1,169 matches
-
Pavel Șușară Aflat în Israel, ca membru al unei delegații oficiale în care reprezenta mediul de afaceri, Victor Florean a fost întrebat de către un demnitar israelian, în timpul prezentărilor protocolare, dacă are vreo legătură cu muzeul Florean. Răspunzînd că este chiar creatorul și proprietarul acestuia, centrul discuției s-a deplasat rapid spre zona culturală, și o banală întîlnire de afaceri a devenit, firesc, antecamera unui traseu simbolic. Economie și cultură
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
-o. Nu am văzut niciodată o femeie prinsă într-un corset înalt și țeapăn, menit a-i da siluetei o alură sobră și sulegetă, dar, citindu-l pe Mircea Berindei, mi s-a făcut dor de femeile acelea rigide și protocolare, pe care, dacă le-aș fi întîlnit, neîndoielnic că le-aș fi putut iubi. Și exemplele pot continua încă multă vreme. Paravanul venețian nu se numără printre cărțile de care pomeneam la începutul acestor rînduri, și anume acelea care, trecîndu-ne
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
că nu știe să umble pe tocuri la prezentările de modă. A, îi zice și “păsărica”, da nu poți să te superi pentru atâta mitocănie după ce, noblesse oblige, Elenă a recunoscut că însuși tatăl ei o alinta atât de puțin protocolar. Rândurile pamfletului mustesc de misoginism, dar cititorul e prevenit de la bun început că autorul e un “individ plin de venin, lăsat de 4 neveste ulceros”. Cred că și cea mai aprigă feministă va găsi în sufletul ei puțină înțelegere pentru
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
regele va veni deseară/ la bălul femeilor divorțate/ de pielea lor naturală/ la biserici se caută în osuare/ strămoșul preotului zburător/ prin fumul luminărilor de ceară/ vestind că apocalipsa-i o telenovelă" (Flacăra violeta). Șarja se izbește așadar de structură protocolara a poetului, de civilitatea d-sale ireductibila care-i modelează imaginarul, oprit astfel de la dezlantuirea-i deplină, stanțat de reflexul cultural. Dacă stihurile din ultimul citat reprezintă punctul cel mai avansat al dezicerii bardului de sine (o dezicere relativă, după cum
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
ei înșiși exilați prin pușcăriile comuniste, cu alte cuvinte chiar dacă erau condiții particulare pentru o legătură reală a spațiului nostru cultural cu marele artist, el n-a ieșit ni-ciodată, pînă acum, dintr-o proiecție vagă și dintr-o reprezentare strict protocolară. Cum o asemenea situație nu este, în mod cert, una deliberată, cum nu pot fi găsite explicații rezonabile, nici de natură ideologică și nici de altă natură, care să elucideze această distanță, altminteri sobră și reverențioasă față de artist și de
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
lunar, alții mai rar, la construirea unui lucru bine făcut. Cronicarul ar dori ca Revista revistelor pe care o fac confrații noștri să fie mai acidă, deși, cine știe, poate că e nevoie și de o revistă a revistelor scrisă protocolar, dar nu strict enumerativ. Altminteri, cum scrie Al. Călinescu în rubrica sa Proximități citînd pe cineva Progresul, care va să zică..., citat care, la o adică, poate fi luat și în serios. Citirea războiului televizat Am remarcat două editoriale despre războiul văzut la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
aniversar, o imagine artistică surprinsă de ochii unei poete chineze. De la apariție volumului Eminescu, poezii, în traducerea lui Ge Baoquan, Xu Wende și Li Ninglai, peste 20 de ani, poetul român este pomenit și recitat cu diverse ocazii omagiale și protocolare, chiar la întâlnirile la cel mai înalt nivel, dar pentru cititorii obișnuiți mai ales cei tineri, se simțea o lacună vădită datorită lipsei unei ediții chineze accesibile pentru lectură de către marele public. Trebuie să-l amintim din nou pe prof.
