52 matches
-
inginerești, la temelia invențiilor sale, el constituie fundamentul studiilor de anatomie, de botanică, de fizică, stă la originea sculpturii, a arhitecturii și a picturii. Spectrul atît de larg de activități nu este altceva decît capacitatea desenului de a se manifesta proteiform, de a genera ca lumea însăși, de a edifica sisteme și de a construi universuri. Prin desen Leonardo Da Vinci construiește și deconstruiește pictura, sintetizează trasee, sistematizează etape, susține ritualuri de inițiere pe tot parcursul de la coala albă la opera
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
ieși în pierdere. Oricum, textul despre Leonardo da Vinci e frumos, informat și viu. Deloc encomiastic, fără a ni-l înfățișa pe Leonardo după detestabila schemă a geniului providențial lipsit de cusururi, studiul Roxanei Melnicu ne pune în fața unui renascentist proteiform și contradictoriu: pe de o parte, cărturar, om de știință, artist, vrăjitor, inventator, mag, inginer, alchimist și spirit ateu; pe de altă parte, analfabet și nehotărît, dislexic și homosexual, neglijent și superficial, rebel și incult, răutăcios și farsor, capricios și
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
suprafață trauma, pentru a fi retrăită și eliminată. Scenariul psihiatric este la fel de complicat precum cel detectivistic al lui Teddy care descoperă în jurul său o enormă conspirație. Într-un fel, drama unui bolnav mintal constă în cumplita însingurare în fața unui inamic proteiform, un histrion redutabil. Cu toate acestea, ceva este friabil în această construcție. Înainte de a reveni pe insulă nu avem nici cel mai mic indiciu că Teddy nu ar fi în toate mințile, o anumită siguranță prezidează toate deciziile lui, iar
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
de până acum. Omul multiplicat"arghezian face imposibilă aducerea operei la același numitor, chiar dacă reperul absolut al unei prezumtive unități e Dumnezeu. Metamorfozele eului creator complică foarte mult dezvoltările tematice și estetice, încât simplificările riscă să denatureze substanța unei opere proteiforme. Dumitru Micu nu depășește prejudecata, profund înrădăcinată, a criticii despre dualitatea argheziană (p. 91), insuflată - se spune - de modelul baudelairian al coexistenței dintre ,înger și diavol"în aceeași conștiință (p. 93). În ciuda evidențelor, Dumitru Micu citește greșit poemul Portret, atât
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
încît mă temeam să nu-mi ofere oricînd posibilitatea de a fi oricum. înfățișarea firavă distona cu anvergura albatrosului ce se zbătea într-însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires? Joy-ce Dublinul? Dar aveam și eu Bucureștiul! Un oraș plastic, proteiform, pe care imaginația mea îl modela după voie, îl rotea în jurul unor schimbătoare puncte de perspectivă, ca pe monitorul unui computer, îl colora în jocuri de ape și franje de interferență ("parcă ești un păun, cu Bucureștiul înfoiat în spatele tău
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru a pune capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea operei și, cât ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
recunoști că volumul Călătorului în întregime răspunde în oarecare măsură acestui model (începând cu folosirea - caracteristică acestui gen - a vechiului topos de roman: conspirația universală, investită cu puteri incontrolabile, în manieră comico-alegorică, cel puțin de la Chesterton încoace - dirijată de un proteiform Deus-ex-machina. Personajul Marelui Mistificator, pe care tu mi-l reproșezi ca pe o găselniță prea simplă, este, în acest context, un ingredient, aș spune, aproape obligatoriu). Modelul la care mă refer are ca primă regulă a jocului pe aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a treia ambiguități, cea dintre idealitatea himerică a imaginarului uman și o realitate bolnavă de destrămare. Dintre arte, poezia folosește prin excelență ambiguita-tea. Diversele înțelesuri coexistente deschid perspective felurite interactive, care se pot valoriza intre ele. Chemată să genereze semnificații proteiforme, lecturi multiple, ambiguitatea solicită imaginația cititorului în a descifra și, astfel, în a conferi o nouă viață poemului. Nu cunoaștem miezul lucrurilor, creăm noi o esență umană. Iar poezia ambiguă ne deschide șanse de a recrea un univers virtual care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu el. Realitatea i se părea din ce în ce mai proteiformă, căci gândul la fapta lui începuse deja să formeze în el marea inerție a tuturor vinovățiilor proprii și să îl izoleze de tot ceea ce era real, încât, cam la două luni de zile de la cumplitul asasinat, avu prima lui criză
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi reprezentările lor, prezintă o sumă de constante intangibile, prin care se identifică rapid. Nu același lucru se Întâmplă cu figura dandy-ului: debordantă, multiformă, ea rămâne de neperceput. Și aceasta cu atât mai mult cu cât caracterul singular și proteiform al dandy-ului e amplificat prin dubla necesitate de a suprinde și de a fi original. Necontenita varietate a măștilor exaltă și Înfrumusețează radicala sa alteritate.”2 Sigur că veșmintele roșii ale lui Alcibiade au ceva provocator, sigur că Lauzun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu el. Realitatea i se părea din ce în ce mai proteiformă, căci gândul la fapta lui începuse deja să formeze în el marea inerție a tuturor vinovățiilor proprii și să îl izoleze de tot ceea ce era real, încât, cam la două luni de zile de la cumplitul asasinat, avu prima lui criză
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
imaginare. Aceste "obiecte" necunoscute și întâlnirile lor produc imagini de care nici suprarealiștii nu s-ar fi lepădat. De pildă, universurile lui Magritte, Ernst, Escher, Delvaux și Dali. Ordinea care domnește în această luxură, în acest haos aparent este aceea proteiformă, a dorinței scriitorului. SF-ul este un material privilegiat, prins în mrejele unei fantasmagorii personale. Textele lui Brussolo cer un flux torențial. Îl pot transporta pe cititor numai într-o acumulare nebunească de imagini, aproape de la un inconștient la altul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
