250 matches
-
ajunge la ideea existenței a patru categorii intratextuale, întreg demersul fundamentându-se, practic, pe ideea grupurilor asociative, deși nedenumite ca atare: o intratextualitate prozastică; o intratextualitate transprozastică; o intratextualitate transgenerică; o intratextualitate transauctorială. Fiecare subcapitol ilustrează câte o categorie: intratextualitatea prozastică este analizată în spațiul operei Sărmanul Dionis, fără să depășim granițele textului. Se obțin serii intratextuale, constelații intratextuale, dintre care unele vor fi confirmate în următoarele categorii intratextuale, altele nu. Am spus nuvelei operă pentru că este un text care a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
necesități ontologice trădate de Eminescu, ceea ce descrie intertex tualitatea bazată pe afinități. Despre identificarea cu și despre "operaționalizarea" epică a filosofiei kantiene în proza eminesciană vom formula mai multe ipoteze în pagini care urmează (vezi infra, capitolul referitor la intratextualitatea prozastică). Înainte de orice, trebuie să recunoaștem că forma manifestărilor Voinței, adică forma vieții sau a realității, este propriu-zis numai prezentul, nu viitorul, nici trecutul: acestea sunt numai în concept, prezente numai în conceptul cunoașterii, întrucât urmează principiul rațiunii. Niciun om nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este că studiul diferirii, după identificarea repetării, continuă să fascineze. Mecanismul intertextualității din proza lui M. Eminescu îi rezervă cititorului, încă, multe alei de labirint, iar în dezlegarea traseului livresc-dedalic intratextul ne poate ajuta. 4. Categorii intratextuale 4.1. Intratextualitate prozastică 4.1.1. "Sărmanul Dionis". Constelații intratextuale Intertextualitatea și sacrul Intertextualitatea dobândește din ce în ce mai multă relevanță ca relație de socializare între texte. În secolul comunicării (XX), socializarea textelor s-a dovedit tot mai utilă, uneori obligatorie pentru înțelegerea unor pagini. Inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simplu semnificant (Barthes: 1987, pp. 104-105). Revenim la context. François Rastier propune trei tipuri de context: vecinătatea imediată [zona de întâlnire propriu-zisă, de maxim impact, dintre hipotext și hipertext], pasaje ale aceluiași text [corespunzătoare intratextului pe care îl vom numi prozastic] și fragmente din alte texte [libertate de "plimbare" (Leyla Perrone-Moisés) între intrași intertexte], toate acestea alese dintr-un corpus de referință, care antrenează, prin opțiunea făcută, corpusul de lucru. În articolul sus-menționat, autorul Semanticii interpretative explică modul în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rai reprezintă, în scenariul ludic, cauza eșecului. Astfel se explică și falsa recunoaștere (schimbarea statutului, revenirea la viață) din finalul nuvelei. Efortul inițiatic și întreaga călătorie sfârșesc într-un registru prozaic deoarece inițiatul a greșit, la un moment dat. Intratextualitatea prozastică: "Sărmanul Dionis" Intertextualitatea ilustrează în registrul livresc relativitatea timpului, problematizarea succesiunii trecut-prezent-viitor. Intratextualitatea ipostaziază și confirmă admisibilitatea blocului temporal. Nuvela Sărmanul Dionis își susține desfășurarea heterodiegetică, biplană (cu al doilea plan bi-plan, la rândul lui), pe același adevăr consacrat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextualitatea produce efectul de spațializare a timpului. Lectura tabulară descrie un zig-zag în desenul căruia transpare spirala blocului temporal. Astfel este îndepărtată amenințarea deficitului spațial al deplasării intertextuale: prin spațializarea timpului. S-ar putea ca spațiul și timpul din construcția prozastică eminesciană să nu fie decât false localizări. Pe urmele Ioanei Em. Petrescu, suntem ispitiți să considerăm că realitatea în care se mișcă "sărmanul" Dionis este doar o proiecție: a gândirii lui, decor citadin cu iluzorii imobile mărunte și rău zidite
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alb/negru 79/55. Diferența dintre frecvențele absolute ale lui alb și negru în Sărmanul Dionis este numai de la 39 la 34, ceea ce deja induce oarecare tensiune. Albul pare să domine, deși nu detașat; totuși, se pot identifica în discursul prozastic unități lexico-semantice care potențează nu atât întunecarea, cât lipsa de limpezime (afumat, obscur). Datorită Dicționarului Poetic Eminescian. Concordanțele prozei antume, identificăm termeni pe care i-am numi prezențe lexicale exclusive, a căror cartografiere duce la imaginea nodurilor semantice din țesătura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o lacrimă în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Reîntoarceri" Prezentul subcapitol propune abordarea intratextului și intratextualității din perspectiva Mitului Eternei Reîntoarceri eliadian. Vom utiliza ca punct de plecare tot nuvela Sărmanul Dionis, ca și în capitolul anterior, unde analiza a vizat intra textualitatea pe care am numit-o prozastică