310 matches
-
și cu măsură, fiind eliminate descrierile abuzive și excesul de lirism, în timp ce controlul epic al faptelor ar apropia "Întunecare" de romanul "Ion" (1920) al lui Liviu Rebreanu. Alți critici au evidențiat superficialitatea și lipsa de substanțialitate a scrierii tributară unui provincialism cultural românesc. Membrii grupului Criterion erau cei mai vehemenți critici ai opereie sale. Mihail Sebastian a fost extrem de dur cu Cezar Petrescu și cu Ionel Teodoreanu, doi dintre cei mai populari romancieri ai perioadei, lăudând în schimb scrierile mai profunde
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a fost scoasă de scriitorul Adolf Meschendörfer. Întors de la studii din Germania, Meschendörfer a încercat să introducă și în rândul concetățenilor săi noile idei din artă și literatură. El s-a angajat pentru o educare estetică, pentru combatrea dilentantismului și provincialismului, pentru promovarea tinerelor talentea în rândul populției săsești. Publicația a căutat să stabilească legături cu ceilalți germani din Ungaria, dar și cu comunitățile maghiare și române. În 1908, Meschendörfer a publicat în foileton romanul "Leonore", care zugrăvea societatea săsească din
Die Karpathen () [Corola-website/Science/310806_a_312135]
-
este atat un centru politic (prin clădirea Guvernului) și un centru economic (marile bănci își au sediile aici). Controversatul proiect Berzei-Buzești, (și) un proiect de gentrificare este o ocazie ideală de a dărâma câteva zeci de case asociate sărăciei și provincialismului[13], a „curată” zona. Stradă Buzești era, înainte de conversie, expresia cea mai ilustrativa a tensiunilor sociale din cartier: la un capăt, clădiri de birouri tip vapor făceau loc unor case mărunte inclusiv o autogara internațională, loc de pornire a unei
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
to Piața Victoriei, a political center (the Government building) aș well aș an economic one (several big banks are located there). The controversial Berzei-Buzesti project offers a great opportunity to demolish a couple of dozen houses associated with poverty and provincialism[2] and “clean up” the area. Buzești Street hâd previously been the most revealing expression of the social tensions în the neighborhood: office buildings at one end, with small houses and an internațional bus station around them, and Hala Matache
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
Hodoș le-a considerat cuvinte vechi: Altele se mai păstreză doar în operele literare: Din preocuparea ligvistică a lui E. Hodoș de a face înțeleasă limba noastră, face parte și obiceiul său de a explica, în culegerile de folclor, diferite provincialisme folosite în Banat, precum și trăsăturile caracteristice ale limbii din această parte a țării. În manualele școlare și în alte lucrări, s-a preocupat de limba și literatura poporului nostru. Hodoș susține formarea limbii române din latina populară vorbită de coloniștii
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Colocviul Național de Poezie Clasică Japoneză", în cadrul căruia au loc dezbateri despre haiku, tanka, renku, prezentări și lansări de carte, expoziții de fotografii, grafică și de haiku. După anul 1989, școala românească de haiku profitand de oportunitatea ivită iese din provincialismul impus de regimul politic de până atunci și stabilește contacte culturale internaționale. Primul Congres de Haiku din România cu participare internațională a avut loc la Constanța între 1-5 iunie 1997 și purta titlul: "Haiku - punte între Cultura Orientala și cea
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
apoi versurile De mii de ani din Grecia, care rezumă încă o dată tot ce germanii spuseseră sau cântaseră asupra frumuseții lumii elenice de la Winkelmann încoace. Heine are chiar în limba sa, ca toți autorii cei mari, o ușoară nuanță de provincialism. Goethe e franc, Schiller suab, Lessing și Fichte, oricât de deosebiți îndealmitrelea, trădează originea lor din Saxa Superioară, Heine, unde e mai puternic, e din țara Rinului, Boerne, din contra, vorbește acea limbă cultă și abstractă a gazetelor, care poate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în a-i ironiza, sau a-i vitupera, sau a le lua apărarea, cum se îngrozea, de altfel pe bună dreptate, în emisiunea lui de la Realitatea, dl. Andrei Pleșu. Există un autism, aveam de gând să spun, o izolare, un provincialism în felul nostru de a vorbi mereu despre noi înșine, de a nu ne interesa marea familie europeană, problemele lumii, decât atunci când suntem strict, specialiști în politică internațională și nici atunci. Aveam de gând să închei cu un mare, nedumerit
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
