescență. Un singur lucru pare că nu se modifică: inocența limbii care adună și spune povești. Povești nenumărate și nesfîrșite, cu și despre oameni, obsesii, spaime, viață și moarte, exil
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
gînd și faptă, rezistînd să meargă și să construiască ceva contracurentului. Dramatizarea regizorului Radu Afrim își delimitează story-ul mai degrabă la ceea ce ține de perioada copilăriei și a circului și de atmosfera de acolo. Nu e nimic discutabil în asta. Protagonista, Copila, este privită în această amplasare și nu mai este însoțită, ca în carte, în experiențele ei directe de vedetă, de starletă în programe de varieteuri, în evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
valoare pe scenă, sprijinindu-se pe universul Aglajei. Nu știu dacă a reușit să-i pună în valoare și altfel în special pe cei doi actori importanți ai trupei, Adriana Trandafir și Ionel Mihăilescu, Mama și Tat’su. Antoaneta Zaharia, protagonista, Copila, iese în evidență printr-un soi de energie extraordinară, dar nici personajul ei nu are nuanțe, mirări, întrebări, frici, autoironie, este structurat de la început și pînă la sfîrșit la fel, deși parcurge mai multe vîrste și întîmplări. Aerul brechtian
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
Australia că o internează la spitalul de nebuni? Werner Schwab își salvează piesa de la alunecare spre tonul grav, apocaliptic printr-un umor negru foarte special. Un extraordinar contrapunct al structurii dramatice. Asta nuanțează foarte tare și colorează partitura fiecăreia dintre protagoniste. Minunate împreună și fiecare în parte, Dorina Lazăr, Coca Bloos, Emilia Dobrin, de la gesturile clare și emblematice ale fiecărui personaj, la ritmul diferit, la tonul rostirii, la atitudine, la relațiile ciudate dintre ele se suportă, se urăsc, ucid la schimbările
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
lui Daniel Voinea funcționează eficient și lămuritor. De-a dreptul inspirată este soluția regizorală de a scoate la vedere cele două "fețe" ale tinerei Isbjörg. Două tinere absolvente interpretează cele două ipostaze, una blîndă, inocentă, cealaltă nemiloasă, fioroasă, a leoaicei, protagonista, de fapt. În acest rol se strînge și complexitatea partiturii, și dificultatea ei. Ioana Calotă este distribuită în Isbjörg-leoaica, celălalt chip fiind interpretat corect de Mădălina Ghițescu. Pe Ioana Calotă o cunosc din examenele de la institut (U.N.A.T.C.), din spectacolul
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
refuză să apară. În plus, fiecare epifanie se dovedește una de proporții dînd peste cap toată normalitatea țesută delicat de Nora pe post de protecție. O Penelopă tragică, a cărei activitate recurentă se desfășoară în dauna, nu în beneficiul ei. Protagonista pare un personaj cu gusturi groaznice la bărbați, angrenată într-un ciclu de autodistrugere. Aluzia mitologică dinainte nu era gratuită. Tatăl muribund al Norei (Maurice Garrel) e scriitor și profesor de greacă veche, iar pelicula debutează cu fiica lui cumpărîndu-i
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
Ca de obicei, mesajele simple, oneste, directe, se transmit cel mai bine din ochi, fără nevoia de a apela la vorbe ticluite, într-o casă de poet! Cum e de așteptat de la un liric cu trup și suflet, cuvintele sunt protagonistele întâlnirii. Însoțite de gesturile binevoitoare, mă poartă blând dintr-o încăpere în alta, ca printr-un vis pe care parcă l-am mai trăit cândva, decorat cu piese de artă, mobilier din esențe de lemn rar, sculptat cu migală, adus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
30 de ani! - trimiterea este, nu ne îndoim, la faptul că, în perioada interbelică, naziștii interziseseră spectacolele de cabaret (în care, desigur, se regaseau). De altfel, în românul de notorietate în epoca Goodbye to Berlin, scris de aventurosul Christopher Sherwood, protagonista Sally Bowles făcea furori cu cântecul ei Viața e un cabaret, satirizând decadenta vieții de noapte din Berlinul anilor ’30. Robert Wilson nu avea cum să nu valorifice, ca pată de culoare în reprezentația să, ecouri din filmul Cabaret (după
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
și această nouă apariție editorială. Personajele romanului suferă de un fel de schizofrenie dată de distanța tot mai mare dintre aspirațiile lor spirituale și realitatea înconjurătoare. Toate sfîrșesc prin a se îneca în mocirla tranziției, precum Sabina, misterioasa (prin destin) protagonistă a romanului: „Ce dorea atunci de la viață dacă nu chiar negația vieții, zăvoiul de umbră unde să se odihnească și în același timp să fie trează, să nu facă nimic, dar tot corpul să vibreze de speranță și de credință
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
care oferă soluții pentru reușita în afaceri sau pentru realizarea negocierii perfecte. Este un soi de manual alternativ, cam iconoclast, e drept, pentru o carieră de succes a femeii în societatea (românească, dar nu neapărat) postmodernă de la începutul mileniului trei. Protagonista romanului, avocata Lucia Anabela Hosta, este, la prima vedere, modelul de invidiat al unei femei de succes. Un C.V. beton (a lucrat ca funcționară a ONU în Bosnia, ulterior a absolvit New York University, a activat în cîteva importante firme de
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
de invidie și pe cei mai galonați analiști politici ai momentului. Descrierea apelor tulburi ale postcomunismului este magistrală. Iar modul în care trebuie abordată o astfel de realitate de către o femeie pragmatică și cinică este exemplar pentru stilul dezinhibat al protagonistei: „Postcomunismul se prelungește nebulos, amestecînd de-a valma nostalgii și frustrări, și ale celor care au fost și nu mai sînt, și ale celor care nu sînt ce-ar vrea ei să fie pentru că sînt incompetenți, mentalități noi cu mentalități
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
cultivate și cinice. Întrebarea care se pune la sfîrșitul acestei fascinante lecturi este în ce măsură cele citite reprezintă o operă de ficțiune sau o confesiune adevărată. Schimbul de e-mail-uri din final, dintre autor și personaj, un soi de tic verbal al protagonistei (un destul de bizar „ha” sincopează, supărător, de la un moment dat, foarte multe dintre frazele confesiunii), precum și o anumită viziune asupra vieții greu de imaginat la un bărbat, sugerează destul de clar faptul că la originea acestei cărți se află o confesiune
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
a fi dat cursivitate stilului și de a fi pus ordine în materia epică. De altfel, întreaga confesiune este un amestec tulburător și fascinant de sexualitate, erudiție și umor (nu-mi dau seama în ce măsură meritul îi aparține autorului romanului sau protagonistei), iar repovestirea în cheie postmodernă a parabolei Ce-și doresc femeile (vezi pp. 168-180) este o mică delicatesă. Lucia Anabela Hosta (folosesc numele fictiv din roman deși sunt convins că în spatele său se ascunde o persoană reală) este o femeie
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]