6 matches
-
deoarece aderă la ideea că spiritul nu se poate îmbolnăvi, ci doar corpul. Totuși, inspirația medico-psihiatrică a celei mai mari părți a tipurilor sale e evidentă. Odată cu orientarea neokraepeliană a psihiatriei din ultimele decenii - care a dus la o intensă psihiatrizare a existenței umane -, tulburările de personalitate au fost tot timpul descrise prin variante tipologice caracteriale care fac trimitere explicită la boli psihice. Au fost introduse denumiri ca TP schizoidă, paranoidă, obsesiv-compulsivă etc. Numărul claselor tipologice de tulburări de personalitate din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
axe și personalitatea normală În prezent se discută mult despre „comorbiditatea” între tulburările de personalitate și tulburările psihice episodice sau sindroamele psihopatologice. Discuția pe această temă se poartă deci în cadrul medicinei psihiatrice și se petrece în cadrul unei tendințe persistente de psihiatrizare a vieții psihice a oamenilor în societatea contemporană. Concepția „comorbidității” este medicală, fiind în mare măsură tributară separării axelor și tendinței neo-kraepeliniene de a diviza psihiatria în mici unității categoriale presupuse a exista distinct. Din 1980 când DSM-III a lansat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
probă printr-o interpretare prevalentă a antecedentelor, modului și circumstanțelor de comitere a faptei; -consecințe de nerespectare a dreptului persoanei și la o altă opinie expertală. Atari riscuri expertale primare, secundare sau terțiare, ce pot antrena fie un abuz de psihiatrizare fie un refuz de ajutor dat unei persoane În pericol, pot fi corectate bioetic prin competență, neutralitatea științifică (independența) și conștiința limitelor proprii ale expertului ce Își va valida concluziile doar prin argumentare științifică. În acest demers, lărgirea conținutului științific
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
cât și asupra comunității social-umane. Punând problema în felul acesta, igiena mintală devine o acțiune socială importantă, ale cărei rezultate vor fi asigurate prin instituționalizarea ei. Trebuie însă evitată, prin această „instituționalizare” a igienei mintale în sfera socialului, acțiunea de „psihiatrizare a societății”. Aceasta ar putea stârni reacții protestatare din partea societății, a instituțiilor și a comunității de indivizi. Din acest motiv, trebuie construită o strategie care să aibă ca punct de plecare o metodologie fundamentată pe o pregătire prealabilă a comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a fugit o singură dată pentru o perioadă lungă) 15) chiulește des de la școală, iar asta a început înaintea vârstei de 13 ani Sursa: American Association of Psychiatry, 1994. După reproșul de "criminalizare" a comportamentelor, putem bănui aici și o "psihiatrizare" a acestora, ținând de "marea închidere" a diferențelor teoretizată de Michel Foucault. Eu însumi sunt foarte reticent față de o abordare bazată pe comportamentul antisocial, care are tendința să pună întreaga responsabilitate a violenței în școală exclusiv în seama copilului sau
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rezultatele noastre confirmă concepția care desemnează, cel puțin în școlile sensibile, un grup restrâns de elevi, de ordinul a 4-5% dintr-o școală, ca responsabil pentru dezordine și violență, ceea ce ar oferi un argument cu greutate politicilor de excludere și psihiatrizării perturbatorilor. Cum rezultatele noastre dovedesc totodată că factorii sociali sunt preponderenți, ele ar putea să alimenteze și ideea stigmatizantă a "claselor periculoase" sau să întărească o dezamăgire fatalistă. Or, dacă examinăm mai profund aceste rezultate, școală cu școală, putem conchide
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]