3,150 matches
-
îți e mai bine. Eliade nu a fost departe renunți cam ușor pt pb de nutriție inceraca (și nu va fi degeaba, promit!) carte Mihaelei Bilic - Trăiesc, deci mă abțin. vei înțelege mai bine ce și cum despre hipo, hiper (proteic, glicemic) și-ți va fi mai ușor, muuuult mai ușor. Unde? Păi, exact unde nu te-astepti. Teina și cofeină sunt una și aceași substanță. (în caz că o să mai citești și pe aici) Mai există un “soi” de somn polifazic, care
M-am înfrânt by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82824_a_84149]
-
sine poetic. Alăturarea nestingherită a unor cuvinte din registre semantice disjuncte dizolvă limitele conceptuale convenționale, scurtcircuitând inerțiile limbii. Versurile domnului Grigurcu se rup de discursivitatea percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată sub amenințarea vidului: "O blană strălucitoare dar/ înăuntru nici o vietate/ o lumină orbitoare/ dar înăuntru pustiu/ o lamă din care se scurge/ sângele cald/ al unui om ce n-a existat vreodată;" sau: " Nimic aici nimic dincolo/ nimicurile se
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
din contra, ne dăm seama de dificultatea pe care aceiași comentatori o întîmpină de a aplica eticheta cu pricina pe întreaga operă a unui scriitor. Primul caz nu mai trebuie ilustrat. Referindu-mă la al doilea, iată, chiar dacă nu este proteic ca Arghezi, ci monocord, Bacovia a fost văzut uneori ca simbolist, alteori ca antisimbolist, la început ca eminescian, iar după moarte ca postmodern. La fel, Eminescu: citit fie prin prisma antumelor, "disciplinate" de influența lui Maiorescu, fie prin prisma postumelor
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
sale, Ion Irimescu, patriarhul sculpturii românești, își trăiește ziua de naștere acasă, în Fălticenii obîrșiilor și începuturilor sale. Are sălaș în apropierea muzeului, care-i poartă numele, unde sub grijirea sa se rînduiesc lucrurile ce-i alcătuiesc portretul de artist proteic și original cu un loc marcant în istoria artelor românești. Din vara lui 1999 nu mai vine la Fălticeni în vacanțe, în vizite. S-a statornicit între timp aici, în cîteva odăițe, unde-i este și atelierul, care peste timp
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
demnității, dotați cu bastoane, lămpașe, tîrnăcoape, topoare și lanțuri, se mișcă într-o altă lume. Întreaga lor strategie, alături de regie și de scenografie, îi scoate din cotidian și din regimul vieții obișnuite. Ei sînt, de fapt, niște ficțiuni, niște existențe proteice care își caută o identitate. A-i numi, pur și simplu, mineri este un abuz. Pentru că intervenția lor publică, voluptatea gestului autoritar și bucuria sanguinară îi deposedează de orice rol în convenția socială. Ei decad din toate definițiile acceptate și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
de aceea a poetului Marii treceri și s-a apropiat de aceea a lui Tudor Arghezi. A căpătat o consistență verbală pe care n-a avut-o de la început. A părut din ce în ce mai petulantă, mai consistentă lexical, mai animată de spirit proteic. Și mai energică moralmente. Din nefericire, nu știm ce s-ar fi întîmplat în anii ce vin. În plină putere, Doinaș scria la optzeci de ani mai mult decît oricînd înainte. Unele semne de reclasicizare nu lipsesc. Speciile fixe îl
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
atunci, ea continuă să producă și azi. Distinșii domni de la CNSAS au orbecăit atât prin măruntaiele hidrei roșii încât au ajuns să-i confunde pe cei înghițiți de fiară cu organele proprii ale acesteia. Și tot căutând prin burta monstrului proteic, i-au găsit acolo și pe doi dintre marii poeți damnați ai acestui neam ingrat, Ion Caraion și Ștefan Augustin Doinaș, două dintre figurile tragice ale culturii românești postbelice, și i-au scos la lumină ca turnători infami ai bravei
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
