31 matches
-
a unui straniu univers exsanguu și bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism și alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual, un altul, în nemțește, cu numele de Schlimmericks); un ingenios-ingenuu eseu despre aventura literală, anume Micul Prinț (un Prinț!), o carte fără ș, nici ț, - pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
Bacovia, George Magheru, Ion Barbu, Dan Botta, Geo Dumitrescu). Tot astfel sunt antologați autori aflați în vecinătatea mișcării: B. Fundoianu, Virgil Carianopol, Tașcu Gheorghiu, M. Blecher, Constant Tonegaru, dar nu și Miron Radu Paraschivescu. Aproape 200 de pagini de poezie, prozopoeme și proză (inclusiv un fragment din piesa Englezește fără profesor de Eugčne Ionesco, apărută în "Secolul 20", nr. 1/1965), material ordonat după cronologia edițiilor originale, se constituie într-un eșantion de literatură încă și azi provocatoare, extrem de utilă pentru
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
și horcăieli de fîsîituri/ adeseori indecente de strigăte și sughițuri/ de repezi aglutinări și/ tăceri succedate de explozii“. Discursul vorticist și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
Manoil, 1855 și Elena, 1862), I. M. Bujoreanu (Misterele din București, 1862) etc. Câțiva istorici și critici literari consideră Istoria ieroglifică (1705) a lui Dimitrie Cantemir drept primul roman românesc. Document hibrid, simultan cronică, alegorie, fabulă, spectacol cu măști și prozopoem, scrierea prințului moldav este prea heteroclită pentru a intra, la rigoare, sub specia relativ rigidă pomenită mai sus, astfel încât nu ne rămâne decât să concluzionăm că narațiunea lui Filimon este, de facto, primul roman original de minimă rezistență estetică produs
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Irina Petraș Mihai Măniuțiu, Opiniile unui călător nedemn de încredere, Cluj-Napoca, Editura Bybliothek, 2011, 342 pag. Editura clujeană Bybliothek a lansat o „serie de autor” Mihai Măniuțiu: În Balkanya, eu și ceilalți demoni, poeme și prozopoeme, Opiniile unui călător nedemn de încredere, povestiri, Exorcisme, ediția a doua, și o nouă ediție a romanului Memoriile hingherului. Indiferent de specia frecventată, fragmentul e instrument predilect al receptării caleidoscopice și teatrale pe care Mihai Măniuțiu o aplică lumii: nu
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
simplă proză de anticipație; deși valororifică, este adevărat, teme și motive ale acesteia, autoarea construiește o parabolă cu subiacente implicații politice, din care nu lipsesc însă nici descripțiile luxuriante și policrome, încărcate uneori de lirism, ceea ce o apropie de formula prozopoemului. Plecând, de la ideea originii extraterestre a civilizației omenești, vehiculată nu o dată în science-fictionul contemporan (în cartea Mioarei Cremene eroii civilizatori vin de pe îndepărtata planetă Globus și poartă, nu întâmplător, nume de divinități orientale), autoarea (a cărei viziune se înrudește până la
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
rasială inaugurată de guvernul Goga-Cuza, războiul și perioada stalinistă. Sașa Pană nu va mai reveni la literatură decât după „micul dezgheț” dejistoceauș ist, iar prozele sale nu vor mai fi reeditate, până în 1989, decât sub forma unei ediții selective, intitulată Prozopoeme și apărută în 1971. După revenirea la democrație, destinul literar al scriitorului va fi ceva mai generos, prozele scurte cunoscând cel puțin două ediții care merită menționate: una din 2006, apărută la Editura Dacia (dar cu o circulație, în cel
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 616 din 07 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului din amintirile unui fost copil (prozopoem) ...priveam pe fereastră cum agonizau frunzele salcâmilor în pragul serilor de vară, priveam în zare și nu vedeam decât pete roșii și verzi peste un cer de sticlă, în timp ce în casă ascultam cum se așează liniștea ca o carapace de
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
