381 matches
-
barocă sunt ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul mai mult de a epata decât de a ilustra propriu-zis. Autorul le pune sub semnul provizoratului și lasă astfel cititorului inițiativa unei mai bune alegeri de imagini. Problema, însă, nu stă în aceea că ele nu sunt relevante, ci dimpotrivă, în faptul că depășesc cu mult conotațiile textului, minimalizându-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul anamorfotic
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
sau al "spiritualului-sufletescului", atât Jung, cât și Steiner vor fi avut grijă (fiecare la momentul și în contextele specifice) să precizeze cu strictețe că nici personalitatea lor culturală, nici teoriile lor nu trebuie preluate dogmatic, ci așezate întotdeauna sub semnul provizoratului și al revizuirilor critice de către urmași. Demersul lui Gerhard Wehr din această carte nu este așadar, printr-o frumoasă consecvență cu spiritul operelor maeștrilor săi, nici unul foarte transparent (deși e totuși foarte bine documentat), cât unul al intuiției și al
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
de care mai inedite, de la Vulcanescu la Patapievici, cam aceasta a fost literatura care s-a vîndut cîndva ca pîinea caldă. Se putea abate scriitorincul nostru de la regulă? Nici vorbă! Putem găsi zeci de definiții ale românismului. Un exemplu: "Cultul provizoratului răspunde părții orientale din noi, acelei zone umbroase, de dulce reverie a istoriei, de leneșă sprijinire a bărbiei ciobanului în ciomag, în calmul contemplativ al turmei, cînd timpul rămîne suspendat și fluturînd peste abisuri ca o rufă spînzurîndu-și albeața-n
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Astfel se autocaracterizează Karen Armstrong, cu o sintagmă care a devenit repede una de circulație. Ea împacă - într-un provizorat flexibil și încăpător - oscilațiile unui sentiment al divinității nu scutit de surprize și dezamăgiri. în 1965, la vârsta de 17 ani, K.A. devine călugăriță romano-catolică, din nevoia presantă de a-și rezolva îndoielile pe care o educație accentuat bigotă
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
atunci, să plece din nou. Pe punctul de a se statornici altunde, intră în panică: Când, dând să pleci, constați cu stupoare/ că nu te mai poți dezlipi/ de cleiosul mormânt.../ - călduț, confortabil, cum sunt toate pe-aici - / și că provizoratul de-o viață/ ți-a devenit o a doua natură,/ ce nu te mai deranjează defel...". De altminteri, printr-un artificiu al editorului - Nicolae Țone -, prima și ultima copertă sunt identice, cauzând lectorului tentația de a deschide cartea la cotor
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
în franceză, germană sau engleză, a căror traducere e dată fie în josul paginii, fie în notele finale - și de mult prea multe ori e dată după ureche: "îl n'y a que le provisoire qui dure" e "nu există decît provizoratul care durează", "ște rog mult sfătuiește-te cu Aurora și vedeți ce se poate vinde: covorul, aragazul, un inelț - and go on" e dat drept "și așa mai departe" (probabil dintr-o confuzie cu "and șo on"), în "stofă de la
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
realitatea politică actuală este o reeditare halucinantă a celei fixate de dramaturg. Am auzit recent o butadă ingenioasă: "Sărmanul Caragiale, e alcătuit numai din citate!" A-i invoca obsesiv "actualitatea" înseamnă totuși o falsificare a perspectivei. Se sugerează, involuntar, un provizorat. Este ca și cum am spune: e actual astăzi, dar n-a fost ieri sau nu va mai fi mîine. Prezumții, evident, absurde, dar ele sînt generate spontan prin simpla rostire a cuvîntului respectiv. Astfel stînd lucrurile, e mai potrivit să vorbim
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
important este ceea ce se retrage în afara imperativelor metafizice sau pur și simplu omenești dincolo în exterioarele luminoase accesibile multora în unghiuri favorabile de existență și pricepere când dânșii au sentimentul plinătății dreptății ce li se face în adâncile canioane ale provizoratului de lungă durată ca ecou sau plăsmuire extracotidiană ne putem trăi mutual preocupările înnebunindu-ne conștiințele și poate neliniștea inconștientului încăpățânându-ne a crede că nu neantul ne e părinte încât și vidului îi pasă de semnificația ciorchinilor e lacrimi
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
