40 matches
-
Universitatea Gent având peste 28.000 de studenți. Denumirea localității Gand, respectiv Gent, provine din latină Candia sau Gandia, „pământ la confluența râurilor”. Denumirea latină provine din cuvântul gal “condate”, cu semnificație asemănătoare. O altă etimologie ar putea fi cuvântul proto-indo-european gan, cu semnificația „vărsarea unui râu”. De asemeni numele lui se mai poate considera că provine și de la cuvântul celt Ganda, care înseamnă deltă. După ce orașul a fost sub conducere romană, în jurul anului 400 a fost câștigat de franci. In
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491543414.html [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
demonstrat de formele verbale precum: "cluiou" „eu aud”, "gniiou" „eu cunosc”, "regu" „eu conduc”. De asemenea, este confirmată existența verbelor reflexive: "nemnaliiumi" (= "nemnaliiu"-"mi", „eu sărbătoresc”), "pissiumi" (= "pissiu"-"mi", „eu văd”), "uediiumi" (= "uediiu"-"mi", „mă rog”). Aoristul de tip s proto-indo-european a evoluat în preteritul de tip t în galică, prin îmbinarea desinenței vechi de persoană a treia la singular de imperfect cu desinența corespunzătoare de perfect și afixarea desinenței noi la fiecare formă a noului preterit-t. În mod asemănător
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Ioaniți. În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau "castellum"-ul român. În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei termenii „fort român”, „fortăreața română” și „cetate română”. Termenii „fortăreața română
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
poate fi achiziționată numai digital, precum și ediția "Collector's Edition" au conținut digital ce constă, de exemplu, din misiuni secundare, arme și pachete adiționale. Personajele vorbesc o limbă ficțională, cu o structură și sintaxă bine definită. Este bazată pe limba proto-indo-europeană, mare parte din limbile europene moderne bazându-se pe aceasta. Lingviștii au format trei dialecte - Wenja, Udam și Izila - una pentru fiecare trib din joc. Fiecare dialect a fost proiectat pentru a avea sunete distincte și a exprima cultura fiecărui
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
Cunoaștere sacră, învățătură sfântă, scripturile hindușilor"”. Monier-Williams o definește mai exact ca „"Un număr de opere apreciate, care constituie baza primei perioade a religiei hinduse"”. Este derivat de la „vid-”, „a ști” în sanscrită. Ar putea fi însă derivat din cuvântul proto-indo-european "*weid-", care înseamnă „a vedea” sau „a cunoaște”. Textele vedice sunt grupate în mod tradițional în patru categorii : Samhite, Brahmane, Aranyake, și Upanișade. Acest grup de texte este numit „"shruti"” (sanscrită : "śruti"; „ceea ce e auzit”). Din timpuri postvedice s-a
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
700 î. Hr.-450 î. Hr.). Situri arheologice importante sunt: În nordul Germaniei, Danemarca, Suedia și Norvegia, locuitorii Epocii Bronzului au creat numeroase obiecte distinctive și frumoase, cum ar fi perechea de lurere descoperite în Danemarca. Unii lingviști cred că o limbă proto-indo-europeană a fost introdusă în zonă în jurul anului 2000 î.Hr., care a devenit apoi strămoașă a tuturor limbilor germanice. Acest lucru ar confirma evoluția epocii bronzului din Europa Nordică în epoca fierului preromană germanică Epoca este împărțită în perioade I-VI
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
compus. <nowiki></nowiki><nowiki></nowiki> Numele de Carpi sau Carpiani pot derivă din aceeași rădăcina că și numele lanțului muntos carpatic care au ocupat, de asemenea, menționat pentru prima dată de Ptolemeu sub numele de Καρπάτης -. KarpátesRădăcina poate fi prezumtiv proto-indo-european cuvântul * ker / sker, care înseamnă "vârf" sau "faleză" (cf. albanez Cârpe "stâncă", română (S) Cârpa "prăpastie", si Scarpa limba latină). Oamenii de știință care susțin această derivare sunt împărțiți între cei care cred carpii au dat numele lor la lanțul
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
slave de sud: de est: Există, de asemenea, o limbă artificială, numită slovio construită pentru a fi înțeleasă ușor de vorbitorii limbilor slave. Teoriile despre istoria veche a limbii proto-slave, strămoșul comun al tuturor limbilor slave și descendent al limbii proto-indo-europene, sunt numeroase și contradictorii. În timp ce unii lingviști susțin că limba proto-slavă se înrudea cu limba proto-baltică, dovedind acest lucru prin anumite asemănări gramaticale și lexicale între acestea, alți lingviști afirmă că asemănările se datorează unei învecinări îndelungate. O a III
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]
-