văzută a poeziei lui Gheorghe Pituț, relansând un model șaptezecist, un orfic și un orfevru, în dizarmonicul, narcisicul, milenaristul peisaj poetic actual. Ne-a surprins nu numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau revelatoare, eul poetic postmodern e fermecat de "estetizarea imediatului", de angajarea ontologică, de aspectul proteic și "impur" al formelor literare în necontenită mișcare și îmbinare. "Metafizica e înlocuită de fizică, iar educarea și inițierea cititorului, de seducerea lui". Studiind opoziția între modernul "hieratic" și postmodernul "ludic" și "deconstructivist", Ihab Hassan detectează, între "dimensiunile" celui din
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Hortensia Papadat-Bengescu, de la Camil Petrescu la Mircea Eliade, căruia i se uită romanele și este trecut „doar” printre nuveliști sau chiar până la puțin cunoscutul Dinu Nicodin, autorul romanului monumental Revoluția, din 1943. Sigur că este oricând binevenită pledoaria pentru “genul proteic”, patetică și inspirată cum este, în Memorii, aceea a lui Nicolae Breban, de pildă atunci când face o comparație din perspectivă “urbanistică” între nuvelă și roman, acesta din urmă impunându-se prin complexitate și amploare. „Dacă putem compara nuvela cu o
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
succesive, crearea precursorilor cu ajutorul cititorului, neîncetata metamorfoză a operei literare... Postmodernii au găsit aici nesperat tot materialul teoretic de care aveau nevoie în varianta cea mai soft. La Borges, Creatorul (în sens literar) nu există, el este doar un Spirit proteic care împrumută constant câte una din atât de înșelătoarele măști cu care ne-a obișnuit cultura. Creatorul e un intermediar care nu poate decât să regrupeze, ca într-un simplu joc, frânturi de interpretări ale realității pentru a forma lumi
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Miru Rozeta, autor al unei doctrine de mântuire a "craterienilor", vizionară și totodată științifică. Grila zoologică aplicată în relațiile lui interpersonale, îl face să fie mereu pe picior de război (deținerea exclusivă a informației ca premisă a puterii discreționare). Versatil, proteic până la perversiune, sardanapalic rob al multor păcate (nu întâmplător coperta I reproduce tabloul lui Delacroix "Moartea lui Sardanapal"), Plagamat, exponent al unui bestiar de sorginte totalitară, este aliatul firesc al fundamentalismului paramilitar. Colaborase în anii '70 cu celebrul terorist Mendoza
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
mai degrabă revolta față de mesajul care și-a identificat limbajul decît nostalgia galantarului și aspirația către tihna vitrinei. În mod real, arta contemporană poate constitui materie primă pentru un centru, un institut, în fine, o instituție de cercetare a formelor proteice, a marilor responsabilități asumate cu elanuri juvenile și, evident, a fascinației pentru domeniile pe care le ataci frontal, dar în care nu ai o competență certă. 2. Pentru că Muzeul... s-a făcut la comandă politică și din nevoi propagandistice, fără
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
să se interfereze, aceeași voluptoasă scufundare a autorului într-un jacuzzi cu bule reconfortante ce deschid gîndirii porți spre universuri pline de delicioase promisiuni. Într-o pagină despre Radu Cosașu, scrisă în anul 1987, îl recunoaștem fără probleme pe criticul proteic de astăzi și voluptosul său discurs: În fine, sub catifele, pînze gudronate, brocarturi de Olanda sau pînze de sac (autopenitent) se află, pe punte, biblioteca - și ea Ťfigurăť a balenei albe - cu Flaubert și Stendhal, cu Tolstoi, Dostoievski Cehov și
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
cu ucigașii. Frate bun/ De moarte-mi ești. M-ai întrebat/ Dacă pe mână mi-ar plăcea să-mi curgă/ Sângele sacrificiului. Ei, bine, îl iubesc,/ Prin el îmi pun aripi ieșite din oul șoimului". Mirean, ludic, religios, volubil, versatil, proteic, poetul cărturar de la Chartre este tot una cu poezia sa.
