9 matches
-
nea ). Asemeni lui Arghezi cuvântul are o funcție cosmogonică, atribuind ființei ficțiunea sacră. Pentru poetă, versurile au o formă ingenuă, fragment mitic, care-și este suficient sieși. Muzicalitatea versurilor și perfecțiunea rimelor dă o cursivitate poemelor. Poeta, în întreg volumul prozaizează programatic, într-o îmbrățișare a calofiliei și a metaforei motivate, redescoperă filonul epic și fraza coerentă, explicită, lirismul eului țâșnind din substrat, neostentativ. Această poezie aparține reflexiei existențiale și mai puțin poeticității intenționate. Câștigul acestei poezii stă în talentul autoarei
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1445093735.html [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
personajelor politice considerabile". S-a spus, și așa este în bună măsură, că între poezia și proza lui Bacovia este o perfectă corelație, până la identitate, pe considerente de teme și structuri, de tehnică chiar. Surprinzătoare rămâne însă deosebirea: poezia se "prozaizează" din ce în ce mai mult, o dată cu trecerea timpului, iar proza e numai poematică, pe linia prozei lirice românești din primele decenii ale veacului XX. Să privim, pe rând, cele două situații. "Deliteraturizarea" poeziei (către abolirea "literaturii" însăși) se face, în primul rând, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest dialog misterios și se transformă, în final, într-un scut pe care se culcă fiul, adică poetul, cel care imaginează o revenire mitică și un dialog tragic. S. amestecă miturile, aici și pretutindeni în poezia din această fază, le prozaizează în așa chip, încât parcă le pedepsește să străbată deșerturile unui limbaj sărac, fragmentat, invadat de repetiții și paradoxuri: o pușcă transparentă trage urlete transparente, invizibilul este vizibil, prin transparență nu se vede, totuși, nimic etc. Suprarealism tardiv și ironic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Ciudad de Mexico), poemele din deceniul 1960-1970, sub titlul A doua poartă. Cartea se înfățișează ca un adevărat poem al tristeților inevitabilei despărțiri, la senectute, a cuplului. Nostalgiile, rememorările, evocările lirice alternează astfel cu meditațiile nu de puține ori filosofarde, prozaizând demersul. În fine, în 1997, în Editura Dorul (Aalborg, Danemarca), publică volumul de povestiri Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul transfigurării artistice, organizat pe câteva cicluri: Cartea robilor, Cartea oamenilor singuri, Cartea plecărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
dacă ne raportăm la contextul istoric în care evoluează personajele. Nici o evoluție nu e de fapt cu putință, singura scăpare e doar fuga în lumea liberă. Sau... cochilia lui Pagurus. ("Cehoviana" de aici, sfîrșit de secol XX, este mai dură, prozaizată cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui prodest, eroismul?" În "odaia cu scară" au loc însă și "întîlniri miraculoase", cu prietenii, cu dragostea - evadările din cotidianul cenușiu și constrîngător
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
cînd deschizi ușa./ Idei tumultuoase, excese stupide; ar trebui să te tratezi,/ mai întîi de tuse și apoi de vis./ Poezia/ julește și te dă de rîpă, afli" (Balcan-expres). Evident, efectul acestei maniere nec plus ultra, în sensul că se ,prozaizează" pînă la sînge, că se pliază cu fidelitate pe înregistrarea mecanică a factorilor aleatorii, într-un fel corespondent al suprarealismului care îneca viziunea în purul hazard, sporește prin conotațiile morocănoase, dezagreabile, cu iz naturalist: ,E drept, pe la prînz cumpărasem o
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
mai de sus, de la altitudinea care este proprie nu numai cercetării aplicate, dar chiar situării noastre în cultură și istorie. Istoria, totdeauna actuală - sublinia un comentator sagace. Și, în sensul acesta, să nu uităm că Hegel scria despre Roma că prozaizează istoria. Eu cred că trebuie să-i menținem istoriei o flacără inatacabilă, dincolo de proza reușitei pragmatice. Și, iarăși, în sensul acesta trebuie să ne așezăm mai sus, în felul în care ne asumăm îndatoririle. Pomenea dl. prof. Zamfir, mai înainte
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
să regreseze, în cursul acestui secol, în virtutea impunerii Sacralității unei noi ordini în jumătate de Europă. Însă în nici o altă cultură, inclusiv cea ateniană, nu a existat o laicizare atît de amplă. Și totuși, nu totul a fost profanizat și prozaizat în sînul sferei laice. Dimpotrivă, am văzut că mitul și religia se infiltraseră în chiar inima ideilor demitizante și antireligioase. Însă mitul Rațiunii sau religia umanistă reprezintă neo-mituri și neo-religii care, în afara cazului partidului marxist-leninist aflat la putere, nu dispun
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
C. exersează o altă formulă, subsumabilă romanului de analiză psihologică, iar Dumnealui și Eva (1973) e un roman ironic și umoristic. Scriitorul reia și dezvoltă în stil personal romanul (neterminat) Minunile Sfântului Sisoie de G. Topîrceanu: umanizează personajele supranaturale și prozaizează mitologicul. Cotidianul și „sacrul” sunt „armonizate” într-o proiecție bufă, de bună calitate literară, cu episoade pline de vervă, alternând tonul grav cu cel disimulat lejer. Exercițiul dramaturgului este vizibil în aceste pagini, câteva scene fiind alert dialogate. Singura sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]