sinonimă cu autotextualitatea determinată de jocul repetare/diferire din paginile aceluiași text (vezi supra). De această dată, demersul critic se axează pe intratextualitatea transprozastică, urmărind o primă situație la care tindem să ajungem raportând aventura epică a cugetării lui Dan-Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de natură să limiteze și să orienteze legătura hipertext/hipotext creionată prin această nouă categorie intratextuală. Pe de o parte, subliniem faptul că acest transprozastic trebuie mărginit, altfel poate ajunge oriunde, către orice orizont ce depășește granițele unui text (limitele prozasticului). Prin urmare, ne propunem să nu permitem transprozasticului trecerea dincolo de hotarele genului literar căruia îi aparține (epic). Vom considera intratextualitatea transprozastică și intrage nerică, totodată. Pentru că, atunci când intra textualitatea va presupune localizarea hipertextului și a hipotextului în texte de genuri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
II, 33). Primele rânduri nu par a fi începutul unei scrieri, ci o continuare. Dintre nuvelele eminesciene care răspund sintagmei lui Umberto Eco, Sărmanul Dionis este opera cea mai deschisă. Opțiunea auctorială pentru începutul de o asemenea manieră conferă discursului prozastic statutul de pagină a Textului Infinit kristevian. Punctele de suspensie trimit la tot ce s-a scris în lume, de la (pre-)început până la primul rând al operei studiate, ca o formă de revendicare de la Textul Infinit. Arhitectura deschisă a nuvelei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
proiectarea lectorului și a scriitorului, totodată, într-o dimensiune accesibilă numai pe această cale (similară, ca stare de spirit, reeditării specifice MER). 1. Model exemplar. Protagoniștii jocului intertextual, hipotextul și hipertextul, se situează în spațiul textual al aceleiași nuvele (intratext prozastic) sau în texte diferite (intratext transprozastic). (H1) Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Și obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
înțeles, prin Mitul Eternei Reîntoarceri: "Și viața se-ncepea din nou, fericită și lină, o eternă repetițiune a fericirei de ieri" (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 265). Pentru a sistematiza/compara seriile intratextuale configurate în urma analizei celor două categorii intratextuale (prozastică și transprozastică), propunem următorul tabel. Tabel 2. Serii de intratextualitate prozastică/transprozastică 4.2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea Sub aspect metodologic, trebuie menționat faptul că prezenta cercetare alege ca punct de plecare varianta finală care ar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fericită și lină, o eternă repetițiune a fericirei de ieri" (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 265). Pentru a sistematiza/compara seriile intratextuale configurate în urma analizei celor două categorii intratextuale (prozastică și transprozastică), propunem următorul tabel. Tabel 2. Serii de intratextualitate prozastică/transprozastică 4.2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea Sub aspect metodologic, trebuie menționat faptul că prezenta cercetare alege ca punct de plecare varianta finală care ar fi putut fi publicată sau textul publicat (în cazul nuvelelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
autorului, chiar dacă exteriorizarea pe portativul unui registru sau al altuia răspunde unei succesiuni. Este foarte posibil ca vreo obsesie a imaginarului eminescian să-i fi neliniștit spiritul într-un moment esențial, iar din același zbucium să se nască un text prozastic și unul poetic, în momente diferite. Coincidența motivică înregistrată într-o succesiune de manifestări nu răspunde relației cauză-efect. Textele traduse de Eminescu (ceea ce înseamnă tălmăcire dintr-o limbă în alta, sistematizare prin conspect sau chiar o translație neformalizată, prin simpla
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oglinzi de argint și cu sale întinse" (oglindirea înălțării devine adâncire) pentru a căror accesare înălțarea este tacită (în Umbra mea nu regăsim niciun lexem din familia lexicală a lui "adânc" sau a lui "înalt"). În subcapitolul referitor la intratextul prozastic din nuvela Sărmanul Dionis, erau semnalate sensurile interșanjabile ale lui adânc și înalt, pe o direcție comună, care invocă Axis mundi (vezi supra). Printre îngeri, "numai o poartă închisă n-am putut-o trece niciodată", mărturisește naratorul-personaj. Deși atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
operele eminesciene în proză (vezi și intratextualitatea transgenerică) ascund un potențial de modernitate pe care scriitorul l-a înțeles și l-a exploatat în dublu sens: pe de o parte, prin inserția unui fragment aparținând altui gen (corespondența) în paginile prozastice; pe de altă parte, prin efectul de autenticism pe care paginile epistolare îl exercită. Fig. VI Tipuri/direcții de generare intratextuală 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității Intertextualitatea nu leagă, propriu-zis, un hipertext de un hipotext "inocent": orice hipotext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