dăinuia pentru totdeauna și unde o sută de ani erau doar o singură zi. Se observă o asemănare cu tărâmul din mitologia greacă numit "Câmpiile Elizee". Atât Câmpiile Elizee cât și Tir na nOg își au probabil originea în religia proto-indo-europeană. În unele mituri irlandeze, o tânără fermecătoare se apropie de erou și îi cântă despre această lume a fericirii. El o urmează și pornește cu ea pe mare într-o corabie de sticlă. După aceasta, eroul ori nu mai este
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
Zend, Griechischen, Lateinischen, Litauischen, Gotischen und Deutschen"” („"Gramatică comparativă a limbilor sanscrită, zend, greacă, latină, lituaniană, gotică și germană"”) este considerată începutul studiilor indo-europene ca disciplină academică. Limba comună din care s-au dezvoltat toate aceste limbi se numește limba proto-indo-europeană (PIE); este o limbă teoretică în sensul că tot ce se știe despre această limbă izvorăște din analiza limbilor moderne și a acelora dispărute care s-au păstrat în formă scrisă. Locul geografic din care a apărut proto-indo-europeana este controversat
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
limbilor indo-europene, numită ipoteza Kurgan, care, în prezent, este cea mai larg acceptată de lingviști. În rusă, "„kurgan”" (cuvânt de origine turcă) înseamnă tumulus, o ridicătură de pământ și pietre deasupra unui mormânt. S-a propus și ipoteza că limba proto-indo-europeană ar aparține unei superfamilii, a limbilor numite "„nostratice”", dar din lipsă de argumente suficient de solide această teorie este controversată. Conform studiului "Massive migration from the steppe was a source for Indo-European languages in Europe", o migrație masivă a avut
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
oraș universitar, Universitatea Gent având peste 28.000 de studenți. Denumirea localității Gand, respectiv Gent, provine din sau "Gandia", „pământ la confluența râurilor”. Denumirea latină provine din cuvântul gal "condate", cu semnificație asemănătoare. O altă etimologie ar putea fi cuvântul proto-indo-european "°gan", cu semnificația „vărsarea unui râu”. Numele de Gent vine de la cuvântul celt "Ganda", care însemnă "deltă". După ce orașul a fost sub conducere romană în jur 400 a fost câștigat de franci. In secolul al IX-lea normanzii jefuiesc regiunea
Gent () [Corola-website/Science/299323_a_300652]
-
pe un tron în măreție. Numele zeului în nominativ este Ζεύς Zeus / zdeús /. Acesta este încovoiat după cum urmează: vocativ: "Ζεῦ" / zeu; acuzativ: "Δία" / Día, genitiv: "Διός" / Diós, dativ: "Διί" / dii. Zeus este continuarea grecescului de * Di̯ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului în timpul zilei, de asemenea, numit * "Dyeus ph2tēr". Zeul este cunoscut în altă denumire ca Rig Veda ("Tatăl Cerului") sau în sanskrita vedică ca "Dyaus" / "Dyaus Pita"), latină ( Jupiter, de la Iuppiter, care derivă din vocativul proto-indo-european * "dyeu-ph2tēr" ), care derivă
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului în timpul zilei, de asemenea, numit * "Dyeus ph2tēr". Zeul este cunoscut în altă denumire ca Rig Veda ("Tatăl Cerului") sau în sanskrita vedică ca "Dyaus" / "Dyaus Pita"), latină ( Jupiter, de la Iuppiter, care derivă din vocativul proto-indo-european * "dyeu-ph2tēr" ), care derivă de la rădăcina * "dyeu-"("a străluci", , "cer" , "zeu"). Cea mai timpurie formă atestată numelui său sunt în greaca miceniană: "di-we" și "di-wo", scris în Linearul b. El făcea parte din prima generație divină. Era cel mai mic dintre
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
(de asemenea cunoscută și ca Primul schimb de sunet germanic sau Legea lui Rask), denumită după Jacob Grimm, este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct vedere fonologic, asta include schimbările importante de sunete cunoscute și sub denumire de Legea lui Grimm și Legea lui Verner, care au introdus un număr mare de consoane fricative; limbile proto-indo-europene (PIE) au avut doar una singură, /s/. Cea mai importantă dezvoltare vocalică este contopirea (în majoritatea cazurilor) a vocalelor lungi și scurte /a/ și /o/, creându-se /a/ și /ō/ lung. Asta a afectat, de asemenea, și diftongii, astfel în
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
cu un asterisc. *wódr̥ = apă, *ḱwō = câine, *tréyes = trei, etc. Multe din cuvintele limbilor indo-europene moderne sunt derivate din aceste proto-cuvinte prin evoluții fonetice, precum legea lui Grimm. Conform studiului "Ancestry-constrained phylogenetic analysis supports the Indo-European steppe hypothesis", limba proto-indo-europeană ar fi apărut în urmă cu cca. 6500 - 5500 ani în stepa Ponto-Caspică.