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Ovidiu Constantinescu, Oscar Lemnaru, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Dan Petrașincu etc. Nu mai puțin probant ni se înfățișează reproșul adus romanului "modern" de a-și fi trădat aspectul cheie, care e personajul. Dacă romanul, "gen proteic, atoate primitor", s-ar putea defini drept "patria personajului", "cînd acesta se simte izgonit, nici o vrăjitorie de procedee nu-l poate întoarce înapoi". Un surplus de tehnici orgolioase s-a dovedit a avea efecte alienante, nerăspunzînd unor trebuințe de dezvălurie
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli. Căci, dacă ar fi să reduc la câteva cuvinte cartea lui Dan Țăranu, acestea ar fi: hoinăreli, trăncăneli & îmbrânceli, livrate pe post de roman căci - nu-i așa!? - ce e romanul, dacă nu o proteică formulă bună la toate? 4 tineri studenți merg la o petrecere unde beau, fumează, vomită, beau, pipăie niște fete, beau, vomită, apoi se văd nevoiți să părăsească apartamentul și, înainte de a se întoarce acasă dimineața, mai întârzie pe acoperișul blocului
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
le creionează atent într-un subcapitol final al expunerii sale teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după criterii apriorice. " "Adevărurile" referitoare la "muzica țigănească", oricare ar fi ele, sunt circumstanțiale", scrie Speranța Rădulescu, unele dintre ele fac parte, mai notează ea, "din categoria celor etern provizorii și conjuncturale". Pentru
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
receptării și a lua în seamă partea cea mai însemnată a operei argheziene. Oricum am întoarce-o însă, nu putem evita formularea adevăratei probleme a momentului actual al posterității argheziene: traversează opera argheziană o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului scriitor printr-un con de umbră? Cu toată tristețea răspunsului, trebuie să spun: da. Arghezi, ca și Sadoveanu, se află într-o depresiune evidentă a interesului public � înțelegând prin aceasta atât criza receptării critice, cât și criza lecturii. Ar fi
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
de vînat, năbușite în foi de plăcintă"). Omul care a reușit sa fie deopotrivă sibarit și ascet, dandy și clasic, un boem cu un înalt simț al ordinii nu putea să imprime scrisului său nimic altceva decît paradoxul celor mai proteice rigori.
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
nu atinge exhaustivitatea, ceea ce este probabil imposibil, mai ales în cazul unei vieți și unei personalități atât de complexe și extinse. Ideea care stă la baza cărții și care o motivează în mare măsură este aceea de a demonstra natura proteică, statura renascentistă a muzicianului și de aceea autorul își împarte pledoaria în capitole al căror titlu desfășoară ideea: Muzicianul enciclopedist, Compozitorul vizionar, Gânditor al viorii, Vrăjitor al claviaturii pianului, Dirijatul, un joc încântător, Un profesor singular peste timp. Fiecare dintre
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
schimb impresia unui veritabil deism literar în care operele devin un pretext pentru reamenajarea spațiului critic saturat de prea multe experiențe. Argumentele sustenabile ale rescrierii postmoderne nu anulează reacțiile îndreptățite ale criticii moderne, ci coexistă cu acestea într-o aporie proteică pentru literatură. De aceea Efectul Menard Rescrierea postmodernă: perspective etice este o lucrare utilă, nu pentru că ar aduce lămuriri fundamentale într-o polemică prea adâncă - nu o face - ci pentru că deschide apetitul pentru cei care vor să depășească această indecidabilitate
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
identifica: e clar de la început care sunt personajele pozitive și care cele negative, iar sexualitățile sunt definite precis, uneori cu ajutorul stereotipurilor. Almodovar lasă loc ambiguității la ambele nivele: nu există alb și negru în termeni de moralitate, iar sexualitatea e proteică - travestiții și transexualii care apar sfidează înregimentarea în bărbați/femei. De altfel, mulți critici de film consideră că această sexualitate proteică a devenit un simbol al Spaniei ultraliberalizate de după cenzura lui Franco. Există și trăsături ale melodramei care subzistă, ca
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Almodovar lasă loc ambiguității la ambele nivele: nu există alb și negru în termeni de moralitate, iar sexualitatea e proteică - travestiții și transexualii care apar sfidează înregimentarea în bărbați/femei. De altfel, mulți critici de film consideră că această sexualitate proteică a devenit un simbol al Spaniei ultraliberalizate de după cenzura lui Franco. Există și trăsături ale melodramei care subzistă, ca de pildă faptul că personajele tind către acțiune, nu către reflecție. Apare și tradiționalul triunghi conjugal - plasat însă în copilăria personajelor
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Textul începe sub semnul ideii lui Flaubert de a scrie un roman despre nimic, a cărui coerență și consistență să o dea stilul. Gesturi este o proză poetică pe care o putem numi (și) roman în ciuda structurii sale narative foarte proteice, dar nu este despre nimic, dimpotrivă, pe cât de scurt, textul este pe atât de dens, uneori chiar greu de urmărit datorită intertextualității sale compacte și nu întotdeauna la vedere. În Gesturi avem câteva dintre temele "grele" ale literaturii abordate frontal
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]