mie să fi rămas în străinătate românul care pleca la studii ! Deci eu în tinerețea mea, niciodată, chiar cînd am făcut liceul, sau Universitatea, în Franța, petreceam totdeauna 3-4 luni la țară, în România, ori contactul era permanent, era un provizorat această...Iar în toamna "47 cînd am plecat de la Stockholm rechemat de guvern, și știind că sînt implicat în procesul Maniu, mi-am zis că trebuie să fiu nebun să mă întorc. Într-adevăr, aș fi înfundat pușcăria cine știe
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Reich-Ranicki și cele din Eseul despre luciditate al lui Saramago (un roman parabolic, dens și de o subversivă luciditate) readuc în prim plan coșmarul istoriei. Dintre prozatorii români Gabriela Adameșteanu publică în acest număr din Lettre (.) un fragment din romanul Provizorat, intitulat L'air du temps. Cititorul familiarizat cu opera scriitoarei va remarca revenirea personajului prezent și în Drumul egal al fiecărei zile și va recunoaște, desigur, stilul de pe acum inconfundabil, al Gabrielei Adameșteanu. În ansamblu, acest număr de toamnă al
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
Demirgului, tatăl clama, chipurile, modest: , Nu avem ambiția să-L concurăm.Vrem să fim creatori în sfera noastră inferioară, vrem creația pentru noi, tindem spre voluptatea creației, vrem, într-un cuvânt, să fim creatori". Nu pretind perenitatea, mulțumindu-se cu provizoratul și efemeritatea unei singure forme. Altminteri spus, omul-manechin. Și continuarea ,lecției" este cu adevărat surprinzătoare. Omul-manechin nu trebuie tratat cu ușurință, căci materia nu cunoaște gluma, este de o gravitate tragică. Rezultatul oricărei intervenții asupra ei se contopește cu ea
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
eroii ei maudits, copii mari și buni, ca Peter Altenberg, somnolînd pe străzi, curtenind femei ușoare, sub privirile unor Stefan Zweig, Hofmansthal sau Arthur Schnitzel, care n-au putut scoate din el un personaj. Acolo, într-o stare de veșnic provizorat, într-o pensiune respectabilă (doar la lumina zilei...), ținută de o cocotte pe gustul domnilor din belle époque se consumă "rătăcirile" aceluiași Ferdinand Ramses Sinidis. Povestite în trei cărți: despre carne, despre vin și despre suflet. Toate, mai curînd para-poezii
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
conducătoare și veșminte presupus a fi elegante, sexy, la modă. Amalgamul e sufocant și devine încă un strat de înlăturat pentru a ajunge la adevăr. Lumina - de la lanternă, de la niște becuri chioare - e puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de sordid. În spectacolul lui Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului, dar și ocheanul întors prin care privitorul se identifică cu imaginea celuilalt. Ironia și compasiunea, uimirea
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
domenii de studiu care, după terminarea facultății, nu-și mai găsesc corespondentul în viața de zi cu zi. Prin urmare, ei trebuie să găsească altceva, să lucreze în domenii pentru care n-au studii, ori să se mulțumească cu un provizorat marginal în branșă. În contemporaneitate, viața se schimbă mai repede decât programele universitare și ei se trezesc deseori în situația de a învăța lucruri care nu le mai folosesc. Ceea ce-i interesează cu adevărat se regăsește prea puțin în conținuturile
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
exteriorul și interioarele, traseele fixe sau aleatorii ale acțiunii, imprimînd atmosferei un aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală prelungită la infinit, o stare de provizorat, un interval, cum ar spune Pleșu, un teritoriu pe care trenează melancolia chefurilor și amînarea deciziei de a le pune capat, de a intra în ritmul obișnuit cotidian. Complicitățile, aranjamentele, jocurile de culise se pun la cale cu voluptate de către
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
filosofică al unui grup de intelectuali români, pur și simplu disperați, în anii ´50, de absența unor modalități firești de exprimare. Aceștia se aflau „suspendați” în lumea liberă (încă neintegrați), evadați din închisoarea unui regim comunist care nu avea atributele provizoratului și care i-ar fi anihilat. Mijloacele lor materiale erau modeste, dar condițiile politice, exterioare, le erau favorabile, adică puteau să-și manifeste dreptul la liberă exprimare, ceea ce însemna enorm față de ce se întâmpla în România pe care o părăsiseră
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
