259 matches
-
tirozină sau numărul de miliechivalenți de tirozină formați într-un minut de 1 ml sau 1 g preparat enzimatic. În funcție de extincția determinată la spectrofotometru se ia din curba etalon cantitatea de tirozină (T) exprimată în miligrame. Pentru a obține activitatea proteolitică a preparatului enzimatic, în unități Anson / g se aplică următoarea relație: în care: T - cantitatea de tirozină luată din curba etalon, transformată în grame; D - diluția preparatului enzimatic (1 ml) prin amestecul cu substratul (1 ml) și acid tricloracetic (2
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
amestecul cu substratul (1 ml) și acid tricloracetic (2 ml); 181·10.3 - miliechivalentul tirozinei; 60 - timpul de reacție, minute; c - cantitatea de enzimă luată în lucru (în g) conținută de 1 ml soluție. X.3.1. DETERMINAREA ACTIVITĂȚII ENZIMELOR PROTEOLITICE DE ORIGINE VEGETALĂ Principiul metodei Metoda se bazează pe hidroliză proteolitică timp de 60 minute a unui substrat de cazeină la 40 C și la un pH 6. Substratul nehidrolizat este precipitat cu ajutorul acidului tricloracetic și separat prin precipitare; cazeina
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
10.3 - miliechivalentul tirozinei; 60 - timpul de reacție, minute; c - cantitatea de enzimă luată în lucru (în g) conținută de 1 ml soluție. X.3.1. DETERMINAREA ACTIVITĂȚII ENZIMELOR PROTEOLITICE DE ORIGINE VEGETALĂ Principiul metodei Metoda se bazează pe hidroliză proteolitică timp de 60 minute a unui substrat de cazeină la 40 C și la un pH 6. Substratul nehidrolizat este precipitat cu ajutorul acidului tricloracetic și separat prin precipitare; cazeina astfel solubilizată este în continuare determinată pe cale spectrofotometrică (în ultraviolet). Reactivi
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
din fosfați acizi. În timpul depozitării, aciditatea făinii crește. Se formează acid fosforic în urma hidrolizei fitinei și a acidului fitic sub acțiunea fitazei făinii, acizi grași liberi datorită hidrolizei lipidelor, catalizată de enzima lipaze, aminoacizi prin hidroliza proteinelor sub acțiunea enzimelor proteolitice. Proteinele glutenice conțin cantități importante de acid glutamic, care fiind un acid dicarboxilic, are reacție acidă. Chiar și acizii monoamino monCarboxilici pot și dezaminați și transformați în oxiacizi care măresc aciditatea făinii. În cazul făinurilor prost conservate, în condiții de
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
receptori specifici, capabili să medieze un semnal transmembranar. În unele cazuri, pentru un factor de creștere pot fi identificate două sau mai multe tipuri de receptori. Acești receptori ar putea media funcții diferite (diferențierea, sinteza matricei proteice, adeziunea celulară, enzimele proteolitice etc.). Funcția lor esențială este cea mitogenă, de stimulare a creșterii (a unei celule, a unei structuri subcelulare sau a unor molecule). Despre unii dintre factorii de creștere vom vorbi în alte capitole (celula endotelială, complicațiile cronice diabetice etc.). Cele mai multe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
cristalului hexameric de insulină. S-a propus 9 astfel că hexamerul cu doi ioni de Zn este forma de depozitare a insulinei, această formă răspunzând atât criteriului de eficiență a depozitării și ferind în același timp insulina de acțiunea enzimelor proteolitice (Blundell et al 1972). Studii ulterioare (prin rezonanță magnetică nucleară) au demonstrat faptul că hexamerul 2 Zn-insulină mai conține un locus, în centrul hexamerului, în care este legat un ion de Ca, care are de asemenea un efect stabilizator. Fenolul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
