14 matches
-
Acasa > Literatura > Proza > TRANDAFIRUL SIRENEI-10 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 16-Durere și ...Busuioacă La masa din separeu, printre sticlele goale și cele pline, protocoliștii se împărțiseră în grupulețe de câte doi. Deși trecuse de miezul nopții, în Zamfirescu se trezise specialistul de Marketing și îi ținea lui Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cu zarzavaturi proaspete, dar și ce are de gând să
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1448049193.html [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În ... XXVII. TRANDAFIRUL SIRENEI-10, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015. 16-Durere și ...Busuioacă La masa din separeu, printre sticlele goale și cele pline, protocoliștii se împărțiseră în grupulețe de câte doi. Deși trecuse de miezul nopții, în Zamfirescu se trezise specialistul de Marketing și îi ținea lui Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cu zarzavaturi proaspete, dar și ce are de gând să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... Citește mai mult 16-Durere și ...BusuioacăLa masa din separeu, printre sticlele goale și cele pline, protocoliștii se împărțiseră în grupulețe de câte doi. Deși trecuse de miezul nopții, în Zamfirescu se trezise specialistul de Marketing și îi ținea lui Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cuzarzavaturi proaspete, dar și ce are de gând să facă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu al Gherlei. Acesta era văr primar cu Ioan Hossu, tatăl lui Iuliu Hossu. Începând cu anul 1910 a activat la Episcopia greco-catolică de Lugoj, unde a ocupat, pe rând, funcțiile de protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar și secretar al episcopului Vasile Hossu, pe care îl numea „unchiul Viluc”. Acesta se afla în relații de prietenie cu primul ministru István Tisza. În anul 1914, anul începutului Primului Război Mondial, episcopilor greco-catolici și greco-orientali li s-
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
Seminarul „Sfânta Barbara” din Viena, unde a absolvit 4 ani de teologie. Revenit de la Viena, a fost hirotonit preot celib, la 10 august 1845, odată cu consacrarea bisericii din Vășad, de către episcopul greco-catolic român Vasile Erdeli-Ardeleanu. A fost numit cancelar și protocolist al cancelariei episcopale. La 19 noiembrie 1845, a fost numit capelan la Macău (azi Makó, în sud-estul Ungariei), iar la 7 decembrie, din același an 1845, având o pregătire și calități sacerdotale superioare, a fost trimis, la Institutul „Sfântul Augustin
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
superioare, a fost trimis, la Institutul „Sfântul Augustin” („Augustineum”) din Viena, unde a obținut titlul de doctor în teologie, în anul 1848. Revenit la Oradea, la 31 iulie 1848, tânărul preot, doctor în teologie, Ioan Vancea, a fost numit arhivar, protocolist, vicenotar consistorial și profesor de prepandie la Școala Normală Română Unită (Preparandia), iar apoi secretar episcopal. În 1855, a fost numit canonic, rămânând și director al cancelariei diecezane și inspector școlar diecezan, precum și secretar episcopal. La 4 iulie 1865, a
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
produsese din cauza prelungirii formalităților de intrare în teritoriul saudit pentru pasagerii de cetățenie română. Așa s-a și întâmplat. Din avionul care aterizase la Riad, am coborât eu mai întâi pe scara clasei întâi și i-am adresat o întrebare protocolistului prezent la sol pentru o altă delegație decât cea română: "unde este mașina VIP pentru Eminența Sa Muftiul României?". Surprins că în avion se găsește și altă importantă delegație decât cea pentru care protocolistul de serviciu se prezentase la scara
