33 matches
-
limbă evoluează, mai ales datorită tehnologiei. Dar alta este să introduci cuvinte străine în vorbirea simplă creând astfel o confuzie fonetică atunci când se știe că limba romana are geniul exprimării. Edgar Quinet (1803-1875) scriitor și filozof francez, propunea ca un provensal să meargă să învețe limba sa de la țăranii din Carpați. Ioan NICOARĂ Phoenix, Arizona SUA 10 mai 2015 Referință Bibliografică: Ioan NICOARĂ - LIMPEDE CA APA DE IZVOR / Ioan Nicoară : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1592, Anul V, 11 mai
LIMPEDE CA APA DE IZVOR de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 by http://confluente.ro/ioan_nicoara_1431304133.html [Corola-blog/BlogPost/350849_a_352178]
-
Walo, zeița soarelui în Australia, iar adal, șoarece de câmp în arabă față de astrul diurn hadali în arawak, America de Sud. Șobolanul e rât în lat. germ., cu etimologia dubioasă după noi se compară cu rato soare în are”are, Melanezia, iar provensalul garri cu garri „soare” în ngadjon, Australia! Chiar verbul engl. gnaw „a roade” seamănă cu Gnowee, zeița soarelui în Australia. Sunt multe zeci de astfel de similitudni. Șoarecele nu e insectă ce bâzâie, e rozător. Iată etimologia lui roșu. Învățați
ORIGINEA LIMBAJULUI SI ETIMOLOGIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1405325538.html [Corola-blog/BlogPost/349244_a_350573]
-
opoziției unora dintre liderii cruciați, Boemund a luat în stăpânire Antiohia. Cruciada a fost întârziată pentru tot restul anului, vreme în care nobilii s-au certat pe tema statutului Antiohiei. Istoriografia modernă presupune de obicei că francii din nordul Franței, provensalii din sudul Franței și normanzii din Italia se considerau "națiuni" distincte și luptau între ele pentru o poziție dominantă. Deși astfel de rivalități au putut să aibă un rol în disputele dintre cruciați, mult mai dăunătoare pentru unitatea lor au
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Provența (sudul Franței) pratică la curțile Italiei, Franței, Aragonului și a altor țări, o poezie lirica ce, prin finețea ei psihologică, prin fluenta, gingășia și frumusețea ritmurilor și a imaginilor, era o poezie singulară în contextul cultural al acelor vremuri. Provensalii au fost precursorii poeziei medievale culte și, mai ales, ai poeziei lui Dante și Petrarca. Menestrelii galicieni și-au impus cu ușurință propria lor tradiție la curte, ajutați fiind și de limbă în care cântau, mult mai accesibilă în Castilia
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
istorie, avându-și originea în cuvântul latin "deportare", care printre sensurile sale primordiale, însemna "a ieși afară pe poarta" adică a ieși în afara zidurilor orașului pentru a se dedica la activități sportive. Tot din acest termen, își au originea în provensalul "deportar", Spaniolul "deportar" și Francezul "despoter" (dvertisment, distracție); de la acest cuvânt francez a luat, în engleză din XIV secol, termenul "disport", ce în preajma, secolului XVI, s-a transformat în "sport". Studiul dezvoltării sportului în istoria umană, poate arăta schimbări sociale
Sport () [Corola-website/Science/296543_a_297872]
-
în zona orientală. Astfel medicul și chirurgul turc Șerafeddin Sabuncuoğlu (1385 - 1468) întocmește celebrul său atlas medical bazat pe tratatul lui Al-Zahrawi. O altă traducere a lucrării este cea efectuată în ebraică de Shem-Tob ben Isaac de Tortosa, medic evreu - provensal de la începutul secolului al XIII-lea. Elemente novatoare introduce de Al-Qassim în chirurgie: Într-o altă lucrare a sa, "Liber Servitoris", Abu al-Qasim al-Zahrawi se dovedește a fi un pionier în domeniul preparării substanțelor medicale prin sublimare și distilare. Din
Al-Zahrawi () [Corola-website/Science/312236_a_313565]
-
de înaltă calitate, practicată începând cu secolul al XVIII-lea. Totuși, bucătăria franceză este extrem de variată, și este formată, în esență, din specialități regionale renumite care au cucerit întreg teritoriul țării, cum ar fi alsaciană, , din Mans, , aquitan, din Languedoc, provensal sau lioneze. În plus, teritoriul țării este brăzdat de adevărate frontiere culinare, între un nord consumator de unt și hașmă și un sud consumator de ulei și usturoi, și între regiuni unde se folosesc roadele pământului (de exemplu, ) și altele
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
