49 matches
-
avem nevoie cu toții din cînd în cînd. Chiar dacă ne dăm sau nu seama, orice evadare dincolo de real și realitate a devenit vitală. Citesc destul de des povești, basme minunate, mai vechi sau mai noi, și asta nu doar pentru că am un pruncuț micuț preocupat de Albă-ca-Zăpada, de Harry Potter, Neghiniță, ci pentru că mi se pare pur și simplu o terapie. Cel mai bun prieten și confident al băiețelului meu este Pinocchio. Și îmi amintesc cu plăcere că a fost și al meu
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Ieri fiind vineri, deci zi de post, fratele Ioan Alexandru, nu a venit la masă. În schimb, Ulvine, în mari forme, i-a adus cei patru pruncuți, i-a hrănit îndelung, iar la urmă i-a înșirat la bar, cocoțați pe scăunele verzi, și le-a dat să sugă pepsi cu paiul. Fratele, într-o chilie de la etaj, cu vedere spre mare, lucrează, bănuiesc, la acel Imne
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
în spate de toate, da' acum mă doare-n piept..." - Îl cred, fin'că e junghiul nealegerii în funcția de secretar general al PSD, ne-a lămurit Haralampy. Și a continuat către fiu-so: și de ce ți-a dat doi, mă, pruncuțule? - Că n-am înțeles cum arată un pustiu... - A, păi e simplu, dragu' lu' tatii. Uite cum e... Și prietenul i-a predat o lecție practică deschizând ușa frigiderului. Vezi ceva înăuntru? l-a întrebat. - O legătură de ceapă verde
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
devenit prietena multor timișoreni și astfel i s-a dus vestea în rândul familiilor modeste, cu copii mici și nebotezați. Numai că tânăra femeie nu face față în toate cazurile. Când are bani, se oferă singură să încreștineze încă un pruncuț. Iar de căutat nu mai trebuie să caute prea mult, pentru că sunt destui copii nebotezați în oraș. Pe ultima ei finuță, Margareta, a botezat-o în luna aprilie a.c., în urma unui apel cel puțin hazliu. „Am fost într-o duminică
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
cu oricine, ci tot cu un fierar, chiar dacă român și refugiat. Și nici soția acestuia n-a rămas mai prejos în absența soțului. Și ea a făcut un copil cu un soldat fierar rus. Care la întoarcere a găsit un pruncuț cu gene nemțești, dar tot de fierar. Nici o soție nu și-a trădat breasla soțului. Neamțul (Valentin Teodosiu) cel care pare lovit în ce avea mai sfânt, cel care pare năucit de povestea pe care o aude, cel care împarte
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
puneam cu sângele-mi aprins/ tinerețea mea de ruj făcută ceară se topea-n fitilul pururea nestins/ roiuri îmi jucau în ochi ca pe-o rană viermii veseli înglodați în iod/ mă pierdeam prin ceruri fum ce se destramă ca pruncuții-n lama lui Irod/ cine știe unde-ți zace pielea la întins pe canapele roz/ viața mea ca scândura de toacă e bătută de un trist matroz/ și se stinge să o-nghită cerul nesătul bețiv mereu crâșmar/la tejgheaua căruia amarul
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
o implicare a ceea ce s-ar putea numi sensibilitate artistică. Evocările sale sunt produse de artizanat care ating deopotrivă spiritul și inima. Probabil puțini sunt netimișorenii care să fi auzit de unul dintre marii poeți boemi ai deceniului nouă, Gheorghe Pruncuț, cel care își declama versurile prin cele mai sordide bodegi de cartier. Își amintește Vighi, cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească o halbă. În amintirile mele Gheorghe Pruncuț este Boemul absolut. Îl văd stând ore în șir undeva la marginea trepidației lumești ca să urmărească o vrabie fără un picior, alteori rătăcește pe străzi lăturalnice și se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega. Între timp totul s-a schimbat: ani, avânturi, credințe, purități. Cei de atunci s-au pierdut definitiv. Le pot spune azi, în felul desuet romantic al lui Pruncuț: Ťadio umbre vechiť" (p. 178). Inteligente și foarte bine scrise, eseurile lui Daniel Vighi oferă importante prilejuri de meditație (mai mult decât interesante sunt incursiunea în istoria Transilvaniei din perspectiva istoricilor maghiari sau gândurile despre lumea de azi), dar și
