71 matches
-
evrei, greci etc.) pentru care morții erau sărmane umbre nenorocite și neputincioase. In plus, în vreme ce pentru constructorii megaliților, din Irlanda până în Malta și în insulele egeene, comuniunea rituală cu strămoșii constituia cheia de boltă a activității lor religioase, în culturile protoistorice ale Europei Centrale, ca și în Orientul Apropiat antic, separarea dintre cei morți și cei vii era prescrisă în modul cel mai strict. Cultul megalitic al morților implica, în afară de diferite ceremonii (procesiuni, dansuri etc.), ofrande (alimente, băuturi etc.), și sacrificii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
culturi megalitice, încă înfloritoare în secolul al XlX-lea, poate să contribuie la înțelegerea concepțiilor religioase împărtășite de către autorii monumentelor preistorice. 37. Etnografie și preistorie Să amintim că, în afară de Mediterana și Europa Occidentală și Septentrională, megaliții de origine preistorică și protoistorică sunt repartizați pe o suprafață imensă, Maghreb, Palestina, Abisinia, Dekkan, Assam, Ceylan, Tibet și Coreea, în ce privește culturile megalitice încă vii la începutul secolului al XX-lea, cele mai notabile sunt atestate în Indonezia și în Melanezia. Robert Heine-Geldern, care și-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Europa Occidentală, centrul ceremonial, solidar cu cultul morților, era consacrat prin menhiri și dolmene, rareori prin sanctuare; în ceea ce privește aglomerările, ele nu depășeau dimensiunea de sate32. După cum am văzut, adevăratele "orașe" megalitice erau construite pentru morți: erau necropole. 39. Concepții religioase protoistorice și paralelele lor în hinduism Religia harappiană, adică aceea a primei civilizații urbane din India, este importantă și din alt motiv, și anume, datorită raporturilor sale cu hinduismul, în pofida scepticismului anumitor autori, viața religioasă de la Mohenjo-Daro și de la Harappa ne
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
profitat de acest răgaz pentru a completa bibliografia anumitor capitole, menționând lucrările apărute în 1977 și la începutul lui 1978. Bibliografiile sunt de lungimi inegale, căci am ținut să sporesc numărul informațiilor privind probleme mai puțin familiare nespecialiștilor (e. G. religiile protoistorice ale Chinei, ale celților, germanilor, tracilor; alchimia; apocaliptica, gnosticismul etc.). Pentru a nu spori prea mult dimensiunile cărții, am transferat în volumul următor secțiunile despre religiile din Tibet, Japonia, Asia Centrală și Septentrională. Ca urmare, a trebuit să împărțim volumul al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
apariția copilului nedorit sugerează că nivelul răului atins de suferință socială pe aceste meleaguri este grav. Nu știu dacă evocă un obicei frecvent la traci care, spune Herodot, "obișnuiau să-și vândă copiii". Am forța prea mult recurgând la izvoare protoistorice? cine știe?... Cred că este o uitare a unor tradiții care erau solide cu câteva decenii în urmă, când în lumea satului mai circula imboldul afectuos "nani" despre care filologii ne spun că vine direct din descântecele romane care îngânau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
diferenței de natură etnică dintre geți și daci. De asemenea, sunt menționate sursele literare antice ce-i atestă pe daci, remarcând că, de această dată, avem de-a face cu scrieri latinești (Frontinus în sec. I p.Chr.). Pentru perioada protoistorică a civilizației geto-dace, autorul se referă în mod firesc și la descoperirile arheologice, ca expresie a culturii materiale, fiind amintite o serie de descoperiri celebre în literatura de specialitate, cum ar fi tezaurele de la Agighiol, Rogozeni sau Vrața în sudul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
fost percepută, în țara mea, tragedia balcanică. Iată de ce compatrioților 236 mei cele petrecute în spațiul sud-dunărean li se par o nebunie inexplicabilă. Războaiele televizate în direct din post-istorie spun însă altceva. Din ele se vede legătura directă dintre utopia protoistorică, delirul de grandoare istoric și distopia catastrofală la care asistăm în prezent. Căci oameni politici ca Radovan Karagici sau Miloșevici, ca și alții asemănători din celelalte grupuri etnice, n-au făcut decât să împingă până la ultimele consecințe doctrinele naționale, prezente