scrisului cu gust de tei transpiră prin toți porii sufletul ce-mi crește-n palme ca o zi de ceară la colț de lumi tu bei același vin neutru cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri și stații scriu un prozopoem despre lumea pe care o porți în pantofi ai însingurat ferestre și am rătăcit arborii lunii doar tu ai cheile de la mansarda unde femeia-poem își dezbracă orgoliile de pe pe acoperișul lumii privesc nopțile ca pe niște poeme de zile mari
ACOPERIȘUL LUMII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377321_a_378650]
-
sentimntului de apartenență la neam și țară, exodul populației tinere în țările Europei pentru un câștig mai bun, abandonarea părinților, a datinilor si a credinței stramoșești, precum și dezinteresul pentru valori îl inspiră dar îl și deprimă atunci când ascuns în spatele acestor prozopoeme, jurnalistul INO dezvăluie o realitate dureroasă, un prezent cețos lipsit valori și de idealuri. I.N.Oprea nu este pesimist, nu este revoltat deoarece are conștiința faptului că nu poate schimba mai nimic. Este doar foarte sincer. Din toată această carte
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
mama mi-o amitesc cel mai bine/”(Serile), sau „Mergeam la pădure cu tata,/ lecție de botanică,/ nici el nu știa multă carte/ dar cunoștea de toate/” (Pădurea) Luată în totalitatea sa cartea este ca o epopee, un fel de prozopoem, pe alocuri filosfic despre multele aspecte ale vietii trecută prin prisma trăirilor autorului Ion N. Oprea. Că a fost vizitat de o muză nu avem nici un dubiu, deoarece autorul a datat textele sale cu zile din lunile octombrie și noiembrie
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
poezia maghiară, germană, americană, africană. Tălmăcirile din expresionistul Ernst Toller au apărut și în volum (Cartea rândunelelor, 1972). Mai mult decât prin propria operă, Ș. a intrat în atenția publică prin antologia Noua lirică ardeleană, editată în 1935. Cultivator al prozopoemului, Ș. a profesat, pe de altă parte, constant, verslibrismul și nu a recurs la rimă decât incidental. Modelele lui sunt Lucian Blaga, Aron Cotruș și Emil Isac, iar în lirica de peste fruntarii îndeosebi Walt Whitman și Carl Sandburg. Ca atitudine
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
a unor efecte, în special muzicale, fie prin euforia unor vocabule, fie prin semnificațiile lor auditive. În mare măsură, proza apărută în periodice a fost republicată în volume, cu excepția mai multor fragmente de roman. Cioburi de oglindă (1925) conține câteva prozopoeme și câteva mici povestiri din satul copilăriei și al adolescenței. În Tolba cu notițe (1942) sunt reluate unele articole pe teme istorice și literare, iar în secțiunea Florile soarelui, o serie de proze lirice, fără suport epic, despre peisaje și
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
de altă parte, în Romeo, Julieta și lumina (1962) - titlul parafrazând romanul Romeo, Julieta și întunericul al scriitorului ceh Jan Otcenásek -, o suită de povestiri sunt construite sub forma confesiunii, în care personaje reale și fictive se amestecă, sau 51 prozopoeme despre obiecte, ființe, plante și insecte, precum și despre cuvinte sublime, tertipuri și eiusdem farinae (1979) cuprinde, ordonate alfabetic, poeme în proză, meditații, schițe, idei notate în fugă, aforisme. Notabilă este varietatea subiectelor abordate, adesea în spiritul prozei argheziene. Comentariul de
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Traian Filip), București, 1971; Porți pentru eternitate sau Sentimentul capodoperei, București, 1973; Tragedia „Excelsior” în patru acte, un prolog și un episod intermediar, București, 1973; Totul este în mișcare, București, 1976; 51 prozopoeme despre obiecte, ființe, plante și insecte, precum și despre cuvinte sublime, tertipuri și eiusdem farinae, București, 1979; Startul, București, 1980; Descriptio Romaniae, București, 1982; Autentismul, Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Aurel Martin, „400 de zile în orașul flăcărilor”, LCF, 1958, 8; Ion
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
Nicorovici, GL, 1960, 49; D. Ursuleanu, „Călător pe 5000 de străzi”, LCF, 1966, 8; I. Friduș, „Nebunia vitezei”, IL, 1968, 9; Al. Căprariu, „Porți pentru eternitate...”, TR, 1973, 31; Dumitru Micu, Țara înfățișată direct, CNT, 1976, 29; Mircea Constantinescu, „51 prozopoeme...”, RL, 1979, 36; Aureliu Goci, „Descriptio Romaniae”, RL, 1982, 46; Mircea Constantinescu, „Autentismul”, RL, 1984, 41. C.Dt.