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Livius Ciocarlie „...mulțumesc, bine, îmi răspunde de la capătul firului moartea”, așa scrie, într-un vers, Octavian Doclin. „Și mor treptat, și iarăși nu mai mor...”. Gheorghe Pruncuț. Cădem de acord: tot timpul așteptăm să treacă timpul. Găsim noi câte un pretext! Primesc de la Jean Pop reeditarea Teritoriilor lui Mircea Zaciu, completată cu fragmente de jurnal, din aceeași epocă, inedite. Mă duc direct la acestea. Judecățile critice rezistă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4408_a_5733]
-
vor închide porțile, distruse de concurența celor de pe Valea Prahovei? Precum, neapărat, orice echipă de fotbal de la jumătatea clasamentului va învinge la scor cea mai bună formație braziliană, ușurând domnului Becali drumul către președinția României! Sau vor trece anii și pruncuții zilelor noastre, temeinic instalați în fruntea afacerilor, vor soarbe râurile de lapte, pâraiele de miere din import? Vorbitori ai limbii materne, cu oarecare relativism, ai limbii engleze la perfecție, ai celei franceze - din politețe, nu vor munci peste șaisprezece ore
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
un nou candidat a bătut la ușile umanității, Filioara argumentând în ce chip poate iubirea să convingă: este o mamă frumoasă a doi copii, va continua să fie învățătoare frumoasă a generații după generații de copii! Pe al doilea copil, pruncuț azi, îl cheamă Iustin. Când am scris cartea „Timp fără ani. Oglinzile unui veac” am găsit ca cert dreptul unor oameni cumsecade, ce-au prețuit și sprijinit munca mea, printre ei fiind Filioara, de a avea încredințate câteva rânduri în
FILIOARA ROBAN. FRUMOASELE MAME, FRUMOASELE ÎNVĂŢĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364448_a_365777]
-
cu gust de pâine și semănând cu cozonacul înfoiat ce visele copilăriei ni le-au aromat și ne-au purtat pe căi creștine, să împărțim lumină-n lume și să vestim cu bucurie că-n astă zi, Sfânta Marie născu Pruncuțul să ne-ndrume! Referință Bibliografică: COLIND / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
COLIND de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367919_a_369248]
-
pe pământ! Când străini veneau de-a valma Pe-Arieș în sus și-n jos Am răbdat mereu sudalma Și ocara pân ’ la os. Dar de-aici, din Țara asta De-Adevăr și de dreptate, Nu ne-am părăsit nevasta Și pruncuții pân’ la moarte! Piatra, lemnul. Râul, para, Ne știu Dorul pe de rost, De cu zori și până sara Cine suntem, cine-am fost. Doamne, ce sublimă-i Clipa Psalmului în care tac! Mi-a fost dat să-ndur risipa
MUNŢII NOŞTRI AUR POARTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367107_a_368436]
-
din povești. când luna în noapte-l văzu, lebăda se prefăcu-n sânge, luceafărul din ceruri căzu plound cu păsări flaminge. la mijloc de iarnă pe aripi de vânt, trece peste munți, dar și peste plai, trece ca un Crai Pruncuțul Mihai. Muza Poeziei iese din mormânt, l-aude cântând pe-un petic de Rai, vrea să-l înzeiască, să-l luceferească, zidindu-l în timp într-un nou Olimp. Referință Bibliografică: iarnă orfică / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349929_a_351258]
-
și au trecut prin războaie, le este dedicată poezia mea. Toată prețuirea. Aduceri aminte E vremea aducerilor aminte Și a cinstirii celor duși, Florile plâng pe morminte, Anii îndepărtați, apuși. Plângeau copiii pe la porți, Că tații le pleacă pe front, Pruncuții sug lapte la sâni, La mamele cu suflet mort. Atâta durere în case, Pe uliță jale și-i hău, ,,Să îmi aduci tată un cal, Când te-o întoarce Dumnezeu”. La piept tata poartă icoana Și-o poză cu chipul
VETERANI DE RĂZBOI de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348010_a_349339]
-