publicarea Protocoalelor Înțelepților din Sion. Iar Protocoalele apar În cercurile rusești. Deci sunt o inițiativă pauliciană“. „Normal“, zise Belbo. „E clar că În momentul de care vorbim grupul ierusalemit s-a Împărțit În trei ramuri. Prima, prin cabaliștii spanioli și provensali, a ajuns să inspire aripa neotemplieră, a doua a fost absorbită de aripa baconiană, iar membrii ei au devenit oameni de știință și bancheri. Împotriva acestora din urmă se dezlănțuie iezuiții. Dar mai este o a treia ramură, și aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
important; așa cum o demonstrează Dennis de Rougemont în cartea amintită, amorul cavaleresc, a cărui tradiție s-a perpetuat și răspândit prin literatură și moravuri în toată civilizația europeană, până în zilele noastre, e de origine cathară. În acel "trobar clus" al provensalilor și în conceptul erotic cavaleresc, femeia iubită e un simbol pentru a exprima atracția Absolutului, adică o nostalgie a dispariției, o sete de contopire, de pierdere în divinitate. Catharii nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și riguros sens criptic (ca de altfel, cum se știe, și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5. Catharismul provensal din secolul al XIV-lea Jacques Fournier (aprox. 1280-1342) a devenit episcop de Pamiers la 19 martie 1317, a fost ales cardinal și transferat la Mirepoix În 1326, iar pe 26 decembrie 1334 a devenit papă, sub numele de Benedict
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
situat Înainte de anul 1167 și, În mod cert, pe teritoriul Imperiului Bizantin, Într-un spațiu unde era posibilă dezgroparea origenismului din cărți, să fi fost bogomili ori măcar să fi cunoscut și să fi aprobat, Într-o oarecare măsură, bogomilismul. Catharismul provensal de la Începutul secolului al XIV-lea nu mai este radical. El depinde În Întregime de doctrina bisericii monarhiene a „francezilor” din Lombardia. În ceea ce privește exegeza biblică inversă, cele două religii ale catharilor continuă să activeze noi posibilități inerente sistemului și să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
le imaginam așa cum erau în acel moment; erau negustorul de vinuri, fierarul, hangiul"201. Totul este scăldat de acest "provocator de fantome vesele", adică soarele care aduce și minciuna. Fiindcă Itaca a devenit un loc al vorbelor mincinoase, populat de provensali vorbăreți care au talentul de a-și înveseli viața cu ajutorul imaginației". Rolul închipuirii mincinoase este bine pus în valoare în romanul în care triumfă fabulosul și lipsa de măsură: Nu mai era copacul singuratic pe câmpia netedă, departe, în fund
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o dă evenimentelor: "Să-ți spun eu ce s-a întâmplat exact"894. În "cuvintele limbii de toate zilele" Dayan, trebuie să ghicească un "nou limbaj"895, "limbajul ascuns", esoteric, parlar cruz, cum îl numeau "acei misterioși Fedeli d'Amore provensali, italieni și francezi"896. Despre gruparea Fedeli d'Amore care proclama funcția soteriologică a Dragostei și a Femeii, având drept scop "cultul "Femeii unice" și inițierea în misterul "dragostei"", Eliade vorbește în Istoria 897 sa; caracteristica esoterică impunea folosirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o dată sau de mai multe ori, sensul. Astfel, francezii au cunoscut o puternică influență provensală la sfîrșitul Evului Mediu și o însemnată influență italiană îndeosebi în perioada Renașterii, pentru ca apoi influența franceză să se exercite deosebit de intens, aproape devansator, asupra provensalilor și într-un mod pronunțat asupra italienilor. În istoria culturală, a apărut problema dacă influențarea se realizează întotdeauna în același mod sau dacă, dimpotrivă, există mai multe maniere de exercitare a ei. Nu se pune deci problema gradului de influențare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
locurile natale și efortul artizanului, de la alegerea lutului până la desăvârșirea productelor, sugerând forța unui ritual milenar, ca într-un veritabil poem epic. Dintre numeroasele traduceri ale lui T., îmbrățișând mai multe spații culturale și lingvistice, se rețin, pe lângă tălmăcirile poemelor provensalului Frédéric Mistral (Mirèio, Calendau, Poemul Ronului) și a unor romane de Émile Zola, îndeosebi versiunile integrale, în versuri, ale operei celor doi mari reprezentanți ai comediei latine, Plaut și Terențiu. SCRIERI: Căprioara de smalț, București, 1961. Traduceri: M. I. Fetisov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