preambul ironic-social în care lectorul zâmbește identificând figuri socio-profesionale despre ale căror nivel de înțelegere a lumii și atitudine (în dispunere oximoronică) nutrește aceeași părere cu autorul. În aceasta constă o nuanță a măștii lui Eminescu: un incipit de text prozastic care intuiește ce vrea cititorul să audă, ce l-ar face să rezoneze; dacă nu ar avea conotații mai mult peiorative pentru contextul prezentei cercetări și dacă s-ar reține doar ideea de artistic, meșteșugit, în înțelesul de persuasiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intuiției, la mersul acțiunii însă, la realizarea subiectului, nu contribuie cu nimic, dimpotrivă, mai mult le stânjenește. Fiindcă, de fapt, este vorba despre o dragoste ideală, care se termină în plină fericire (Liviu Rusu: 1981, 55). În paginile dedicate intratextului prozastic din Sărmanul Dionis am avansat ideea în virtutea căreia incipitul ar cuprinde formularea ipotezei, pentru demonstrația amplă dezvoltată epic, pentru ca în final să fie exprimată concluzia, excipit cu indice al entropiei ridicat. Cercetătorul nivelului de acțiune a influenței schopenhaueriene în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a eu-lui în lume, apoi din cunoștințe asimilate din cărțile vechi românești, din gândirea indiană, din lucrările ori cursurile de științe exacte consultate. Cosubstanțialitatea om-Univers se pune în lumină prin proiecția ei în dimensiune macrocosmică și se asociază în practica prozastică sau poetică "topirii" conjugărilor într-un prezent etern sau etern reluat. (H1a) [...] zise Dan azi sunt încredințat că vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. Am trăit în viitor (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 45). (H1b) [...] atuncea vezi cumcă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ștefan (1989), Solomon Marcus (1966, 1986, 2005), Pompiliu Crăciunescu (2000), Virgil Ene (2012), Aurelia Rusu (2013) sau la care au aderat Zoe Dumitrescu Bușulenga, Amita Bhose ori Mihai Cimpoi (vezi supra, capitolul despre modelul cosmologic einsteinian) decupează în universul discursiv prozastic sau poetic al autorului de la Ipotești și un câmp discursiv al matematicii și al fizicii. La capătul unei lungi incursiuni în sfere de conotații simbolice a motivului cercului, care este un cerc ontologic", Mihai Cimpoi (2007, 161) crede că se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
categorii intratextuale lasă loc dezvoltării pe suportul altor opere text sau avantext, creațiile se relevă cu adevărat ca opere eminesciene. (Dacă în Cuvânt înainte anunțam ce ne propunem, Încheierea prezentei cercetări este despre ce nu a reușit să facă.) Intratextualitatea prozastică ar extrage din Geniu pustiu semnificații noi raportate la perioada redactării, la numărul și caracterul fragmentar al avantextelor, la tonul programatic al unora dintre ele (cele cu rol de organizare a materialului epic și descriptiv), la circulația secvențelor și numelor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
EMINESCU ȘI GÂNDIREA INDIANĂ 124 3.3. EMINESCU ȘI LITERATURA ITALIANĂ 136 3.4. EMINESCU ȘI LITERATURA ENGLEZĂ 138 3.5. EMINESCU ȘI LITERATURA FRANCEZĂ 140 3.6. EMINESCU ȘI ALTE LITERATURI 142 4. CATEGORII INTRATEXTUALE 145 4.1. INTRATEXTUALITATE PROZASTICĂ 145 4.1.1. "Sărmanul Dionis". Constelații intratextuale 145 4.1.2. "Cezara". Intratextualitate și ekphrasis. Insula lui Euthanasius 179 4.2. INTRATEXTUALITATE TRANSPROZASTICĂ 189 4.2.1. Intratextualitatea "pe orizontală": corespondența intratextuală. Intratextul și "Mitul Eternei Reîntoarceri" 189 4
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al mării și al insulei, lasă lucrurile să se și amestece uneori: "universul prozei eminesciene și macedonskiene reprezintă o lume aparte..." (Răchișan-Denciuț: 2010, 15). Probabil fiecare dintre autorii studiați s-ar fi distanțat de punerea în comun a universurilor lor prozastice. 24 Și Rosa Del Conte interpretează cercul ca o geometrie sacră a mitologiei eminesciene: "Să se observe că aceste insule mitice, înconjurate din toate părțile de stânci inaccesibile, pot fi considerate drept figura ideală a spațiului eminescian, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
avea ceva de „basm modern” (Ochii Maicii Domnului), alteori devenind receptare-interpretare a imaginii lumii „din unghiul derizoriului” (Cimitirul Buna-Vestire). Sunt scoase în evidență valențe complementare sau convergente cu cele din lirică. Pamfletarul, satiricul, moralistul e prețuit nu numai pentru arta prozastică, dar și pentru nu puținele rezonanțe contemporane - el vorbește despre versatilitatea politicianistă, ipocrizii și „demagogii succesive”, forme de impostură socială, morală, culturală -, în temeiul captării unor formule caracterologice care nu rămân limitate la timpul lor originar. Profesor, critic și istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]