33 matches
-
Walo, zeița soarelui în Australia, iar adal, șoarece de câmp în arabă față de astrul diurn hadali în arawak, America de Sud. Șobolanul e rât în lat. germ., cu etimologia dubioasă după noi se compară cu rato soare în are”are, Melanezia, iar provensalul garri cu garri „soare” în ngadjon, Australia! Chiar verbul engl. gnaw „a roade” seamănă cu Gnowee, zeița soarelui în Australia. Sunt multe zeci de astfel de similitudni. Șoarecele nu e insectă ce bâzâie, e rozător. Iată etimologia lui roșu. Învățați
ORIGINEA LIMBAJULUI SI ETIMOLOGIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349244_a_350573]
-
limbă evoluează, mai ales datorită tehnologiei. Dar alta este să introduci cuvinte străine în vorbirea simplă creând astfel o confuzie fonetică atunci când se știe că limba romana are geniul exprimării. Edgar Quinet (1803-1875) scriitor și filozof francez, propunea ca un provensal să meargă să învețe limba sa de la țăranii din Carpați. Ioan NICOARĂ Phoenix, Arizona SUA 10 mai 2015 Referință Bibliografică: Ioan NICOARĂ - LIMPEDE CA APA DE IZVOR / Ioan Nicoară : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1592, Anul V, 11 mai
LIMPEDE CA APA DE IZVOR de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350849_a_352178]
-
Incredibilii" Ei sunt avant-dandy-i Franței, al căror nume Începe să fie rostit tot mai des abia după 1790. Cuvântul are și el o istorie - nu Întotdeauna clară când ne cufundăm În etimologii. Prea puțin contează dacă la origini se află provensalul muscada („nucșoară”) sau moscul; important e că totul se Învârte În jurul unui parfum amețitor. Să joace cumva un rol În toată povestea și Muscadin, doctorul ridiculizat de La Mettrie (Într-o comedie din 1747)? Nu se prea știe. Cert este Însă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
copilărească și cu o profundă emoție, neputându-i pomeni pe atâția alții care au însemnat la fel de mult și prin care a dăinuit Franța, transcriu aici numele lor adevărat (...)” Marcel Proust Timpul regăsit „Oare siberianul o să-i pretindă cerului măslini sau provensalul răchițele?” Joseph de Maistre Serile din Sankt-Petersburg „L-am întrebat pe scriitorul rus care e metoda lui de lucru și m-am mirat că nu-și făcea el singur traducerile, căci vorbea o franceză foarte pură, cu o oarecare încetineală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și riguros sens criptic (ca de altfel, cum se știe, și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Nu atât valoarea versurilor lui T. a făcut ca numele său să fie reținut de istoria literară, cât mai ales devoțiunea cu care a ilustrat fenomenul denumit de Al. Dima „localismul creator”. Asemenea poetului provensal Frédéric Mistral (mult admirat de confratele român), el a crezut în ideea provinciei creatoare, unde talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
pierdea vremea la Roma (Les Lettres grecques en Occident: de Macrobe à Cassiodore, De Boccard, Paris, 1943, p. 311). 31. Riché, op. cit., p. 28. 32. E. Stein (op. cit., vol. II, p. 152) susține că Theodoric a declarat că redă libertatea provensalilor. El repeta o consemnare a lui Casiodor (în Monumenta Germaniae Historica, vol. XII, p. 88): In antiquam libertatem... exuite barbariem („Redați barbarilor... vechea libertate”) - pare să le fi spus Theodoric războinicilor. 33. A. Loyen (Sidoine Apollinaire et l’esprit précieux
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
romanică, fiind interesat îndeosebi de felul cum oamenii simpli își reprezintă contactul dintre uman și divinitate. Cunoscător erudit al teologiei aulice, K. are o receptivitate acută față de cei lăsați de obicei în umbră: românii pierduți pe întinsurile stepelor asiatice, sicilienii, provensalii sau sud-americanii vorbitori de limbi romanice, locuitorii din Sardinia, Catalania sau din ținuturile retoromane, aromânii din Pind și Epir, din nou românii porniți în pribegie din Bucovina și Basarabia. Selectând din culegeri anterioare, folosind culegeri inedite sau pornind el însuși
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
