310 matches
-
ale lojilor de început erau parte din regulile și îndrumarul de credință al Cărții Sfinte. De aceea Biblia, cea mai cuprinzătoare carte a lumii, a celor văzute și nevăzute dintre cer și pământ este universală și nu poate cuprinde regionalisme, provincialisme, sectarisme, preconcepții rasiale sau religioase. Trei mari religii și peste o sută de altele mai mici își au obârșia în paginile ei. Omului, descendent ancestral i se adresează Dumnezeu, Tată al fiecăruia în parte. În ochii Săi rasele sunt egale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de conduită, Sfânta Biblie și Cărțile Sacre au devenit îndrumarul dogmatic spre mai mult. Biblia este o carte ale cărei margini nu pot fi cuprinse, asemănător lumii. Coperțile sale sunt precum cerul și pământul. În esența ei nu poate accepta provincialismul, sectarismul, prejudecățile sexuale, rasiale, religioase sau politice. Trei mari religii și multe altele mai mici au izvorât din paginile sale. În Biblie oamenii nu sunt despărțiți prin nimic. Ei sunt oamenii cărora li se adresează, ființe de același sânge din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
desigur, izolat de sensul ei. Și, pe de altă parte, structura -sensului poate fi ea însăși supusă analizei lingvistice. Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele). Există două puncte de vedere din care putem studia limba literaturii. Putem folosi opera literară numai ca document al istoriei limbii. De exemplu, The Owl and the Nightingale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
din povestirile medievale despre animale pe care le găsim în Euphues de Lyly sunt cât se poate de evidente. *16 Spenser, care, după părerea lui Ben Jonson, n-a scris "în nici o limbă", folosește un sistem de arhaisme, neologisme și provincialisme ușor de analizat. *17 Milton nu numai ca folosește un vocabular latinizat, în care cuvintele engleze au sensul arhetipurilor lor, dar dă propozițiilor o topică specifică. Limba lui Gerard Manley Hopkins se caracterizează prin prezența unor cuvinte saxone și dialectale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
numai înlăturarea cuvintelor indecente, inestetice sau străine, introduse, după părerea sa, fără rost. Totuși, poveștile publicate în „Tribuna” și în „Convorbiri literare” au o formă oarecum cizelată de către folclorist. Formulele tradiționale (inițiale, medii, finale), proverbele, zicătorile, expresiile populare, destul de numeroase, provincialismele introduse moderat de S., care intervine și cu unele reflecții în maniera povestitorului popular, conferă textelor ceva din pitorescul basmelor lui Ion Creangă. Culegerea Ardeleanu glumeț (1889) reunește anecdote cu o tematică variată. Prostia, îngâmfarea, infidelitatea conjugală sunt câteva defecte satirizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
agricolă și paleoindustrială. Însă în momentul în care erau asumate ca „valori” naționale, nu puteau decât să-și piardă orice caracter real și să se transforme într-un conformism de stat atroce, stupid și represiv: conformismul puterii fasciste și democrat-creștine. Provincialismul, grosolănia și ignoranța - atât ale elitelor, cât și, la nivel diferit, ale maselor - erau la fel în timpul fascismului și în prima fază a regimului democrat-creștin. Paradigme ale acestei ignoranțe erau pragmatismul și formalismul Vaticanului. Toate acestea sunt clare și fără
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
radical sau socializant, al cărui patriotism - în sensul Primăverii popoarelor de la 1848 - va ieși întărit din Rezistența* antinazistă. Totuși, un anumit număr de scriitori marginali, aparținând adesea avangărzilor estetice, aderă la comunism, o cale paradoxală de a scăpa de complexul provincialismului, aliniindu-se modelor pariziene și berlineze. Așa pot fi interpretate angajamentele echivalenților locali ai unui Louis Aragon, cum ar fi cehul Vitezslav Nezval - promis unei frumoase cariere de poet de curte după 1945 - sau slovacul Ladislav Novomensky - închis o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scrierea românească; a realizat „o bună explicație” a subdialectului bănățean, apreciată de B.P. Hasdeu și de Ilarie Chendi; a întocmit, „pentru școale și particulari”, un Mic dicționar (1929), de asemenea apreciat, cuprinzând „peste cincisprezece mii de neologisme, cuvinte străine, unele provincialisme, arhaisme ș.a. Ca istoric, a înfățișat „viața și lucrarea” unor cunoscuți militanți pentru cauza națională în volumele Simeon Balint (1913), Scrisori (1940), O viață de luptă, suferință și nădejde (despre Iosif Hodoș) (1941), Din corespondența lui Simeon Bărnuțiu și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
