38 matches
-
de puternic era pătruns filozoful atenian de supremația legilor, încât refuză propunerea discipolilor săi de a fugi din Atena - ei îl corupseseră pe paznicul închisorii unde Socrate era deținut - și acceptă cu seninătate verdictul pronunțat împotriva sa conform legilor cetății - prozopopeea legilor din dialogul lui Platon Criton este una din cele mai frumoase pagini ale literaturii europene. În dialogul Menexenos, Platon consideră că superioritatea atenienilor față de ceilalți greci se datorează în primul rând egalității tuturor cetățenilor în fața legii. Fără transpunerea în
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
divorțat, singur și surmenat" își încondeiază Echenoz unul dintre personaje - și trebuie să convenim că avem de-a face cu un alexandrin aproape perfect mai degrabă decît cu o fugace analiză psihologică. Comparați însă citatele de mai sus cu această prozopopee lapidară, ,fenomenologică", care lasă să strălucească o ,transcendență goală", inomabilă: Ea ascultă cuvintele, liniștea, zumzetul îndărătul ochilor săi. E ca și absentă. Privește peretele gol. Se numește Vanadé." (Alain Robbe-Grillet, Topologie d'une cité fantôme, 1976). Ar fi o greșeală
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile în care a fost scris textul lui Prodicos, contextul realizării lui -, descoperim mai degrabă un fel de prozopopee, o alegorie, o formulă în măsură să facă posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! -4- A alege între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
grijă să precizeze că dușmanii ei o numesc Depravarea... Nobilă, perfectă, Virtutea ajunge lângă Heracle chiar în momentul plecării celeilalte. Fie prima a alergat, fie a doua merge încet sau chiar s-a oprit în drum, dar, dată fiind lungimea prozopopeii, sincronizarea merită o ajustare... Iat-o deci lângă adolescent. Ea îi propune cealaltă ramură a arborelui grecesc: singurul lucru care contează este valoarea; metoda cere și presupune muncă, efort, suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Bibliografia sofiștilor este, evident, potrivită și pentru Prodicos din Keos. Vom găsi textele referitoare la el în volumul Les Présocratiques din colecția Pléiade. A se vedea, bineînțeles, și Diogène Laërce et ses Vies, deosebit de utilă. Asupra alegerii lui Heracles ca prozopopee și alegorie - iar nu ca text de morală prescriptivă: Pierre Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, 1968. * ** Porcul de Epicur? Ceea ce ne-a rămas de la Epicur ocupă mai puțin de o sută de pagini, dar influența acestui filosof a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile în care a fost scris textul lui Prodicos, contextul realizării lui -, descoperim mai degrabă un fel de prozopopee, o alegorie, o formulă în măsură să facă posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! -4- A alege între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
grijă să precizeze că dușmanii ei o numesc Depravarea... Nobilă, perfectă, Virtutea ajunge lângă Heracle chiar în momentul plecării celeilalte. Fie prima a alergat, fie a doua merge încet sau chiar s-a oprit în drum, dar, dată fiind lungimea prozopopeii, sincronizarea merită o ajustare... Iat-o deci lângă adolescent. Ea îi propune cealaltă ramură a arborelui grecesc: singurul lucru care contează este valoarea; metoda cere și presupune muncă, efort, suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Bibliografia sofiștilor este, evident, potrivită și pentru Prodicos din Keos. Vom găsi textele referitoare la el în volumul Les Prăsocratiques din colecția Plăiade. A se vedea, bineînțeles, și Diogène Laërce et ses Vies, deosebit de utilă. Asupra alegerii lui Heracles ca prozopopee și alegorie - iar nu ca text de morală prescriptivă: Pierre Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, 1968. * ** Porcul de Epicur? Ceea ce ne-a rămas de la Epicur ocupă mai puțin de o sută de pagini, dar influența acestui filosof a fost
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile în care a fost scris textul lui Prodicos, contextul realizării lui -, descoperim mai degrabă un fel de prozopopee, o alegorie, o formulă în măsură să facă posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! 4 Să alegi între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
precizeze că dușmanii ei îi mai zic și Depravarea... Nobilă, perfectă, Virtutea ajunge lângă Heracle chiar în momentul plecării celeilalte. Fie prima a alergat, fie a doua merge încet sau chiar s-a oprit în drum, dar, dată fiind lungimea prozopopeii, sincronizarea merită o ajustare... Iat-o deci lângă adolescent. Ea îi propune cealaltă ramură a arborelui grecesc: singurul lucru care contează este valoarea; metoda cere și presupune muncă, efort, suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Bibliografia sofiștilor este, evident, potrivită și pentru Prodicos din Keos. Vom găsi textele referitoare la el în volumul Les Présocratiques din colecția Pléiade. A se vedea, bineînțeles, și Diogène Laërce et ses Vies, deosebit de utilă. Asupra alegerii lui Heracle ca prozopopee și alegorie - iar nu ca text de morală prescriptivă: Pierre Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, Paris, 1968. * ** Porcul de Epicur? Ceea ce ne-a rămas de la Epicur ocupă mai puțin de o sută de pagini, dar influența acestui filosof a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Poe reprezintă "o manifestare a bolii psihice și a dezechilibrului social, la fel cum boala și contagiunea sunt utilizate în Ciuma lui Camus și în Moartea la Veneția a lui Mann" (2005: 139). Boala însăși este reificată, grație figurii prozopopeii, și propulsată în ipostaza unui actor care seamănă teroare într-un spectacol cu măști pe fundal gotic (ideea transpare cu acuitate și în ecranizarea semnată, în 1964, de Roger Corman). * * * Până a ajunge să se cristalizeze în forma devenită clasică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și copilul [...] percepe goana trăsurii ca o pendulare între spații demonice și spații celeste" (2002: 133). Dacă spațiul exterior este constant, atunci variațiile experienței sunt generate exclusiv de succesiunea nocturn-diurn. Cred, de aceea, că ar fi vorba despre o stranie prozopopee a nopții, a cărei fenomenologie obscură amenință, în timp ce prozopopeea subsecventă a zilei se configurează în jurul unui "elan ascensional". Starea de expectativă se nutrește din sine, înfometată de propria consistență, precum i se întâmplă unui celebru personaj balcanic din poezia lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spații demonice și spații celeste" (2002: 133). Dacă spațiul exterior este constant, atunci variațiile experienței sunt generate exclusiv de succesiunea nocturn-diurn. Cred, de aceea, că ar fi vorba despre o stranie prozopopee a nopții, a cărei fenomenologie obscură amenință, în timp ce prozopopeea subsecventă a zilei se configurează în jurul unui "elan ascensional". Starea de expectativă se nutrește din sine, înfometată de propria consistență, precum i se întâmplă unui celebru personaj balcanic din poezia lui Ion Barbu: "Uneori, șuierăturile surugiilor sau vorbele lor îngânate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
primară a imaginației în contextul vieții unui individ este aceea de a stabili o conexiune empatica între imanent și transcendent, între individ și cosmos. Potrivit lui Blake, eul poate escamota descrierile șablonizate și superficialitatea emoțională prin utilizarea unui trop imaginativ interesant: prozopopeea. Universul exterior poate fi înțeles și, astfel, apropriat emoțional doar pe baza unei personificări executate subtil de către subiect. Antropomorfizarea unui peisaj de altminteri static îi permite eului să experimenteze starea de iubire divină, precum susține Blake în Annotations to Swedenborg
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
model oferit de pantocrator. Această sinteză șui generis devine fundamentală în teoria estetică implicită a lui Blake. Vastul spectru de figuri mitologice care abundă în poemele și în anluminurile blakeene funcționează pe baza unei substituții ontologice, fiind vorba, astfel, de prozopopee de esență metafizica. Emoțiile sunt personificate, calitățile sunt reificate, toate cu scopul de a dezvălui formă reală a universului, necorupta de simțurile degenerate, "vegetative". Acest aspect capătă o importanță încă mai mare atunci cand realizăm că el merită să fie reținut
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
oratorică; înșiși istoricii precum Titus-Livius și Tacitus au reușit să zugrăvească tablouri vii" (1787 , T.2). În Art d'écrire enseigné en vingt leçons (1896), Antoine Albalat este primul care se ridică împotriva exceselor unor astfel de clasificări: Cunoașterea etopeei, prozopopeii, hipotipozei etc. nu ne învață nici să descriem bine, nici să aflăm ce este o descriere bună. Să lăsăm în seama altora să împartă descrierea în "cronografie, topografie, prozopografie, etopee". Nu ne lipsesc cărțile din care putem afla despre aceste
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Vannier, pp. 300-302 În Douăzeci de lecții despre arta de a scrie (L'Art d'écriture enseigné en vingt leçons) (1900, p. 227), A. Albalat este unul dintre cei puțini care se declară împotriva tuturor acestor clasificări retorice: Cunoașterea etopeei, prozopopeei, hipotipozei etc. nu ne învață nici să descriem bine, nici să aflăm ce este o descriere bună. Să lăsăm în seama altora să împartă descrierea în "cronografie, topografie, prozopografie, etopee". Nu ne lipsesc cărțile din care putem afla despre aceste
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau absurd) a acestuia. Luând în calcul publicistica sa politică, din preajma ambelor conflagrații mondiale, credem că gazetarul, chiar dacă nu a intuit întotdeauna corect mersul istoriei, a anticipat, cu siguranță, consecințele dezastruase ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul citat, prozopopeea duce tensiunea descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
accesoriu de care se poate dispensa oricând. Rolul ficțiunii în discurs este să persuadeze prin plasticizare și să adauge argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai sus-menționat, există un pasaj în care autorul, uzând de metafora metonimică și de prozopopee, ca procedeu retoric cu efect garantat, imaginează un monolog pro domo al Partidului Conservator trimis, injust, în boxa acuzaților: "Apărarea mea este că v-am transmis o țară în care puteți astăzi să vorbiți sus și tare, să scrieți și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tot: ei! ei, intelectualii!" Procedeul caracterizării hiberbolice trimite, iarăși, la stilul ironic arghezian, bazat pe acumulare, întâlnit, mai ales, în polemica antiiorghistă. Până la final, regimul ficțional al apologului suspendă orice legătură directă cu sensul veritabil. Chiar și retoricul uz al prozopopeei, prin care cititorul, ca interlocutor virtual, ar solicita, în manieră socratică, din partea autorului, un răspuns concis la întrebarea " Ce este un intelectual?", nu face decât să justifice, abil, introducerea definiției polemice, aici pseudoargument cu pretenții științifice: "Omul care disprețuiește orice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
grâul nu se coace, când datoriile statului sporesc și deficitele se succed ca o serie de fluvii vărsate unul într-altul, poporul se bucură căci își zice pe latinește: Habemus Iorgam numele incomparabilului cetățean al spațiului și al Ungro-Valahiei"290. Prozopopeea (un procedeu retoric, prin care Arghezi vehiculează, aproape întotdeauna, un conținut ironic), atașată la final, împinge neverosimilul la extrem și constituie sursa unui umor de calitate, în care poanta e construită gradat. Omnisciența și omnipotența adversarului sunt exprimate perifrastic (acel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]