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și i-am adresat o întrebare protocolistului prezent la sol pentru o altă delegație decât cea română: "unde este mașina VIP pentru Eminența Sa Muftiul României?". Surprins că în avion se găsește și altă importantă delegație decât cea pentru care protocolistul de serviciu se prezentase la scara clasei întâi a avionului a cerut, totuși, prin telemobil, automobil VIP urgent pentru Muftiul României și delegația lui, deși noi, românii, călătoriserăm la clasa turist. Am fost conduși la salon VIP, acordându-ni-se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mai ales când nu avea nimic de spus). Ați procedat excelent, felicitându-l și pe diplomatul de la protocol. Este o dovadă de atenție pentru munca lui, dar trebuie să recunosc că în ministerul nostru cel mai mic în grad, adică protocolistul, trebuia să fie primul care adresează felicitări mai ales unui ambasador. La intrarea în cabinet, ministrul, avertizat, ne aștepta aproape de ușă și, în timp ce îi strângea mâna ambasadorului, îi făcu și urările pentru noul an. În timp ce îi făceam traducerea ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să convină împreună o soluție de compromis de natură să deblocheze negocierile. Vă mulțumesc, domnule consilier, puteți să-i transmiteți domnului ministru Totu că în cel mult 24 de ore delegația peruană va contacta delegația română. Șeful meu, însoțit de protocolist, era deja pe hol când convorbirea mea cu ministrul se terminase. Acolo ne-am luat rămas bun, ministrul peruan îmi mulțumi încă o dată, adresându-mi și un zâmbet amical. Când am ajuns la ambasadă, i-am spus șefului de misiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Porții otomane aflați în Galiția 252. Autoritățile din Viena, având în vedere extinderea autorității juridice a acestei instanțe asupra Bucovinei, au decis în anul 1787 ca pe lângă Tribunalul provincial din Lemberg să fie angajați încă doi consilieri, un secretar, un protocolist, un cancelist și un cancelist pentru Tabla Țării (cartea funciară), care, cu toții, trebuiau să fie buni cunoscători ai limbii române 253. Măsura era socotită a fi absolut necesară pentru bunul mers al instanței, dat fiind faptul că stările, cât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o pregătire corespunzătoare și nici o ținută morală adecvată, ci urmăreau mai mult să-și sporească veniturile, în dauna bunei administrări a provinciei 242. Treptat, unii funcționari incorecți, precum comisarii ținutali Georgewicz și Rankewich, iar mai apoi, comisarii Steiper și Adamowicz, protocolistul Losnitzer, registratorul Szabó și chiar căpitanul districtului, von Schreiber, au fost înlăturați din Administrația Bucovinei 243. Apoi, sub administrația noilor căpitani districtuali, consilierii aulici: von Mitscha (1805-1807) și von Platzer (1807-1817) lucrurile s-au îmbunătățit, dat fiind faptul că autoritățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
210, 226-230, 232, 261, 283, 389, 448 Leth, Johann Peter, 168 Libiszowska, Z., 34 Lichtenfels, Thadeus Peithner von, 170, 442 Liebel-Weckowicz, Helen, 36 Lihaciu, Ion, 7 Logotheti, Giacomo (Iacob), 68, 105, 259, 278 Logotheti, Iosif, 151 Logotheti, Leon, 151 Losnitzer, protocolist, 280 Luerwaldt, consilier aulic, 76 M Maas, Frederik, 34 Mahomed, 346, 371 Maior, Liviu, 205 Maior, Petru, 5, 29, 40, 54, 215 Maiorescu, Ioan, 222 Maline, arhiepiscop, 292 Marcus, Solomon, 211 Margelik (Margelick), Johann Wenzel von, 189, 231, 396, 404
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
planteze pomii și umbra lor în alt loc. Trei zile după atentat, dimineața devreme, oamenii au început să iasă pe străzi. Mergeau tăcuți, gravi, mulți purtau drapele albe, toți aveau o panglică albă pe brațul stâng, și să nu vină protocoliștii în ale funeraliilor să ne spună că un semn de doliu nu poate fi alb, când suntem informați că în această țară a fost așa, când știm că pentru chinezi a fost întotdeauna, și asta ca să nu vorbim de japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]