părea că nu pune probleme dar nici nu spune mare lucru. Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
opoziția agent/pacient și ameliorare/ degradare (ultima opoziție fiind de fapt principalul resort al povestirii). Dacă se poate reproșa lui Propp reducerea varietății basmelor atestate și atestabile la un basm unic, printr-un exces invers Bremond propune imaginea unei povestiri proteiforme cu o infinitate de parcursuri posibile (cf. și C. Calame, C. Geni-nasca, 1982: 78). Modelarea narativității la C. Bremond capătă o dimensiune explicativă și axiologică. Pe de o parte sînt nuanțate procesele de modificare (ameliorarea și degradarea), de conservare (protejare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este o „armonie de antinomii, femeie și mit, simbolul sacrificiului în iubire“ (Pompiliu Constantinescu). Brahmana poetă și filozof cu prestigiu la numai 16 ani îi revelează tânărului european un univers de mare complexitate în care iubirea este o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de comportament, incivilități, agresivitate sau delincvență, insultă și hărțuire sexuală? Putem cu adevărat să adunăm toate acestea sub termenul "violență"? Capitolul III Violența obișnuită: definiție și consecințe Problema violenței în școală ține în primul rând de o opresiune cotidiană, repetitivă, proteiformă. Este necesară o clarificare pentru a înțelege ce este această violență obișnuită, căreia i s-au dat mai multe denumiri: hărțuire, incivilitate, microviolență. Trebuie să înțelegem în ce mod devine cineva victimă. La finalul capitolului precedent, am pus în mod
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
toate nesatisfăcătoare, pentru că, vorba lui Guy de Maupassant: " Criticul care îndrăznește să scrie : Acesta este un roman și acela nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare ar fi problemele pe care le abordează sau ambițiile sale educative, el nu este și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Călătoriile sale, fantomele trecutului, cronicile sale de lizieră nu mai vizau fondarea unui teritoriu al Eului, ci l-au determinat să creeze identități diasporice, compuse dintr-o multitudine de apartenențe. Și mai presus de toate, l-au confruntat cu caracterul proteiform al stranietății sale. Întreaga sa existență, gîndire și scriitură au fost traversate de aceeși evidență, anume că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
comunicare și a potențialului imens al discursivității transformă actele discursive în obiect de cercetare predilect al științelor umaniste. Apariția limbajelor informatice, cu posibilitățile pe care le deschid cunoașterii umane și comunicării, conduce la noi dimensiuni analitice, demonstrând încă o dată natura proteiformă a semnului verbal. Fără a se limita la reprezentarea realității, limbajul verbal este o activitate creatoare, iar concepția mitică a limbajului ca enérgeia, credința în forța cuvântului, în capacitatea acestuia de a modifica realitatea, subzistă și astăzi când unii termeni
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
teoretică care reorganizează în manieră proprie "faptele semiotice". Mai puțin compromițător este probabil să substituim termenului limbaj expresia ansamblu semnificant"23. Optând pentru sintagma "ansamblu semnificant", autorii dicționarului circumscriu limbajul în sfera de studiu a semioticii generale, relevându-i natura proteiformă în procesul de comunicare. Oswald Ducrot și Jean-Marie Schaeffer subliniază importanța limbajului, afirmând că: "Nu există activitate umană străină de utilizarea limbajului"24, și vorbesc despre trei perspective de definire a limbajelor (naturale sau artificiale): "Punctul de vedere sintactic constă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Această situație a condus, de-a lungul timpului, la o inflație de tipologii care amplifică numărul formelor de manifestare a limbajului politic, fără a se realiza și o descriere a specificului acestora. Multitudinea categoriilor evidențiază, pe de o parte, natura proteiformă a limbajului politic, iar pe de altă parte, caracterul sisific al unui demers analitic de epuizare a formelor pe care le înregistrează acesta. Pe lângă existența unui limbaj politic prototipic, cel al discursurilor publice și al dezbaterilor parlamentare, se vorbește despre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
interpretării, a ecartului dintre întrebările jurnalistului și întrebările interpretului. Lumea de sensuri a operei eminesciene prinde contur odată cu înaintările pe care le operează lectura, iar textul articolelor continuă să ofere teren generos pentru analize rafinate, subtile, menite să evidențieze natura proteiformă a geniului eminescian. Neobosita întoarcere la textul eminescian se dovedește plină de semnificații și are la bază conștiința că ceva din lumea de sensuri a creației poetului scapă încă înțelegerii noastre. Am dorit să arătăm, în lucrarea noastră, că fiecare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
questions and the interpreter's questions. The world of significations in Eminescu's work shapes up as the reading advances, and the text of the articles continues to offer the generous background for refined, subtle analysis aimed at emphasizing the proteiform nature of Eminescu's genius. The tireless return to Eminescu's text proves to be full of significances and is based on the conscience that something from the world of significances in the poet's creation still blurts out. In
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În care se celebrează și se confirmă ceea ce există, religiile se profilează și ca non-loc al utopiei și al așteptării, ajungând În anumite cazuri până la punctul În care se transformă În negare totală a lumii și a valorilor sale. Natura proteiformă a religiei Își adâncește rădăcinile, mai Întâi În condiționările istorice, În natura la fel de proteiformă a experienței umane și a expresiilor sale simbolice, ca și cum ar dori să păzească astfel „fondul cel mai profund al omului”, care, În timp ce pare să consimtă la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]