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bogăția extraordinară a subiectului: am fost nevoiți să ne oprim doar asupra câtorva aspecte, dintre cele foarte numeroase. "Casa" - deopotrivă imago mundi și replică a corpului omenesc - joacă un rol de seamă în ritualuri și mitologii. În unele culturi (China protoistorică, Etruria etc.), urnele funerare au forma unei case, cu o deschizătură în partea de sus, pe unde sufletul mortului poate intra și ieși.11 Urna-casă devine într-un fel noul "corp" al răposatului. Tot dintr-o căsuță, în formă de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în toată Europa: campaniformii, de la numele formei de clopot a unui pahar, legat de expansiunea acestui grup. Această perioadă a neoliticului în care se amestecă folosirea tradițională a obiectelor din piatră și apariția metalului mai este numită și chalcolitic. Timpurile protoistorice De la epoca bronzului (de la -1800 la -700)... În mileniul al II-lea, sub impulsul schimburilor cu Europa centrală și Mediterana, tehnicile metalului se ameliorează și, mai ales, se descoperă posibilitățile și rezistența bronzului, aliaj de cupru și de cositor. Fabricarea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bijuterii sau încă enigmaticul con de aur de la Avanton în departamentul Vienne), coliere de *ambră sau din pastă de sticlă, de fabricație locală sau importate. Astfel, înainte chiar de civilizația de la Micene în Grecia, țara noastră cunoaște o dezvoltare originală. Protoistoricii disting trei faze principale: bronzul vechi (-1800 la -1500), bronzul mijlociu (-1500 la -1200) și bronzul final (-1200 la -700). Primele două perioade au un climat mai uscat, subboreal, dar, la sfîrșitul epocii de bronz, climatul redevine mai umed, subatlantic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Alpii Maritimi). Pe munte, între 2100 și 2700 metri, populații ale epocii bronzului au desenat pe șisturi mai mult de 100.000 de gravuri (arme, personaje, dar și bovine înhămate la plug) sau, de asemenea, desene reticulare pe care unii protoistorici le interpretează ca fiind primele forme ale unui releveu cadastral. În Corsica, în sfîrșit, epoca bronzului corespunde unui dublu fenomen: construirea de tabere fortificate, așa-numitele castelli, stabilite pe înălțimi și dominate de turnuri circulare, acele torre, mai ales în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a orașului medieval: hală de pînză, hală de grîu... Acolo își impunea orașul marca, garantînd astfel că produsele vîndute erau conforme legilor sale. Hansă. Termen de origine germanică care desemnează, în Evul Mediu, o asociație de negustori. Herculean (drum). Drum protoistoric care lega peninsula Iberică de Galia de Sud. Existența sa era atribuită eroului grec Heracles (Hercule) care ar fi deschis aceeastă cale pentru a aduce din Spania turma de boi prinsă la Geryon, una dintre cele "douăsprezece munci ale lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1. De la piatră la fier: primele comunități (din mileniul al VI-lea în anii 500 î. I.C.), 13 "Revoluția neolitică" (din anii -6000 pînă pe la -1800), 14 Ansamblurile regionale, 14 Cultura șaseană , 16 Neoliticul final și nașterea metalurgiei, 16 Timpurile protoistorice. De la epoca bronzului (de la -1800 la -700)...,17 Evoluție generală, 17 Exemple regionale în mileniul al II-lea, 18 Apogeul bronzului: bronzul final (de la -1200 la -700), 19 ...la prima epocă a fierului ( de la -700 la -450 aproximativ), 20 Descoperirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o poetică a spațiului, în interiorul căruia se mișcă lumea imaginară a medievalității românești, casa este ea însăși un reper antropologic, cu o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale (trupul matern, casa părintească, locul de origine), dar și al peșterii protoistorice, al grotei christice, al Edenului și al mormântului, constituie locul primordial, centrul topografiei generale, precum și al sistemului de reprezentări colective. Dihotomia medievală natură−cultură devine aici și mai relevantă, pentru că reușește să pună mai bine în lumină opozițiile închidere−deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