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
de regulă e înregistrată, în scrisul moraliștilor, la plural: les bienséances („dovadă fiind acest amănunt al preocupării pentru analitic, pentru formă”). La bienséance apare corelată cu le bon sens (bunul-simț), indispensabil comportamentului rațional, conturînd împreună un stil de viață aristocratic, protocolar, solemn. Rațiunea alcătuiește nucleul acestei existențe normate și totodată condiția operei de artă, potrivit doctrinei clasice... Ce-ar putea fi ridicolul, într-o asemenea perspectivă, decît un defect al minții, o derogare de la rațiunea pururi în stare de veghe, pururi
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
să dea în mod serios de gîndit, pentru că el dovedește limpede o prematură instalare a suficienței și a comodității de a vedea și de a simți. Dintre cei trei premiați, pentru că cele două mențiuni au avut mai mult un rol protocolar, doar doi au îmbinat convingător propriul proiect cu datele profunde ale spațiului: sculptorul Costi Ioniță, cîștigătorul premiului I, și pictorița Daniela Chirion, cîștigătoarea premiului III. Alex Niculescu, posesorul premiului II, a intrat mai degrabă în rolul cameleonului, iar ceilalți nouă
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
e caracteristic: „Încă singur la marginea orașului/ așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
întâmplare adevărată mă îndreptățește să susțin acest lucru. Iată povestea: În toamna anului 1995, la o expoziție organizată în Australia (Sydney), au luat parte și câteva firme românești reunite într-un "stand național". Potrivit obiceiului s-a organizat o întâlnire protocolară ("Ziua României") la care urmau să participe din țara gazdă (Australia) oficialități din economie, administrație, organizatorii expoziției etc. Cu domnul ambasador al țării noastre (nu-l voi numi!) s-a convenit ca oficialii australieni să fie invitați de Ambasadă, pentru
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu semnele și semnalele electronice am trecut în alt gen de misive omenești, cele în care gustul literelor e scos la mezat, iar elementul estetic e
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
George Radu George Radu: Stimate domnule Ștefan Cazimir... Ștefan Cazimir: Dragă George, nu cred că trebuie să ascundem vechea noastră prietenie, datînd din anii facultății și ai armatei. Hai să părăsim formulele protocolare! G.R.: De acord, dragă Cazi! Ai fost de-a lungul timpului, concomitent sau succesiv, om al catedrei, om al scrisului, om al cetății. Care din aceste ipostaze ți-a oferit cele mai vii satisfacții? Care din ele - cele mai mari
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
prin dinamismul său constructiv, le provoacă. Spațiul a imprimat, în timp, alte formule de dezvoltare și, implicit, de organizare comunităților extraeuropene. Un mediu prea generos minimalizează tentațiile creativității: limitează inovația, stimulând fantezia în dauna raționalității aplicate. Mediul darnic favorizează organizările protocolare, strict ierarhizate, în care individul se pierde, se confundă cu masa dominată de despot, de reprezentantul transcendentului pe pământ. încă din începuturi, Europa s-a confruntat cu lumea asiatică, indolentă și opulentă, despotică și hedonistă, opacă la iscodirile raționaliste și
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
delfic ceea ce nu exclude să rămâi carbonarul morocănoșilor cărbuni ai iluziei necesare subminând ca o cârtiță de lux resemnarea împăcării de sine "în această decizie nu e nevoie de majoritatea de voturi" - cât de impresionant ar suna respectiva frază ego- protocolară drept secretă parolă pentru declanșarea sau închiderea vreunei ofensive în ambele cazuri ca adversarul să nu cunoască adevăratele noastre intenții mai ales - de ce am încetat asaltul în această întâmplare în care piere sau supraviețuiește doar un singur suflet Remarca mă
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
Regman o anume nerecunoaștere în cercurile instituționalizării, dornice de poziții mai "simple", mult iubitoare de partizanat. Dar criticul nu și-a îndoit niciodată genunchii în fața marilor reputații nici ale trecutului, nici ale prezentului. N-a acceptat, în felul său calm, protocolar, nici un idol. Să urmărim cîteva din propozițiile sale inconformiste, care, așa cum am precizat, nu pleacă neapărat dintr-o poftă polemică, ci dintr-o aspirație la obiectivitate, adică dintr-o umoare senină ce situează afirmația și negația pe un plan tensional
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
tot felul. Sub portretul de aristocrat al unui Tolstoi bătrîn, bunăoară, se ascund zeci de schițe, care trebuie cunoscute, pentru a nu-l prețui în chip convențional. În fiecare studiu din Calea de acces se simte aceeași mefiență față de admirația protocolară, față de lectura lejeră, la lumina artificială a prejudecăților. Începi să-ți dai seama, aproape de sfîrșitul cărții că, de fapt, L. Raicu forțează filtrul operelor pentru a face să treacă prin el autorii, nu încremeniți într-o imagine de dicționar, ci