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
eu!... (în colaborare cu Maia Radovan), București, 1949; Cordonul sanitar, București, 1949; Misiunea trebuie îndeplinită, București, 1950; Teatru mic, București, 1950; În preajma mutărilor, București, 1965; Poeme și poezii alese din cărți și din sertar (1925-1965), pref. Mihail Petroveanu, București, 1966; Prozopoeme, pref. Laurențiu Ulici, București, 1971; Născut în ’02, București, 1973; Culoarea timpului, pref. Mihai Gafița, București, 1977. Ediții: [Urmuz], Urmuz, București, 1930, Pagini bizare, București, 1970; Tristan Tzara, Primele poeme, urmate de Insurecția de la Zürich, București, 1934; ed. București, 1971
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
și și-au asumat editarea manuscriselor sale. Debutul lui B. s-a produs în 1930, când T. Arghezi, apreciind tenta urmuziană a unor mici proze - Herrant și Don Jazz -, le publică în „Bilete de papagal”. Cu alte texte literare (schițe, prozopoeme, versuri, traduceri, reportaje) sau cu eseuri, recenzii și note, el continuă să colaboreze la „Le Surréalisme au service de la révolution” (Paris), „Adevărul literar și artistic”, „Adam”, „Viața românească”, „Vremea”, „Feuillets inutiles” (Paris), „Lumea românească”, semnând și In-Interim, M., M.B., M.
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alături de Marcel Iancu și Ion Vinea - sufletul revistei Contimporanul, pe care nu a „trădat-o” pentru nici o altă publicație și, asemenea lui Iancu, a susținut-o inclusiv financiar. La început colaborează cu articole politice și economice, virînd, pe nesimțite, către prozopoemul parodic și „fabulistic” ori către acrobațiile ludic-experimentale, printre clișeele capodoperelor clasice, improvizînd în registru minor pe teme „majore”, întorcînd pe dos, cu grație, locurile comune ale literaturii. După dispariția Contimporanului și-a urmat prietenii la Facla și, ocazional, la Reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Viena, ai cărei colaboratori sînt L. Kassák, Dery Tibor, Nadas J., Reiter R., Tamás Aladár și Moholy-Naghy, a devenit printre celelalte cea mai curată și mai consequentă din Europa”. Poemul „de exil” al lui Kassák este de fapt un prozopoem, un lamento organizat în versete. În pagina de „note” a aceluiași număr este consemnată „a doua antologie Ma”, Boldog hiradás, a lui Tamás Aladár (ed. Ma, Viena) — „una dintre culegerile cele mai reprezentative ale nouii poezii maghiare. Poezie de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
activitate, și dintr-o activitate caracteristică, nu poate fi în nici un caz veridică” (ibid., p. 347). E de presupus că sensibilitatea lui Perpessicius față de specia hibridă a prozei poetice explică întru cîtva atitudinea sa favorabilă față de „bizareria incomprehensibilă” a unui prozopoem suprarealist precum „Moartea vie a Eleonorei” de Stephan Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alți confrați din grupările de avangardă, Ilarie Voronca a cultivat poemul În proză Într-o formulă oarecum compozită. La fel ca la Gheorghe Dinu (Stephan Roll) - cu excepția, aici, a ciclului Moartea vie a Eleonorei - ori Sașa Pană, cu ale sale „prozopoeme”, proza poetică a lui Voronca se prezintă În forme contaminate, situabile la confluența dintre poezie, eseul critic și manifest. Textele tipărite În volumele A doua lumină (1930) și Act de prezență (1932), care adună publicistica sa dintre anii 1925-1932, oferă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]