10 matches
-
artistice ca fâșia de lumină a unui proiector. Estetica modernă, formulând acest fals principiu subiectivist pe seama naturii, își distruge de fapt însăși baza științifică, pe care vrea să se reazeme. Căci dacă natura e anestetică și ea se valorifică oarecum „pseudoestetic” prin proiecția unei preferințe a mea de om educat prin artă, atunci ce ne oprește să admitem că însăși capodoperele artistice sunt lipsite de proprietatea frumuseții, și astfel nu ele mi-o comunică mie, ci eu le-o proiectez ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
minoritate culturală foarte restrânsă, pe când frumusețea naturii o gustă miliarde de oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii care emit asemenea teorii. Charles Lalo insistă în special asupra acestei idei că natura e pseudoestetică, adică neutralitatea ei se valorifică prin proiecția unor reminiscențe artistice. Falsitatea acestei idei ne apare imediat dacă ne gândim bunăoară că poporul românesc iubește codrul și cântă la nesfârșit „frunza verde”. Nu e absurd să credem că acest popor, agramat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naturii. Dar inversul acestei idei e și mai adevărat și anume că amintirea mărețiilor naturii ne face mai degrabă să gustăm frumusețea unui peisaj pictat. Dar atunci ar trebui să răsturnăm teoria lui Lalo și să spunem că arta e pseudoestetică pentru că o privim oarecum prin prisma naturii! Ceea ce ar fi tot așa de fals ca și teoria în chestiune. Afară de acestea, punctul de vedere „pseudo-estetic” constituie o contradicție cu cealaltă susținere a esteticii moderne că arta nu e o imitație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul are o anumită evoluție din 1948 până în 1989, dar nu-i foarte diferit în substanța lui ideologică și în rezultatul pseudoestetic de la o etapă la alta. Putem să-i găsim explicații și justificări mai mult sau mai puțin credibile, după cum a evoluat dictatura comunistă. Într-un articol din România literară, martie 1990, Bujor Nedelcovici propunea o disociere între etapele oportunismului, disociere
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
ortodoxiei, și tendințele modernității europene de a substitui retoricii formelor clasice jocurile de volume și de suprafețe, dinamica spațială a geometriei, această generație mai avea de înfruntat și o altă presiune majoră. Anume aceea a propagandei, a ideologiei comuniste, a pseudoesteticii realist-socialiste. Fiecare dintre tinerii artiști, abia ieșit din laboratoarele unei școli cu indiscutabile valori profesionale și umane, dar sever controlate politic, încearcă să rezolve, în felul său, un conflict constitutiv al sculpturii noastre, acela dintre natura figurativă și retorică a
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
atingerea idealurilor comune și se realizează prin toate mijloacele: inițiind confruntări, culpabilizând, manipulând, activând fantasme inconștiente (auto)distructive, provocând un climat de neînțelegere, paralizând inițiativele. Comportamentul psihosocial pervers se manifesta ca o plăcere pentru persiflaj, remarce caustice, cinism, provocări, atacuri pseudoestetice. Proiectul nemărturisit al perversului este acela de a-și baliza un spațiu de control prin violarea intimității altuia, de a contraria și imobiliza, de a Îngrădi, de a petrifica dacă nu poate edifica. Într-o grilă de lectură freudiană, perversiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care îl au ca obiect, studii sintetizate în această introducere în universul său teoretic. Acest preambul trebuie completat cu referiri la problematica presupusă de necesitatea definirii și a clasificării comicului. 2. 2. Genul proxim și diferența specifică Analizat drept categorie "pseudoestetică"12, "eidologică"13, sau ca figură de retorică 14, "un trop și nimic altceva"15, identificat drept substrat al genului comic și al comediei, conceptul de comic este greu de definit, atât din cauza complexității sale care explică numărul imens de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la comedie..."29. Întrucât contrastul vizat este, în mod deliberat din partea autorului comic, imprevizibil, situat la antipodul regularității, comicul are ca efect final producerea unei stări de surpriză, generatoare, așa cum observam anterior, a râsului reconfortant. Definiția formulată de Croce conceptului ,,pseudoestetic" de comic, îmbinând și considerațiile care decurg din teoria de sorginte kantiană, preluată și dezvoltată de Freud, se sprijină tocmai pe efectul produs după depistarea acestui element surpriză, care bulversează cursul firesc al lucrurilor: ,,Comicul este neplăcerea lăsată de percepția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
31. 7 Idem, p. 32. 8 Idem, p. 39. 9 Henri Bergson, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997, p. 50. 10 Vezi Jean-Marc Defays, op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
39. 9 Henri Bergson, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997, p. 50. 10 Vezi Jean-Marc Defays, op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]