volumele de versuri Mărul discordiei (1969) și La marginea câmpiei (1972), G. se inspiră din universul satului, tărâm al idealității, primordialității, frumuseții și purității paradisiace. Țăranii sunt văzuți ca niște oameni arhaici, arhetipali, contopiți panteistic cu natura. Universul acesta, aproape protoistoric, este descris cu mijloacele pastoralei și ale eglogei. Simplitatea, candoarea, „primitivitatea”, iar în expresie - naturalețea sunt cultivate programatic, în contrapondere cu neliniștile secolului și cu caracterul lui „contrafăcut”. G. a tipărit numeroase cărți pentru copii, care indică o bună cunoaștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
creștinilor. III. Mare nostrum În lucrarea Mère Méditerranée, Dominique Fernandez povestește, printre altele, una dintre călătoriile sale în Sardinia și, mai ales, la muzeul arheologic de la Cagliari. Într-o sală minusculă unde se găseau reunite capodoperele statuare sarde ale perioadei protoistorice 37, autorul are marea surpriză să descopere: "Cioplit în marmură, un simulacru de cruce, cu două brațe scurte, un trunchi subțiat ca o lamă, având în vârf un apendice acuminat [...] și doi bulgări rotunzi și netezi între brațe, doi sâni
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Din documentația arheologică ieșea la suprafață o lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele și conținuturile sale, În epoca protoistorică. Dar grandoarea edificiilor palațiale ivite din săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor urbane semnalau deja ele singure o trăsătură specifică a civilizației minoice, numită așa după miticul stăpân al Cretei din tradiția greacă. Lumea care se dezvoltase În insulă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale religiilor „vecine” și că, așadar, ele sunt În general verosimile, chiar dacă natura lor rămâne În esență ipotetică. 2. PROTOISTORIA ȘI CONCEPȚIILE RELIGIOASE CELE MAI VECHITC "2. PROTOISTORIA ȘI CONCEPȚIILE RELIGIOASE CELE MAI VECHI" Recuperarea primelor documente sigure ale religiei protoistorice etrusce este un rezultat neașteptat al ultimilor ani ai cercetării arheologice. Descoperirea, făcută cunoscută În 1986, a unui loc de cult ce avea și un neîndoielnic caracter „politic” (a fost propusă identificarea lui cu o curie, instituție politico-religioasă proprie arhaismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr.) În săpăturile făcute În alte sanctuare etrusce din epoca istorică, chiar și extraurbane, la Veii și În aceeași Tarquinia: grație acestui context sacral atât de vechi ne-a fost În sfârșit documentată În mod tangibil existența cultelor colective protoistorice, de obicei greu de identificat din cauza normalei absențe printre materialele arheologice a unor „semne” specifice ce țin de sfera sacrală, făcând, evident, excepție de ritualul funerar. La fel, rarele mărturii iconografice referitoare la imaginarul religios etrusc din epoca protoistorică Înregistrează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
colective protoistorice, de obicei greu de identificat din cauza normalei absențe printre materialele arheologice a unor „semne” specifice ce țin de sfera sacrală, făcând, evident, excepție de ritualul funerar. La fel, rarele mărturii iconografice referitoare la imaginarul religios etrusc din epoca protoistorică Înregistrează existența unei reprezentări teriomorfice sau, În orice caz, non-antropomorfice a divinității. Capace de urne cinerare, asemenea celui de la Pontecagnano (secolul al IX-lea Î.Hr.), pe care se observă reprezentarea, probabil, a perechii infernale, cu extremitățile și chipurile alungite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]