literaturolatru decât, cum adeseori s-a remarcat, literaturocentric. N-aș împinge însă raționamentul acesta prea departe. Mai degrabă e vorba despre un (adică: încă un) gest ofensiv al autoarei: renunțând la „serviciile” criticilor români, Marta Petreu afirmă răspicat lipsa de provincialism a propriei poezii. În ce mă privește, subscriu. De mai bine de douăzeci de ani, are mare succes la noi (cu deosebire între comentatorii specializați) lirismul „de doliu”, în legătură cu care, din lipsă de imaginație, recenzenții proferează voios vorbe pe cât de
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
standard devenise acum condiția participării depline la cultura franceză. Logica implicită a acestei mișcări era definirea unei ierarhii a culturilor În cadrul căreia limbile regionale și culturile pe care le reprezentau erau, În cel mai bun caz, acceptate cu statutul de provincialisme desuete. În vârful acestei piramide se afla Parisul cu instituțiile sale: ministere, școli, academii (inclusiv păzitoarea limbii, l’Académie Française). Relativul succes al acestui proiect cultural a fost obținut atât prin constrângere, cât și prin persuadare. Alexandre Sanguinetti scrie că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
a devenit poporul umil și liniștit al Rusiei, dintr-o dată, cu veleități de expansiune mondială?". Prin importarea ideologiei comuniste din Occident. Jaful creează cultură. Inteligența care nu se naște pe baze economice solide, moare de la sine, sufocată de mizerie și provincialism. Culturile mici au un singur avantaj, pot fi absorbite de culturile mari. Noțiuni precum identitate politică, culturală, mi se par astăzi arhaice. Omul secolului XXI nu are spațiu și e nefericit în timp. Atunci când majoritatea își va depăși acest handicap
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
largă și temeinică deschidere, criticul și istoricul literar fecund și profund (cărți cu mare greutate despre Caragiale, Bacovia, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu și alte zeci de studii despre mari scriitori români, v. Provocarea valorilor), dă o replică, indirectă dar răspicată, provincialismului care se exhibă prezumțios în chiar marile metropole (de pildă, în Luceafărul, un anonim absolut nu-l recunoaște). Nici nu contează, de altfel. Edgar Papu îi apreciază "rafinamentul gândirii", "erudiția, originalitatea și forța de gândire cu adevărat excepționale", Al. Piru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Const. R. Crișan și V. Dobrescu. Majoritatea cronicilor literare și a analizelor politice aparțin lui V. Spiridonică și lui Const. R. Crișan (sub pseudonimul Paul Popescu). Publicația, adresată în special cadrelor didactice, nu depășește - prin ton și problematică - un anume provincialism, preferința pentru specificul preocupărilor de breaslă imprimând o îngustare a perspectivei. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288572_a_289901]
-
hrănește din același spirit utopizant care caracteriza stânga românească înainte și după război, fiind o scriere de referință. Element coagulant al mișcării literare, S.-U. a stimulat, prin acțiuni decise, din care nu lipsea spiritul critic, ieșirea literaturii bănățene din provincialism. Legat de Virgil Birou și de Romul Ladea printr-o prietenie memorabilă, el a definit, alături de aceștia, un timp al „emancipării” culturii bănățene. SCRIERI: Chemări, Timișoara, 1926; Pictura Renașterii (în colaborare cu Ion Miloia), Arad, 1930; Cântecul uzinei, Timișoara, 1935
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
al neoclasicismelor literare care au marcat debutul secolului al XVIII-lea. Importanța lor rezidă, mai ales, în faptul de a fi coagulat aspirațiile către idealul de perfecțiune pe care-l propunea clasicismul, dar și în ilustrarea dorinței de depășire a provincialismului cultural. De aceea, în ciuda numeroaselor minusuri pe care le au și, mai ales, în ciuda faptului că la o privire superficială ar putea fi judecate drept manifestări epigonice, tratatele unui Gottshed, Luzán, Muratori sau Pope merită a fi luate-n seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
teatrului francez clasic asupra dramaturgiei germane a momentului, nu în scopul unei aserviri ideologice, așa după cum au fost destul de prost înțelese demersurile sale, atât în epocă precum și mai târziu, ci pentru a impulsiona literatura germană, pentru a o scoate din provincialismul cultural în care se afla la începutul secolului al XVIII-lea. Gottsched a înțeles să facă aceasta pe multiple căi atât teoretice prin publicarea tratatului din 1729 Încercări cu privire la o artă poetică critică sau prin traducerea Ifigeniei de Racine, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
concret, Virgiliu este considerat drept modelul absolut de scriitor clasic. Finalul articolului reia importanța conștientizării, asumării moștenirii intelectuale a trecutului. Regretul lui Eliot este că epoca modernă tinde să fie ancorată exclusiv în prezent, ajungându-se la un fel de provincialism temporal "pentru care lumea este doar proprietatea celor vii, o proprietate în care cei dispăruți nu-și au partea." Reliefarea moștenirii spirituale se face prin accentuarea rolului fundamental al valorificării celor două culturi de bază ale Europei cea greacă și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