celulă-stromă și, posibil, în interacțiunile celulă-celulă. Sunt heterodimeri formați din subunități α și β legate non-covalent care realizează o legătură transmembranară între citoschelet și proteine specifice extracelulare [215,224,349,350]. Includ receptorul pentru colagen, laminina și fibronectina. Proteazele Enzimele proteolitice ce degradează matricea extracelulară pot juca un rol important în invazie și metastazare. Proteazele pot fi clasificate în 3 grupe: aspartil (ce include catepsina D), serine (activatorul plasminogenului) și metalo-dependente (metaloproteinaze și stromelizine). Activatorii plasminogenului Sunt descrise 2 forme: uPA
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
celulă-stromă și, posibil, în interacțiunile celulă-celulă. Sunt heterodimeri formați din subunități α și β legate non-covalent care realizează o legătură transmembranară între citoschelet și proteine specifice extracelulare [215,224,349,350]. Includ receptorul pentru colagen, laminina și fibronectina. Proteazele Enzimele proteolitice ce degradează matricea extracelulară pot juca un rol important în invazie și metastazare. Proteazele pot fi clasificate în 3 grupe: aspartil (ce include catepsina D), serine (activatorul plasminogenului) și metalo-dependente (metaloproteinaze și stromelizine). Activatorii plasminogenului Sunt descrise 2 forme: uPA
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
defosforilarea lui T14 și Y15, având loc tranziția de la G2 la M, cu formarea unui complex proteinic activ care promovează mitoza și care a fost desemnat MPF (fig. 18.5). Acesta reprezintă inductorul mitozei. Activitatea MPF este stopată în urma degradării proteolitice a ciclinei B, proces care reprezintă semnalul ieșirii celulei din diviziunea nucleară și intrării sale în citokineză. Ulterior, Cdc2 suferă defosforilare la T161, ceea ce permite formarea unui nou complex cu ciclina B (cycB) în cadrul derulării următorului ciclu celular ș.a.m.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fosforilează un număr de proteine, incluzând lamininele nucleare și histona H1, conducând la dezorganizarea învelișului nuclear, condensarea cromozomală și asamblarea fusului de diviziune. În plus, Cdc2 declanșează degradarea ciclinei B, prin activarea proteazei dependente de ubiquitină. La rândul său, degradarea proteolitică a ciclinei B inactivează MPF, permițând ieșirea celulei din mitoză și inițierea citokinezei. Cdc2 și ciclina B sunt membri ai unor familii mari de proteine care sunt implicate în reglarea unor tranziții adiționale din ciclul celular al eucariotelor. Ciclurile celulelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celular meiotic. Factorul care promovează maturarea (MPF) este alcătuit din Cdc 2 și ciclina B. Activarea MPF induce condensarea cromozomală, dezorganizarea învelișului nuclear și reorganizarea citoplasmei, asociată cu intrarea în faza M a mitozei sau a meiozei. În mitoză, degradarea proteolitică a ciclinei B inactivează MPF, semnalizând trecerea de la Metafază la Anafază, decondensarea cromozomală, reorganizarea nucleului și citokineza. Meioza ovocitelor include două faze succesive M, fără reorganizarea unui nucleu, ovulul vertebratelor rămânând blocat în Metafaza II timp de câteva zile, înainte de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de factori care se leagă de receptori membranari. Ei sunt sintetizați ca precursori cu greutate moleculară mai mare și care se acumulează pe suprafața celulei și pot participa în semnalizarea intercelulară. Formele solubile ale acestor factori sunt eliberate prin clivajul proteolitic al proteinelor precursoare. TGF-α a fost identificat în diferite tipuri de celule transformate. Supraexpresia TGF-α induce tumori în șoarecii transgenici. El este exprimat frecvent în carcinoame umane care exprimă totodată nivele înalte de receptor pentru EGF, ceea ce sugerează importanța funcțională