În mai mică măsură de sentiment, cât de interesele specifice fiecărei țări (perioada interbelică și al Doilea Război Mondial aveau din nou să-i separe pe „latini“). Pe tema solidarității latine s-au Întâlnit la un moment dat românii și provensalii, care, stimulați de poetul Frédéric Mistral, Încercau să-și reafirme identitatea (mișcarea „félibrige“). Cel mai de seamă poet român al generației sale, Vasile Alecsandri (1821- 1890), a fost premiat la Montpellier În 1878 pentru Cântecul gintei latine. „Latina gintă e
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
romanică, fiind interesat îndeosebi de felul cum oamenii simpli își reprezintă contactul dintre uman și divinitate. Cunoscător erudit al teologiei aulice, K. are o receptivitate acută față de cei lăsați de obicei în umbră: românii pierduți pe întinsurile stepelor asiatice, sicilienii, provensalii sau sud-americanii vorbitori de limbi romanice, locuitorii din Sardinia, Catalania sau din ținuturile retoromane, aromânii din Pind și Epir, din nou românii porniți în pribegie din Bucovina și Basarabia. Selectând din culegeri anterioare, folosind culegeri inedite sau pornind el însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
frecvente sînt cele pe care le organizează pe teritoiul său contele de Champagne, la Troyes, Lagny, Provins și Bar-sur-Aube. Ele formează un ciclu ce se întinde pe cea mai mare parte a anului și oferă neguțătorilor italieni, langue-docieni, catalani, flamanzi, provensali care le frecventează o protecție care depășește limitele comitatului, o jurisdicție și o administrație însărcinată cu alcătuirea, în favoarea lor, a contractelor executorii de pe întreg întinsul Occidentului, locuințe, în sfirșit, unde ei se adună pe "naționalități", sub conducerea unui consul. Astfel
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
propriu, expedițiile puse la cale de pisani și genovezi duc, la începutul secolului al XI-lea, la implantarea lor pe litoralul liguric, ca și în Sardinia, în Corsica și, ceva mai tîrziu, în Baleare, unde mai intervin și catalanii, împreună cu provensalii. La sfîrșitul secolului al XI-lea, în momentul în care Papa Urban II predică prima cruciadă, Mediterana încetează să mai fie acel "lac musulman" de care vorbea Pirenne, occidentalii aflîndu-se de-acum încolo pe poziții ofensive. Începuturile Reconquistei spaniole pun
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
său, marii seniori își impun propria lege, iar cînd, în 1235, noul suveran ajunge la majorat, se vede obligat să confirme clauzele Cartei. Va căuta, la scurt timp după aceea, să se elibereze de aceasta. Înconjurîndu-se de seniori poitevini și provensali, el încearcă să sfârîme rezistența nobilimii engleze și ridică, fără să o consulte, grele impozite. Rezistența este neiertătoare. Grupați în jurul unuia dintre ei, Simon de Montfort, unul din fiii conducătorului cruciadei albigenze, baronii îl constrîng pe Henric III să accepte
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pierdea vremea la Roma (Les Lettres grecques en Occident: de Macrobe à Cassiodore, De Boccard, Paris, 1943, p. 311). 31. Riché, op. cit., p. 28. 32. E. Stein (op. cit., vol. II, p. 152) susține că Theodoric a declarat că redă libertatea provensalilor. El repeta o consemnare a lui Casiodor (în Monumenta Germaniae Historica, vol. XII, p. 88): In antiquam libertatem... exuite barbariem („Redați barbarilor... vechea libertate”) - pare să le fi spus Theodoric războinicilor. 33. A. Loyen (Sidoine Apollinaire et l’esprit précieux
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mare grabă la mânăstirea Sfântu l Maximin, departe În sud. El i-a dat de veste și lui Raymond Berenger, contele catalan de Provence, punând-o sub protecția lui. Catalanul nu-l prea avea la inimă pe rege, ca toți provensalii, care se temeau necontenit de tendințele de expansiune ale coroanei france, și a primit-o cu toată bună voința pe sărmana fugară. Acolo și-a sfârșit zilele frumoasa Bertranda de Montfort, după ani de pocăință și reculegere. N-a trăit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Nu atât valoarea versurilor lui T. a făcut ca numele său să fie reținut de istoria literară, cât mai ales devoțiunea cu care a ilustrat fenomenul denumit de Al. Dima „localismul creator”. Asemenea poetului provensal Frédéric Mistral (mult admirat de confratele român), el a crezut în ideea provinciei creatoare, unde talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]