-mi nu-i așa? De-o vreme parcă e tot mai puțină Și cât de mult ne bucuram de ea, De Ziua noastră sfântă de hodină! Și obosiți mereu de-o săptămână, Uitând atunci de patimile sale, Cum ne luam pruncuții dragi de mână Pe firul apei povestind agale... Și ei creșteau în ochii noștri ninși De-atâta fericire părintească, Să ne lăsăm și-acum de ea cuprinși- Duminica din noi, dumnezeiască! Referință Bibliografică: Duminica din noi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
DUMINICA DIN NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347562_a_348891]
-
aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Cântec de leagăn ocrotitor. L-a ascultat și ea cândva cântat De mama ei, ce-n zâmbet l-a -nvățat Sub raza soarelui, din neam în neam De-l căutăm, ajungem
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
peste provocările stafiilor din veac: „O, foc neoprit,/ O, salbă de rane atât de princiară,/ O, mână delicată,/ Și atât de dorită,/ Deși atingerea-i brutală și încărcată de ură,/ O, mână, înșelător judecătoare și pedepsitoare,/ Prin tine eu și pruncuții mei am intrat în eternitate,/ Am pătruns în viața mereu luminată./ Mână de călău,/ Prin tine am căpătat gustul vieții eterne,/ Și nu prin iudele care mereu m-au încercat,/ În timpul pierdut în noaptea care a fost,/ Doar punte de
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
toată-i îngropată sub colburi albe care poartă zvon de tilinci să se audă prin roi de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer chip de pruncuț ce plămădește din bucuria toată strânsă aluat de bucurie prinsă într-o colindă care crește prin glas de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer din
OVIDIU OANA,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351393_a_352722]
-
aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Angelic, cântec de leagăn ocrotitor. L-a ascultat și ea cândva cântat De mama ei, ce-n zâmbet l-a -nvățat Sub raza soarelui, din neam în neam De-l caut
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370420_a_371749]
-
am vreme. Am visat că am murit, nu aveam loc de dormit. Cineva îmi luase trupul, l-aruncase-n groapă, grupul. Niște câini mă ciopârțeau, nu prea dulce, mârâiau, unul Demony scuipa fiere chiar pe canapea, ah, Ionel, Ionelule, nu mai bea, pruncuțule, ai chelie, ai burtică, ești un geniu ca Mitică, altul Dreck, numit și Brun o căuta pe Hilda-n drum, unde-i Hilda, nu e Hilda, a plagiat-o ea pe Gilda? Aia ce venea din Cipru și s-a înecat
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
Nu degeaba există Toma Necredinciosul. Există compasiune, există tot felul de sentimente manifestate dar în tine sămânța de neîncredere e vie, și-l vei privi pe celălalt ciudat, și te întrebi cum de nu mai poate să creadă ca un pruncuț totul, și să alunge din el esența propriei realități trăite. Odată atinsă o femeie în ce are ea mai sfânt: rolul de mamă, nu cred pe nimeni că este împăcată, nici după 50 de ani. Este foarte greu să împaci
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
ciubară/ Și cu ciucuri de rășină/ Să le deie pă fărină// Munții noștri aur poartă/ Noi cerșim din poartă-n poartă/ Hai căluț la deal, la vale/ Că n-am la copii mâncare// Du-mă Doamne-n pace acasă/ La pruncuți și la nevastă...” Moții respectau pădurea, nu își băteau joc de ea cum se întâmplă în zilele noastre. Culegeau lemnele uscate de printre arbori și le foloseau pentru încălzit. Doar când aveau nevoie materie primă, de un lemn mai ca
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
prag; e un blestem căzut ca din rai, ursitorile îi fac și-i desfac viitorul, căci s-a născut Voivodul Mihai. la mijloc de iarnă pe aripi de vânt, trece peste munți, dar și peste plai, trece ca un Crai Pruncuțul Mihai. Muza Poeziei iese din mormânt, l-aude cântând pe deal și pe plai pe-un petic de Rai, pe-nlunate nopți la noi pe la porți și îi stă în cale Domnului Mihai ca să-l înzeiască cu daruri mărețe pline de
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357828_a_359157]