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai mult de 80% din proteina secretată (Nedwin și colab., 1985). Proteinele TNF au 17kDa și conțin 185 aminoacizi. TNF este o proteină transmembranară de tip II și conține 212 aminoacizi, iar citokina homotrimerică solubilă (STNF) care rezultă în urma clivării proteolitice are 51kDa. TNF are două forme, α și β, acestea având o structură identică în proporție de 28% și sunt codificate de două gene diferite. În activarea receptorilor TNF de tip II, TNF-α membranar este cu mult mai eficient comparativ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
citoplasmă; g) Caspaza-8 clivează procaspaza-3 în caspază-3 activă; h) Caspaza-3 scindează I-CAD, care astfel nu mai poate inhiba activitatea lui CAD; i) CAD pătrunde în nucleu și clivează ADN în fragmente de câte 180 perechi de nucleotide. Această cascadă proteolitică mediată de caspaze este punctul central al procesului apoptotic. CD 95 joacă un rol fundamental mai ales în apoptoză pentru trei tipuri de celule: deleția periferică a celulelor T mature la sfârșitul unui răspuns imun; distrugerea unor celule infectate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
efectoare ce sunt importante pentru funcționarea sa, în timp ce o caspază efectoare conține de obicei 20-30 resturi în secvența sa prodomeniu. Caspazele inițiatoare au mai puține ținte decât cele efectoare. Activarea unei caspaze efectoare este realizată de către una inițiatoare prin clivaj proteolitic. Activarea catalitică a caspazelor inițiatoare se bazează pe formarea de complexe adaptoare proteinice de tip apoptosom sau complex de semnalizare a inducerii morții DISC și respectiv de PIDDosom. DISC - complexul de semnalizare a inducerii morții, are o structură terțiară și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Ice, care sunt incapabili de a genera IL-1β activă, nu manifestă un deficit apoptotic pronunțat. Într-un model apoptotic in vitro, extractele obținute din celulele DU249 de la puiul de găină nu au clivat substratul primar al lui ICE, PRO-IL-1β. Activitatea proteolitică a acestor extracte, denumită PRICE, a indus clivarea enzimei de reparare a ADN, poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), în fragmente apoptotice specifice. ICE pur nu a clivat PARP, sugerând că PRICE este distinctă de ICE (Tewari și colab., 1995). 30.2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sunt absolut necesare pentru blocarea apoptozei (Roy și colab., 1997). Cu toate acestea, s-a demonstrat că cIAP1 se leagă de complexul CARDIAK/RIP2/RICK, care se leagă și induce activarea pro-caspazei-1, al cărui domeniu CARD este necesar pentru procesarea proteolitică a anumitor citokine proinflamatorii (pro-IL-1b, pro-IL-18). 30.3.1.3. Domeniul RING Studiile privind structura și funcția unor proteine IAP au demonstrat că supresia apoptozei necesită, în general, prezența a cel puțin unui domeniu BIR. În anumite condiții, unele proteine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în special XIAP, cIAP1, cIAP2 și Survivin blochează activarea caspazelor și apoptoza în aval de proteinele Bax, Bic, Bak și citocromul c (Duckett și colab., 1998). Legarea proteinelor XIAP, cIAP1, cIAP2 și Survivin de caspazele -3 și -7 necesită procesare proteolitică și activarea acestora, în timp ce legarea de caspaza -9 are loc indiferent dacă aceste molecule se găsesc în forma procesată sau neprocesată. Explicația constă în mecanismul de activare al acestei caspaze, care se derulează independent de acțiunea unei proteaze și presupune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dimerizarea și activarea acesteia. În plus, blocarea caspazei 9 într-o formă monomerică menține situsul activ al enzimei într-o conformație inactivă (Shiozaki și colab., 2003). De asemenea, legarea proteinelor IAP de caspaza 3, substrat al caspazei 8, inhibă cascada proteolitică și calea apoptotică - Fas/caspaza 8 (Deveraux, 1997). Supraexpresia proteinei ILP2 nu inhibă apoptoza indusă de către receptorii death (Fas sau TNF), însă previne apoptoza indusă in vitro de către Bax sau caspaza 9 (Lagace și colab., 2001). Aceste observații sugerează că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