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
1: -haharu (-haru) -singular 2: -hut(i) -singular 3: -aru -plural 1: - -plural 2: -dumat(i) -plural 3: -antaru Substantiv verbal: -war Infinitiv: I: -wanzi ÎI: -anna Supin: -wan Participiu: -ant Originile conjugării mi merg către terminațiile active ale limbii proto-indo-europene *-mi, *-și, *-ti.Despre conjugarea hi, Jay H. Jasanof este de părere că derivă din sistemul proto-indo-european al verbelor cu ,i-” la prezent și cu *ē/é la apofonie. are cinci vocale scurte: a,e,i,u și ú , iar
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
3: -antaru Substantiv verbal: -war Infinitiv: I: -wanzi ÎI: -anna Supin: -wan Participiu: -ant Originile conjugării mi merg către terminațiile active ale limbii proto-indo-europene *-mi, *-și, *-ti.Despre conjugarea hi, Jay H. Jasanof este de părere că derivă din sistemul proto-indo-european al verbelor cu ,i-” la prezent și cu *ē/é la apofonie. are cinci vocale scurte: a,e,i,u și ú , iar hitita veche avea trei foneme vocale lungi. ab-casă aka-a ridică aku- a bea alpă--nor annanu-a învăța ant-cald
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
solfo"), "azufre" în spaniolă (de la "açufre", anterior "çufre"), "enxofre" în portugheză (de la "xofre"). Denumirile din spaniolă și portugheză pentru sulf au ca și prefix articol arab, deși nu sunt cuvinte de origine arabă. Se crede că rădăcina cuvântului în limba proto-indo-europeană este (genitiv ), un derivat substantival pentru verbul 'a arde'. Aceasta este originea comună și pentru cuvintele din limbile germanice pentru sulf, de la care au evoluat la formele lor moderne: "Schwefel" în germană, "zwavel" în olandeză și "svavel" în suedeză. Sulfului
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
teoria kurganelor, modelul kurganelor) este una dintre teoriile privind originile indo-europene, potrivit căreia oamenii aparținând unei culturi arheologice numite „cultura kurganelor” (din care făceau parte sau și culturile precedente) localizată în stepa nord-pontică au fost, cel mai probabil, vorbitorii limbii proto-indo-europene. Termenul este derivat din cuvântul turco-tătar "kurgan" ("курган") și corespunde cuvintelor românești "gorgan" sau "tumul" (), o movilă ridicată deasupra unui mormânt. este scenariul cel mai larg acceptat al originilor indo-europene. O teorie alternativă este aceea a („Anatolian Urheimat”). Teoria culturii
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
sinteză interdisciplinară de pionierat în arheologie și lingvistică. Teoria gorganelor propune ca patrie primordială (Urheimat) a vorbitorilor de limbi indo-europene stepele nord-pontice și de la Marea Caspică și pleacă de la premisa că în această zonă erau vorbite câteva dialecte ale limbii proto-indo-europene (PIE). Potrivit acestui model, cultura gorganelor s-a răspândit treptat în tot spațiul stepelor nord-pontice și de la Caspica, cultura "Kurgan IV" fiind identificată cu (sau Iamnaia), a mormintelor ornate cu ocru (morminte cu fosă sau puț), existentă cu circa 3000
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
proto-indo-europenă. Postulatul „similitudinilor culturale" din mileniul al V-lea enunțat de arheologie este o condiție prealabilă a „modelului culturii gorganelor”, care identifică stepele nord-pontice și de la Caspica, din calcolitic (mileniul al V-lea î.Hr.) ca aria de origine a populației proto-indo-europene. Gimbutas] a sugerat inițial identificarea a patru etape succesive în evoluția culturii gorganelor: Trei „valuri” succesive de extindere a culturii gorganelor au fost propuse: Cultura „kurganizată” a amforelor globulare în Europa este propusă ca o „patrie secundară” a PIE, cultură
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
în calcul cuvintele "gair" din irlandeza veche, "ger" din galeză, însemnând "aproape","gearr" din irlandeză, "scurt" (cu sensul de distanță scurtă), dintr-o rădăcină proto-celtă "gerso-s*, înrudită mai departe cu "chereion" din greaca antică, "inferior" și cu englezescul "gash". Rădăcina proto-indo-europeană ar putea fi de forma: "*kar-", "*ker-", "*gar-", "*gher-". Din câte se pare, germanii nu aveau un endonim care să includă toate popoarele vorbitoare de limbi germanice și să le excludă pe celelalte. Pe de altă parte, negermanii, în principal
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
kako-" este întîlnită și în alte neologisme: "cacofazie" „vorbire incorectă”, "cacologie" „construcție gramaticală defectuoasă” sau "cacografie" „scriere greșită”, avînd în toate cazurile același sens de „rău, greșit”. Unii lingviști sînt de părere că această particulă își are originea în cuvîntul proto-indo-european "*kakko", însemnînd "a defeca". Așadar, deși astăzi cuvîntul "cacofonie" nu este legat de acest sens, este posibil ca în istoria sa îndepărtată să fi existat o înrudire.
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]