Miró și Klee merg mult mai departe“ (ceea ce nu e un răspuns prea isteț și, de altfel, cred că eu sînt cel care i l-a dat, agasat fiind de locurile comune pe care ni le debita asupra lui Cézanne, „provensal de la țară“). Conchide: „Nu știu cum s-a terminat toată povestea. Dar m-a durut. Plecînd de la Cézanne, vreau să vă fac o confidență. Știu de mult timp că părintele trebuie să se țină mai departe de copiii săi. Cunoașteți la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
publicarea Protocoalelor Înțelepților din Sion. Iar Protocoalele apar În cercurile rusești. Deci sunt o inițiativă pauliciană“. „Normal“, zise Belbo. „E clar că În momentul de care vorbim grupul ierusalemit s-a Împărțit În trei ramuri. Prima, prin cabaliștii spanioli și provensali, a ajuns să inspire aripa neotemplieră, a doua a fost absorbită de aripa baconiană, iar membrii ei au devenit oameni de știință și bancheri. Împotriva acestora din urmă se dezlănțuie iezuiții. Dar mai este o a treia ramură, și aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din conferințele sale din aula Academiei Comerciale și al cărei colorit și sonoritate au entuziasmat atunci miile de auditori de față”. Ar fi de reținut aici continuitatea - pe linia promovării latinității - între relațiile poetice ale lui Vasile Alecsandri cu bardul provensal Frederic Mistral și rolul lui Marinetti de „ambasador” al literaturii țărilor latine (în particular, al literaturii române)... Rod al unei vizite întreprinse de Marinetti „pe teren” împreună cu un grup de avangardiști autohtoni, flamboaiantul text a apărut în antologia I poeti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5. Catharismul provensal din secolul al XIV-lea Jacques Fournier (aprox. 1280-1342) a devenit episcop de Pamiers la 19 martie 1317, a fost ales cardinal și transferat la Mirepoix În 1326, iar pe 26 decembrie 1334 a devenit papă, sub numele de Benedict
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
situat Înainte de anul 1167 și, În mod cert, pe teritoriul Imperiului Bizantin, Într-un spațiu unde era posibilă dezgroparea origenismului din cărți, să fi fost bogomili ori măcar să fi cunoscut și să fi aprobat, Într-o oarecare măsură, bogomilismul. Catharismul provensal de la Începutul secolului al XIV-lea nu mai este radical. El depinde În Întregime de doctrina bisericii monarhiene a „francezilor” din Lombardia. În ceea ce privește exegeza biblică inversă, cele două religii ale catharilor continuă să activeze noi posibilități inerente sistemului și să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
important; așa cum o demonstrează Dennis de Rougemont în cartea amintită, amorul cavaleresc, a cărui tradiție s-a perpetuat și răspândit prin literatură și moravuri în toată civilizația europeană, până în zilele noastre, e de origine cathară. În acel "trobar clus" al provensalilor și în conceptul erotic cavaleresc, femeia iubită e un simbol pentru a exprima atracția Absolutului, adică o nostalgie a dispariției, o sete de contopire, de pierdere în divinitate. Catharii nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fericiți locuitori ai regiunilor temperate! Și voi, parizieni favorizați de ceruri, care nu cunoașteți zăpada decât după nume; voi care aveți o armată de măturători și legiuni de tomberoane ca să vă scape de ea cât dormiți, plângeți-ne! Voi, dragi provensali, încă și mai fericiți, de vreme ce nu cunoașteți iarna, plângeți-ne! Când cineva a trăit pe meleagurile voastre parfumate, sub splendidul vostru soare, cum se poate hotărî să vină să lupte împotriva unui climat hiperborean și să se bălăcească în aceste
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ecleziastic lat. med. latin medieval lat. pop. latin popular magh. maghiar MDA Academia Română, Micul dicționar academic I-IV, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001-2003 megl. meglenoromân mgr. mediogrec mod. modern ngr. neogrec norv. norvegian occ. occitan ol. olandez pers. persan pol. polonez prov. provensal port. portughez reg. regional retor. retoroman rom. român(esc) rus. rus(esc) sb. sârb(esc) sd. sard sd. log. sard logudorez skr. sanscrit sl. slav slov. sloven sp. spaniol tc. turc(esc) ucr. ucrainean v. vechi Semne speciale: * (steluță înaintea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