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
că mai păstrează o tentă academică. Sfărîmarea ordinii date, a prescripțiilor de tot felul ce decurg dintr-însa, nu-și arogă un limbaj zguduitor, apocaliptic și nici unul plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E o rebeliune paradoxal civilizată, protocolară: "Nu-i a bine, o, nu,/ bătrîn nenorocit, vai de tine,/ ca un Demostene cu piatra uitată-n gură,/ ai ajuns, iată, să scuipi/ nisip și sînge.// Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul,/ începînd să vorbească, de la o vreme,/ numai în
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
de bun sosit) și arăta fiecăruia cea mai mare atenție 5". Amabilitatea poate fi și un mod de a-ți prinde adversarul în plasa unei curtoazii băloase! Hrusciov și oamenii politici ruși au practic mult sărutul pe gură în timpul vizitelor protocolare ale adversarilor lor occidentali, chiar și ale tovarășilor lor, dacă ne gîndim la Kosîghin care l-a sărutat pe ,fratele său mai mic" ceh Dubcek în 1968, cu cîteva zile înainte de intrarea tancurilor sovietice în Praga. Practică veche! Neron nu
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
rival, dar ca să-l înăbuș"? Cînd este vorba de un sărut pe gură, cerut de protocol, între un bărbat și o femeie, poate să apară ambiguitatea sau reticența.6 Astfel, Sfînta Lutgarda a refuzat părintelui abate venit în vizită sărutul protocolar.7 Hipolit din Roma predică separarea pe sexe în acest act: ,Credincioșii să se sărute, bărbații cu bărbați, femeile cu femei, dar bărbații să nu sărute femeile 8." Tradiția sărutului pascal era totuși independentă de orice condiție socială și sexuală
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
ușor iritat fiind de consecvența cu care vă menajați cele două inițiale din nume: Gheorghe A.M. Ciobanu, ca și cum ați fi ținut să îmbrăcați cît mai extravagant un obștesc manechin. Nu mi-a trebuit mult să înțeleg că era o pedanterie protocolară, ce cobora de pe versanții inundați de aerul tare al unei conduite existențiale exemplare. Articolele dumneavoastră despre fenomenul muzical deconspirau, înainte de toate, o candidă curiozitate. Vă și vedeam uitîndu-vă prin gaura cheii unei porți ce duce miraculos la cei ce modelează
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
al criticii de după ’89 n-ar putea fi decît revizuirea. Surprinzător, confratele nostru se arată, conform unei scheme uzuale, de acord cu actul revizuirii în teorie, însă cît se poate de mefient cu acesta în practică. Invocîndu-l, în stil pur protocolar, pe mentorul “Sburătorului”, d-sa nu pregetă a veșteji manifestările în această direcție, oricum obstaculate de un context nefavorabil: “Nu necesitatea revizuirilor trebuie pusă în cauză, ci, pe de o parte, fadoarea pledoariilor în favoarea lor și, pe de alta, aspectul
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
făcea, el îl controla, ca să fie bine pentru toată lumea. Pe tata nu-l vedeam pe-acasă. Venea de regulă seara, când se așeza în fața telefonului, cerând centralei să-i facă legătura cu câțiva angrosiști din Bazargic sau Constanța. Discuții scurte, protocolare, despre ei, neveste și copii, despre vreme, după care, invariabil, urma lista afacerilor convenite peste zi. Făcea marketing fără să știe. Cunoștea pe dinafară ce mărfuri lipsesc în țara asta, unde există surplusuri, înregistra și făcea comenzi, lăsând apoi grija
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Lisabonei, în stranie coincidență cu ŤCraii de Curtea-Vecheť. Cei doi intră o vreme într-o strânsă relație, care înseamnă de fapt folosirea lui Mateiu de către diplomat în rezolvarea celor mai diverse probleme ale misiunii, de la paza sediului acesteia, la activități protocolare; când Brederode moștenește titlul de conte da Cunha în 1923, Mateiu îi remaniază blazonul, fapt pentru care primește promisiunea de medaliere cu ŤMarea Cruce a lui Christť, importantă decorație a Portugaliei. Aristocratul plenipotențiar, neîntrecut în lăudăroșenie, nu se ține însă
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
găsesc la mulți alții. "La capitolul acesta al primului contact cu profesorii germani este plină de culoare relatarea primirii la Heidegger a lui D. C. Amzăr, făcută de acesta. Tânărul, paralizat de timiditate și de teama că va fi primit protocolar, rece, constată că profesorul nu este nici chipeș și nici nu-l privește de sus: "M-am prezentat: magistrul, un tip de filosof ŕ la Nae. îl crezi mai mult negustor decât filosof - cu pantalonii scurți, cu o mustață mică
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]