ci elementul structurant al operei: Camil Petrescu, Ion Barbu, Ilarie Voronca, Anton Holban, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rebreanu, H.P. Bengescu. În opera sa, E. Lovinescu, adept al mobilității culturale, s-a ridicat împotriva oricărui tip de "imobilism", "provincialism", "tradiționalism" și a urmărit o circumscriere a variațiilor sentimentului estetic. Înzestrat cu inteligență și talent, acesta avea incisivitate polemică și tărie morală, în sprijinul orientării "moderniste": "literatura de inspirație citadină", "poezia nouă", "proza obiectivă", "romanul psihologic". A fost ultimul nostru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mavrodin, Al. Protopopescu, Cornel Regman, Corneliu Ștefanache, Al. Piru. În consens cu programul său, care își propune valorificarea „generosului climat al unei revoluții de a repune cultura în drepturile ei firești” (De ce V?), revista oferă într-o manieră lipsită de provincialism o panoramă a fenomenului cultural actual, fără a neglija importanța valorilor consacrate. Rubrici: „Vrancea literară”, „Cronica”, „Polemos”, „Eseu”, „Literatura lumii”, „Convergențe”, „Contacte”, „Plastică”, „Confidențial”. Colaborează cu versuri Vasile Băran, Dan Laurențiu, Dumitru Pricop. Sunt reproduse poeme de Lucian Blaga, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289272_a_290601]
-
culturilor și limbilor influențate 120. Cînd însă cultura majoră și limba literară au valorificat elemente de la nivel popular, dar nu sînt suficient de puternice pentru a le impune atenției altor culturi și altor limbi literare, atunci ele devin mărci ale provincialismului, dacă sînt opace influențărilor, sau devin lipsite de personalitate, dacă fondul lor specific este copleșit de alte înrîuriri. Situația culturii și limbii române majore de a fi receptoare de elemente străine nu este un fenomen singular, deoarece criteriul superiorității este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau vocația României pentru mahala: întrucât există o aplecare specială, un instinct al mahalalei și al grobianismului la români. Elitele nu lipsesc nici ele (din fericire), dar existența lor nu poate nicidecum să camufleze invazia barbară a mahalalei. Abundența periferiei, provincialismul agresiv și acaparator, tonele de gunoaie (naționale), nămolul stradal, civilizația de tip kitsch, invazia mitocăniei (nelipsiții mâncători de semințe și scuipători de coji), insalubritatea, lipsa de instruire consacră România ca pe o stare de periferie combinată cu o mahmureală socială
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și, mai mult, la extinderea acestui dialog la întreg spațiul central-european. Așa cum arată Ion Simuț în articolul Aurora - Încotro? (3/1994), publicația își propune „o cunoaștere sistematică a identității culturale a Europei Centrale”, pentru a fi „o sinteză inedită de provincialism și europenism”, care „să aducă în conștiința contemporanilor ideea acestei duble apartenențe”, astfel încât Bihorul să devină „un avanpost al integrării în Europa”. Intenția redacției s-a și realizat, cel puțin în parte, prin deschiderea unor dezbateri sub titlul Ne putem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285498_a_286827]
-
al sclipitoarelor vorbe de duh, Iașul lui Păstorel încă mai păstra cultul celor ce dovedeau un astfel de talent. Șfichiuitor și elegant în vorbă, în scris și în ținută, Mihai Codreanu constituia un idol. Era reprezentantul de succes al unui provincialism ieșean în care epitete ca „mare”, „marmoreean”, „virtuoz” infuzau o aură de profunzime și asigurau succesul monden. Exact șansa asta a avut-o Codreanu, o șansă susținută de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Che a ținut o cuvîntare, Într-un stil ce amintește de Bolívar și Martí: „SÎntem, cu toții, o singură rasă mestizo, care, din Mexic pînă la Strîmtoarea Magellan, vădește similitudini etnografice remarcabile. Astfel, Într-o Încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru Peru și pentru o Americă Latină Unită“. Nici urmă de solemnitate În aceste cuvinte; mai degrabă, pretinzînd că vorbele sale erau doar retorice, a vorbit cu o Încredere care le-a scutit de orice spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
această călătorie - că Împărțirea Americii Latine În națiuni instabile și iluzorii e complet neîntemeiată. SÎntem, cu toții, o singură rasă mestizo, care, din Mexic pînă la Strîmtoarea Magellan, vădește similitudini etnografice remarcabile. Astfel, Într-o Încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru Peru și pentru o Americă Latină Unită“. Oratoria mea a fost primită cu aplauze. Petrecerea, care consta În reprize de băut cît alcool ne țineau puterile, a continuat pînă la trei dimineața, cînd am decis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