perspectivei adoptate și ignorând astfel deplasarea istorică și culturală pe care aceasta i-o induce -, această antropologie reușește să creeze obiecte etnografice înlocuind obiectele "exotice" cu care lucra de regulă. Or, această orientare contribuie la închiderea disciplinei într-un nou provincialism"93. Schimbările succesive de obiect invită într-adevăr la revizuirea fundamentelor disciplinei și la evaluarea dintr-un nou unghi a aportului corpusului empiric și teoretic alcătuit începând cu societățile exotice în cursul perioadelor anterioare. Din acest punct de vedere, este
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mituri moderne, când Asia își face intrarea în istorie, când ultimii "primitivi" mânuiesc mitralierele sau pier de sifilis - astăzi credeți că este indiferent de a vedea în mit un fapt social, un vis sau o superstiție? Cred că trăim sfârșitul "provincialismului occidental". Dacă cultura va supraviețui, ea va fi ecumenică sau ceva analog. Trebuie să ne pregătim să dialogăm cu oamenii care aparțin altor moduri de existență - numiți-le primitive, asiatice, șamaniste etc. În orice caz, nicăieri omenirea nu-și poate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mituri moderne, când Asia își face intrarea în istorie, când ultimii „primitivi” mânuiesc mitralierele sau pier din cauza sifilisului - astăzi, credeți că este indiferent să vezi în mit un fapt social sau un vis sau o superstiție? Cred că trăim sfârșitul „provincialismului occidental”. Dacă Cultura va supraviețui, ea va fi ecumenică sau ceva analog. Trebuie să ne pregătim pentru a dialoga cu oamenii aparținând altor moduri de existență - numiți-o șcum vreți,ț „primitivă”, asiatică, șamanistă etc. În orice caz, nicăieri în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Oltenia istorică”, „Oltenia arheologică”, „Oltenia folcloristica”, „Oltenia naturalista”, „Oltenia culturală”, „Oltenia literară”, „Note și comunicări”, „Recenzii”. Literatura nu reprezenta, deci, decât o latură a preocupărilor revistei, A.O. rămânând, și din acest punct de vedere, ca program, în limitele unui provincialism „luminat”, cu nostalgia mării culturi. Cel mai mediatizat poet este Radu Gyr, permanent recenzat, încă de la debut. Din creația să poetica, puternic înrâurita de ideologia de dreapta, sunt selecționate poeme că: Odrasla sfântă, Balada nordică, Țara, Cântec de leagăn, Rugăciune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285449_a_286778]
-
cu punctele de vedere care susțin prezentarea sa sistematică a filosofiei lui Kant. Este regretabil că Florian nu a participat mai activ la dezbaterea din literatura internațională consacrată criticismului deoarece prin prestațiile sale el a depășit în mod sigur acel „provincialism” sub semnul căruia au stat poate prea mult timp nu puține scrieri românești despre Kant. Și este, desigur, regretabil că el a mai vorbit și scris despre Kant atunci când nu a mai putut să afirme liber ceea ce credea 54. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
promovarea scrisului bănățean, cu privire la problema cenaclurilor și a editurilor că medii și instrumente de promovare a producției literare), Aurel Bugnariu (Astra și realizările sale pe tărâmul culturii naționale) și Mircea Ț. Bându (Pentru literatură bănățeana, o pledoarie împotriva noțiunii de „provincialism cultural”). Alți colaboratori: Cezar Petrescu, Ioachim Miloia, Gh. Atanasiu, Romulus Fabian. C.Tt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287952_a_289281]
-
Nicolae Prelipceanu, Was tatest du în der Bartholomäusnacht?, Cluj-Napoca, 1985; Texte der rumänischen Avantgarde. 1907-1947, îngr. Eva Behring, Leipzig, 1988 (în colaborare); Gefährliche Serpentinen. Rumänische Lyrik der Gegenwart, îngr. Dieter Schlesak, Berlin, 1998 (în colaborare). Repere bibliografice: Werner Söllner, Între provincialism și universalitate, AFT, 1981, 3; Virgil Mihaiu, Un literator al timpului nostru, ST, 1981, 7; Klaus Schumann, „Die rumäniendeutsche Lyrik nach 1944”, „Weimarer Beiträge”, 1982, 9; Emmerich Reichrath, Die fällige Synthese, în Reflexe, ÎI, îngr. Emmerich Reichrath, Cluj-Napoca, 1984, 25-30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
V. Alecsandri, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, junimiștii s-au opus latinismului, contribuind, într-o măsură hotărâtoare, prin studiile și articolele lui Maiorescu, Quintescu, Negruzzi, Lambrior, la înlăturarea lui. Reunind membri din toate ținuturile locuite de români, J. a combătut provincialismele și a militat, în același timp, pentru impunerea normelor limbii române literare moderne, singurele capabile să asigure unitatea limbii. În criticile lor, junimiștii acordau o deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]