13 matches
-
Cornea, iar sugestia îi aparține. Cf. Republica, 545d, trad. noastră. Annas, op.cit., p. 376. G.W.F. Hegel, Lecții despre Platon, trad. Radu Gabriel Pârvu, Ed. Humanitas, București, 1998, p. 97. Peste tot în această lucrare, Hegel tinde să-l „provincializeze” pe Platon; adică să arate că „Platon nu este omul care să umble cu principii și teorii abstracte” sau că „spiritul epocii sale este și spiritul său”. Cu toată generozitatea, aceste aprecieri nu pot adormi observarea, în cazul lui Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se mai orienta exclusiv spre lumea aristocratică, precum clasicii, se făcuseră deja primii pași către o democratizare a personajului. Realismul accentuează această tendință: "Naturaliștii ocolesc înadins subiectul mare, anecdota de rezonanțe cerești și se mărginesc la fragmentarea cotidianului. Eroul se provincializează, legenda și mitul se dizolvă în fapt divers", arată Blaga. "Pentru naturaliști nu mai există un <<esențial>> dincolo de <<accidental>>"85. Observăm totuși că aici autorul trece cu vederea faptul că acest "accidental" nu rămâne izolat, ci "crește" categorial spre o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
universale, se Închide În sine, se apleacă asupra „geniilor locale”, inși „vioi și talentați” care nu suferă comparația nici măcar cu acea ultimă generație mare a Franței literare, un Céline, un Montherlant, Claudel sau Malraux, Becket sau Ionesco! Altfel spus, se „provincializează”, poate presată, „confuzionată”, de starea ei politică și economică actuală, de pierderea „supremației” Între națiuni, de marginalizarea limbii ei, ce fusese odată universală, sau de dominanța tot mai evidentă, mai autoritară, a Statelor Unite ale Americii! Franța, care intră Într-un complex de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adolescent În ale cărei legende, se pare, Încă pluteam, un al doilea București, iar Franța, o „coborâre”... Încă o coborâre În Vechiul Regat, mirajul nostru al ardelenilor timp de un secol și mai bine!... Iar dacă Bucureștiul sub comuniști se provincializase și se urâțise, se deformase rapid, aproape incredibil, ei bine, iată, Parisul venea, În ochii și În senzorii Încă inflamați ai adolescenței mele sentimentale și viguroase, să-l Înlocuiască: Bucureștii eterni, ce nu puteau să dispară cu una, cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nicolae Manolescu Nicolae Manolescu în dialog cu Matei Călinescu Matei Călinescu: E puțin provincială în sensul că, totuși, se adresează unui public care era provincializat ideologic. E vorba de ideologie. Noi nu ne dăm totdeauna seama, dar există anumite limite care sînt stabilite de ideologii, și ideologiile nu sînt numai politice, sînt de toate felurile, și de fapt, chiar și ceea ce nu știm, ceea ce nu
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
ochiul. Nu poți trece în filmul lui Ozon peste aluziile de o fină ironie la lumea politică, iar Suzanne se distinge matriarhal ca o caricatură a lui Ségolène Royale, candidata stângii la ultima confruntare electorală, așa cum acest irascibil Robert Pujol provincializează grotesc un personaj precum Nicolas Sarkozy, mai ales când declară că pentru a câștiga mai mult trebuie să muncești mai mult, unul dintre sloganurile președintelui francez în campania sa electorală. Dar aceste pișcături satirice sunt mai puțin importante prin referentul
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
acces la aceste cărți, analizele servesc mai mult unor interese particulare ale cronicarilor, dorinței lor de a participa - asemeni unui "comando" cultural desantat într-un teritoriu ostil - la viața culturală și la dezbaterea de idei românească. Aceste cărți ne de-provincializează, ne "unesc" mental cu România, în mijlocul unei realități separatiste. Scriitorii români nu ar trebui totuși să fie nepăsători față de ideea pătrunderii cărților lor în teritoriul dintre Prut și Nistru. De ce? Pentru că ar câștiga în Basarabia trei milioane de potențiali cititori
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
ceea ce la noi e cunoscut ca „postmodernism” - o nouă autenticitate, după ce limbajul celei vechi, metafizice, se uzase. Este însă evident că, pe de altă parte, această schimbare de paradigmă, începută după 1968, nu avantajează deloc mitul literaturii franceze . Mondializarea o provincializează, iar încercările instituțiilor literare de a se adapta vin tîrziu: vezi premiul Renaudot de anul acesta, obținut de rwandeza Scholastique Mukansonga, pentru un roman despre masacrul populației tuți de către cea dominantă, hutu, în 1994. Jocul opoziției dintre literatura franceză și
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
al filozofilor „populari”, cum e Michel Onfray, dar și cercuri ale celor mai tineri filozofi - Patrice Maniglier de pildă, sau Elie During, cu performanțe academice recunoscute mai degrabă pe malul stîng al Atlanticului - pentru că și Franța, între timp, s-a provincializat. Bernard Pivot și Michel Houellebecq, ca invitați ai statului francez la București, spun încă ceva despre locul Franței culturale, în lume, astăzi: dacă primul trăiește la Paris - și reprezintă acea Franță care de fapt nu mai e, al doilea, lansat
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
mai puțin În afara Franței, ceea ce dovedește o inadcvare dintre gustul juraților și sensibilitatea contenporană. Încurajarea literaturii francofone nu dă Încă rezultatele excepționale pe care le au cărțile scrise de anglo-saxoni imigranți ca Salman Rushdie. People-izarea literaturii franceze tinde să se provincializeze, referințele ei fiind foarte puțin cunoscute În afara granițelor naționale. Beigbeder a publicat romanul 99 F la momentul oportun: un roman francez care vorbește despre „ontologia publicității” a Încetinit puțin declinul influenței franceze În Europa; un francez care, spre deosebire de Michel Houellebecq
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
culturi era de acum și cel mai vulnerabil, și mă încredințam, o dată în plus, că ceea ce este mai bun este întotdeauna fragil. Iată de ce ivirea conștiinței europene nu m-a determinat nicidecum să renunț la conștiința planetară. Cea dintîi se provincializează în sînul celei de-a doua. Această conștiință europeană nu este vlăstarul prosperității europene, și nu mizează cu precădere pe înflorirea economiei europene în lume. Ea s-a născut în mine din ceea ce Patocka numește "nenorocirea căderii", "din punctul de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
paralel, și într-un sens, dimpotrivă, solidar, un alt curent provenit din Umanism va crea și va dezvolta umanitarismul, corespondent laic al milosteniei creștine, și mai ales ideea de Umanitate, nouă Matrie, potrivit expresiei lui Auguste Comte, care, înglobînd și provincializînd patriile, va aduce laolaltă toate ființele omenești. Comte și Marx își vor însuși cunoașterea "științifică" a Legilor Istoriei, care aduc certitudinea eliberării omului de toate asupririle și de toate barbariile. Astfel, Umanismul reprezintă sursa vie a unor curente de idei
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Totuși, apropierea iconariștilor de politica extremei drepte a diminuat, într-o anumită măsură, asumarea principiului "arta de dragul artei". Pe de altă parte, cel puțin pentru județele nord-moldovenești din Vechiul Regat, prin exploatarea localului și doar a localului, intelectualitatea s-a provincializat și mai mult, iar creația provincială este și astăzi, în mare parte, o necunoscută. Distanța geografică față de centru s-a dovedit destul de lungă, căci așa cum argumentează și Mihai Dinu Gheorghiu în reconstrucția mecanismului de promovare a grupării ieșene de la Viața
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]