împotriva tradițiilor orașului, împotriva profilului său. Bucureștiul are din ce în ce mai puțin farmec. Iașul, am impresia, a conservat mai bine ceea ce însemna farmecul orașului de altă dată, dar un oraș de anvergura Iașului, în care Teatrul și Opera funcționează improvizat, denotă un provincialism pe care Iașul nu îl merită. A.V. Nu numai în București, dar și în alte orașe mari, vechi, din țară, ceea ce am numit "furia construirii" ține de o tradiție nedorită. Așa cum la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în comun cu Bucureștiul, decid cu o frivolitate spectaculoasă ceea ce ține de atmosfera veche a acestui oraș. Există, însă, și în tânăra generație, trebuie să spun asta, unii arhitecți postmoderni care socotesc că și acest exces al conservării denotă oarecare provincialism, că se impune să încetăm odată cu imaginea orașului vechi care trebuie să supraviețuiască secole la rând. Așa a fost și Parisul, spun ei, a trebuit dărâmat, trebuie să dărâmăm. A.V. Unde se învață, unde se cultivă dreapta măsură? A.P.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
B. Caușanschi în Cazul Bogza. Multe comentarii blamează antisemitismul și nazismul (Gh. Chirițescu, Deutschland über alles, Sandu Teleajen, Asaltul dictatorilor), altele deplâng asasinarea lui I. G. Duca, fără să reușească transformarea publicației într-o tribună social-politică de autoritate. Cantonarea în provincialism e tot mai evidentă. I. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290234_a_291563]
-
spun, că foaie poporală ca Deșteptarea noi românii n-am avut și nu avem... Trimite-o în toate provinciile locuite de români, tot poporul va înțelege-o, afară poate de al 50lea sau al 100lea cuvânt care la dv. e provincialism...” 69 (din Gazeta Poporală „Deșteptarea” - pagini rămase de la preotul Constantin Morariu - revista FătFrumos nr. 5 6/1932, Suceava) * „Deșteptarea a apărut ca ziar poporal până la încetarea ziarului „Patria” în 1900 când a devenit ziar politic.” A fost o pierdere care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deși cuprind scene izbutite, scrierile rămân mai curând mărturii asupra epocii decât creații epice, spre deosebire de Mara, care se distinge prin soliditatea compoziției și prin sobrietatea mijloacelor literare. Atât în nuvele, cât și în romane, S. utilizează o limbă lipsită de provincialisme, care țintește claritatea și exactitatea comunicării, de unde și preferința pentru cuvintele uzuale. Neologismele sunt puține și folosite cu chibzuință. Sfătoasă și fluentă numai în măsura în care se referă la mediul rural, expunerea devine aspră și stângace când el se apleacă asupra vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
romanice. Etimologismul său e moderat de perspectiva istorică, fapt evident și în îndrumările pe care le-a adresat scriitorilor. În articolele de critică literară, C. considera că scriitorii din Țara Românească folosesc o limbă franțuzită, iar cei din Moldova abuzează de provincialisme. De aceea, le cerea să se inspire din vechile texte românești, pentru a crea o limbă literară unitară. Era de părere că, de vreme ce o literatură valoroasă depinde nemijlocit de calitatea limbii literare, eforturile celor care scriu se cer călăuzite în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
Coșbuc, G. Topîrceanu, I. Budai-Deleanu, Octavian Goga, G. Ibrăileanu, precum și epigrame, strigături, rebusuri. În sumar intră și rubricile „Recenzii” și „Poșta redacției”. Alți colaboratori: V. Enescu, Marin I. Georgescu- Celaru, I. Borangic, Ion P. Dacianu. P.l. încearcă să depășească limitele provincialismului prin interesul manifestat dincolo de scrisul literar local. A.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289021_a_290350]
-
în unitate, pentru ce avem două altare în cetate? Pentru ce avem familii împărțite, soți despărțiți? Pentru ce un același pat, dar un Cristos despărțit?”). O a doua tentativă de incriminare a donatiștilor eșuează, și ea, lamentabil. Augustin le impută provincialismul, mania puristă, legalismul închistat, dar, înainte de toate, caracterul sectar, în contradicție cu caracterul universalist al Bisericii. Acest argument nu dovedește însă prea mult. Dimpotrivă, el nu este decât prelungirea unei mișcări în interiorul aceluiași cerc vicios. Augustin recunoaște acest lucru, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Umanismul laic ce a urmat celui creștin a luat în mod cert forma unei mișcări culturale internaționale. Însă reacția postrevoluționară și mișcarea romantică au antrenat o înnoire a regionalismului și a localismului. De atunci, selecția elitelor oscilează între tendința spre provincialism și deschiderea spre comunitatea internațională (ibidem, pp. 92-96). Pentru Mannheim, istoria ne dezvăluie existența unui dublu proces evolutiv, consemnat și de alți autori: o tendință fundamentală spre democratizarea vieții politice și o alta la fel de pronunțată spre diversificarea corpului social. A
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]