frecvente sînt cele pe care le organizează pe teritoiul său contele de Champagne, la Troyes, Lagny, Provins și Bar-sur-Aube. Ele formează un ciclu ce se întinde pe cea mai mare parte a anului și oferă neguțătorilor italieni, langue-docieni, catalani, flamanzi, provensali care le frecventează o protecție care depășește limitele comitatului, o jurisdicție și o administrație însărcinată cu alcătuirea, în favoarea lor, a contractelor executorii de pe întreg întinsul Occidentului, locuințe, în sfirșit, unde ei se adună pe "naționalități", sub conducerea unui consul. Astfel
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
propriu, expedițiile puse la cale de pisani și genovezi duc, la începutul secolului al XI-lea, la implantarea lor pe litoralul liguric, ca și în Sardinia, în Corsica și, ceva mai tîrziu, în Baleare, unde mai intervin și catalanii, împreună cu provensalii. La sfîrșitul secolului al XI-lea, în momentul în care Papa Urban II predică prima cruciadă, Mediterana încetează să mai fie acel "lac musulman" de care vorbea Pirenne, occidentalii aflîndu-se de-acum încolo pe poziții ofensive. Începuturile Reconquistei spaniole pun
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
său, marii seniori își impun propria lege, iar cînd, în 1235, noul suveran ajunge la majorat, se vede obligat să confirme clauzele Cartei. Va căuta, la scurt timp după aceea, să se elibereze de aceasta. Înconjurîndu-se de seniori poitevini și provensali, el încearcă să sfârîme rezistența nobilimii engleze și ridică, fără să o consulte, grele impozite. Rezistența este neiertătoare. Grupați în jurul unuia dintre ei, Simon de Montfort, unul din fiii conducătorului cruciadei albigenze, baronii îl constrîng pe Henric III să accepte
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Poirot, Un veac de lactate, Războiul sfârșitului spumii, Mătușa Iulia și gunoierul, Copiii miezului burții, Lacrimi și dinți, În astuparea timpului durut (sau cusut!) etc. Iar ceva mai aplicat pe stâlcirea literaturii române, am auzit vorbindu-se despre Împărat și provensal, Odă în metru cuantic, Ușa dezisă, Apel către izmene, Omul indecent (sau Omul cu accent), Robitor (sau Uluitor) etc. Un lucru era limpede, totuși: nu orice fel de titluri erau stâlcite, ci doar acelea ale unor cărți sau bucăți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
o dă evenimentelor: "Să-ți spun eu ce s-a întâmplat exact"894. În "cuvintele limbii de toate zilele" Dayan, trebuie să ghicească un "nou limbaj"895, "limbajul ascuns", esoteric, parlar cruz, cum îl numeau "acei misterioși Fedeli d'Amore provensali, italieni și francezi"896. Despre gruparea Fedeli d'Amore care proclama funcția soteriologică a Dragostei și a Femeii, având drept scop "cultul "Femeii unice" și inițierea în misterul "dragostei"", Eliade vorbește în Istoria 897 sa; caracteristica esoterică impunea folosirea unui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o dată sau de mai multe ori, sensul. Astfel, francezii au cunoscut o puternică influență provensală la sfîrșitul Evului Mediu și o însemnată influență italiană îndeosebi în perioada Renașterii, pentru ca apoi influența franceză să se exercite deosebit de intens, aproape devansator, asupra provensalilor și într-un mod pronunțat asupra italienilor. În istoria culturală, a apărut problema dacă influențarea se realizează întotdeauna în același mod sau dacă, dimpotrivă, există mai multe maniere de exercitare a ei. Nu se pune deci problema gradului de influențare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mare grabă la mânăstirea Sfântu l Maximin, departe În sud. El i-a dat de veste și lui Raymond Berenger, contele catalan de Provence, punând-o sub protecția lui. Catalanul nu-l prea avea la inimă pe rege, ca toți provensalii, care se temeau necontenit de tendințele de expansiune ale coroanei france, și a primit-o cu toată bună voința pe sărmana fugară. Acolo și-a sfârșit zilele frumoasa Bertranda de Montfort, după ani de pocăință și reculegere. N-a trăit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]