similiproza Umflătura din perete. Această carte este un emoționant tablou cu un poet suprimat. Căutarea s-a consumat „într-o nemișcare de necrezut”, iar esența tare a propriei poezii nu l-a mântuit pe poet, doar l-a obișnuit cu provizoratul căruia îi spunem, convențional, supraviețuire. Rutina supraviețuirii damnate, dacă vreți. Mai puțin dens, abia cum marcând punctul unei posibile reale reconfigurări, poate că nu acesta e cel mai bun volum de poezie al lui Ioan Es. Pop. Este însă cu
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
de zeci de ani. Asta nu m-a ajutat să mă eliberez de ursită, sunt tot bastardul unui ins vulgar; nobilii Karabetz se dovedesc a fi prea îndepărtați. Neutilizabili. Pot conchide: viața nu mi-a fost decât o înlănțuire de provizorate, de autorlâcuri, de milostiviri. Trebuie să mă consider de urgență recuperat și, indiferent de ce-mi vor rezerva în continuare împrejurările, să trăiesc următorul sfert de veac după pofta și placul inimii. Am conștiința de a fi ultimul. Nu ultimul
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Istoria mă va răzbuna! ar fi strigat Alexandru Ioan Cuza, dacă în adolescență ar fi citit, la fel ca Letiția Branea și Radu Olaru, Așa s-a călit oțelul, Tînăra Gardă și alte romane sovietice despre eroi. (Fragment din romanul Provizorat) Și, la fel ca pe comsomoliștii sovietici, istoria oarbă avea într-adevăr să-i răzbune. Peste mai puțin de un secol, ultimul descendent al înlocuitorului său, care încercase să șteargă cu blazonul său de Hohenzollern trecutul oriental al micului stat
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Letiției prinde contururi ferme (menite să nu fie niciodată definitive) atunci cînd descoperă că "mă clădisem în toate zilele astea, ca și cînd m-aș fi clădit din nisip" și că singura achiziție sigură a vîrstei mature este "aerul de provizorat" la care "țineam ș...ț așa cum țineam la corpul meu, cu familiaritate, cu repulsie, cu obișnuință". Roman despre formarea (și, pînă la un punct, într-o replică subtil asumată la modelul flaubertian, despre educația sentimentală a) unei femei unic, în
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
mână prin aerul rarefiat, ciuruit ca o sită de chipuri și mâini carbonizate într-un desfrâu colectiv perpetuu și fără ieșire dar toate astea cu ce preț dar toate astea cu ce preț Doamne. *** De unde toată această bunăstare a unui provizorat în definitiv atât de incert, de fluid - de când am ajuns aici eu unul sunt fascinat de toate lucrurile ce nu există, dar asta, e drept, numai când beau foarte mult și de unul singur, iar o lumină cleioasă, împrăștiind parfumuri
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
Iată, condamnarea Anei Pauker se putea sprijini și pe un argument literar! Pe opera unui scriitor tânăr, excelent cunoscător al vieții satului! Apărută mai întâi în "Viața Românească", 8-9/1952, nuvela poate fi bănuită de multe rele, dar șansa veghează. Provizoratul fusese depășit, pericolelele care-l amenințau pe tânărul scriitor trecuseră. Sau cum scrie N. Tertulian în concluziile la articolul său: "Nuvela Desfășurarea constituie un mare pas înainte în creația lui Marin Preda. În nuvelele sale mai vechi despre viața satului
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la un provizorat perpetuu, la o suspendare a datelor reale, în beneficiul trasării unui relief necontingent al făpturii clamate: "Dar oricât mă tem și oricât te chem/ Tu te-ai făcut abur și m-aștepți să vin/ Să descânt tot eu pe numele
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
Est spre Vest. Eu și fratele meu, venind în Franța, am făcut, în fond, ce au făcut strămoșii noștri, mînați cu toții de un același destin călător. Eu mă laud de pe poziția diametral opusă, cu dezrădăcinarea, ca alții cu rădăcinile, cu provizoratul cortului, o situație care se leagă filosofic direct de condiția de pasaj a vieții. Învăț să mă laud cu avantajele adaptării, care înseamnă renaștere, un orizont larg deschis ca cel pe care ți-l poate da vederea mării... învăț să
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
România când mi-am dat seama că-mi lipsește ceva. Căutăm distrat o cheie care nu există, cheia de-acasă. După ce m-am mutat de la ai mei, am locuit întotdeauna cu chirie pentru că mi-au plăcut centrul, arhitectura veche și provizoratul. De hogeacul din Maria Rosetti, unde am locuit în ultimii trei ani și jumătate, m-am îndrăgostit, însă, iremediabil. În locul meu s-a mutat unul dintre prietenii mei cei mai buni și, desi mi-ar fi părut mai rău dacă
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]