BIR1-2 și BIR3-RING. BIR1-2 are o capacitate mai redusă de a inhiba caspaza 3 comparativ cu proteina XIAP integrală, și este degradat progresiv în cursul apoptozei. Fragmentul BIR3-RING are capacitatea de a inhiba caspaza 9 și proteina Bax. Aceste fragmente proteolitice au fost identificate doar în celulele apoptotice (Deveraux și colab., 1999) după aproximativ opt ore de la inițierea apoptozei. Acest moment este denumit „punct fără întoarcere”, iar clivarea XIAP este mai mult un marker al morții celulare decât un mecanism de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai fiziologic - pe cale digestivă, întîmpină greutăți. Mai mult, și asta se întîmplă ori de cîte ori secționăm pancreasul și apoi îl refacem, atît secțiunea cît și suturarea parenchimului lezează acinii glandulari, dar și canalele excretoare care, punînd în libertate enzimele proteolitice, generează în zonă fenomene de pancreatită acută, cu sau fără peritonită enzimatică, depinzînd de întinderea „leziunii” parenchimului pancreatic. Cu toate greutățile descrise și altele pe care le vom cunoaște din descrierile tehnice, chirurgia pancreasului trebuie să se facă respectînd cu
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
ușor opalescent, cu reacție alcalină, avînd un pH situat în jurul cifrei 8, iar densitatea este asemănătoare cu cea a plasmei. Glanda exocrină secretă sucul pancreatic ce conține numeroși fermenți, cu importanță deosebită în digestia proteinelor, lipidelor și glucidelor. Astfel, fermenții proteolitici sînt reprezentați numai prin tripsină, chimiotripsină, poli și dipeptidaze. Fermenții lipolitici sînt reprezentați numai prin fermentul lipază, care dublează grăsimile neutre în glicerină și acizi grași. Fermenții glicolitici sunt: amilaza, maltaza, zaharaza și lactaza. Ce trebuie reținut în privința secreției
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
proba Trămolière, probă cu lipiodol. Examenul sîngelui arată care este funcția amilolitică a serului sanguin, prin proba Wohlgemuth, care normal trebuie să fie de 8 - 32 Unități Wholgemuth (U.W.). Dozarea în sînge a acizilor aminați, care rezultă în urma acțiunii proteolitice a sucului pancreatic asupra unei cantități de gelatină ingerată, este apreciată prin proba West. Examinarea sucului duodenal obținut prin procedeele cunoscute poate arăta, în distrucțiile pancreatice prin necroză (pancreatite) sau cancer, că nivelul conținutului în fermenți a sucului pancreatic este
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
glucidelor. Astfel, fermenții sînt grupați în două serii: - endopeptidazele și - exopeptidazele. Dintre endopeptidaze, amintim tripsina și chimiotripsina, care hidrolizează albuminele cu greutate moleculară mică. Dintre exopeptidaze, carboxilopolipepsidazele acționează asupra proteinelor cu greutate moleculară mare. în subsidiar, se știe că enzimele proteolitice sînt secretate de pancreas sub formă inactivă; activarea lor se face prin intervenția altei enzime - enterokinaza. Fermentul lipolitic care este lipaza dedublează grăsimile în glicerină și acizi grași. Fermenții amilolitici: amilaza transformă amidonul în maltoză, iar maltoza este transformată în
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
drept scop aprecierea funcției amilolitice și lipolitice; aprecierea funcției amilolitice se face prin proba Wohlgemuth, care evidențiază prezența enzimei amilolitice în urină, iar cea a funcției lipolitice - prin proba Trămolières; - examenul sîngelui are drept scop de a aprecia funcțiunile: amilolitice, proteolitice și funcția lipolitică: funcția amilolitică se realizează prin proba Wohlgemuth, care este de 8 - 32 unități; funcția proteolitică se realizează prin proba West, iar funcția lipolitică se apreciază prin proba RonaMichaelis. Examinarea sucului pancreatic din secreția duodenală extrasă printr-o
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]