58 matches
-
seacă - constatativă și deloc participativă - ar merita un studiu mult mai serios și aplecat asupra numeroaselor aspecte pe care le implică proza în chestiune, un studiu cu caracter istoric, altul stilistic, și ne gândim chiar și la un studiu de psihocritică - în maniera lui Charles Mauron. Puritatea de cristal cu care Săndel Dumitru înveșmântează dictonul latin Non multa, sed multum, merită o atenție invers proporțională cu dimensiunile sintetic-esențializante ale textului propus nouă spre reflecție, de un erudit care nu-și cultivă
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1487678739.html [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
reperabile, scrierile lui Alexandru Ruja nu se cantonează, obedient, în rigorismul vreunei școli anume, ci recurg, după caz, la diverse maniere de acces spre semnificație și profil. Recunoaștem, astfel, ecouri din critica tematică, dar și din cea stilistică ori din psihocritică. Textul despre Sorin Titel (Recitindu-l pe Sorin Titel: gânduri răzlețe) începe, spre exemplu, printr-o succintă rememorare biografică, cu fugare și necesare trimiteri la atmosfera literară din anii debutului acestui “inovator al prozei românești”, atmosferă animată de apetența pentru
ZILE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Alexandru_ruja_lecturi_car_olimpia_berca_1365957647.html [Corola-blog/BlogPost/358220_a_359549]
-
din Cluj. Din 1994 devine lector la Facultatea de Litere din Cluj, în prezent fiind conferențiar la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității „Babeș-Bolyai”, precum și decan al aceleiași facultăți. Doctor în litere cu teza "Poetica romanului rebrenian. O lectură psihocritică" (1999). Între anii 1997-2000 a fost consilier teritorial șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Cluj. Debut absolut cu critică literară în almanahul „Aradul literar” (1982). Debutează editorial în volumul colectiv "Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu", apărut la
Liviu Malița () [Corola-website/Science/309939_a_311268]
-
din Vestul României, în context axiologic național: Dicționar al scriitorilor bănățeni (1940 - 1996), 1996; Lecturi provinciale, 2003; Despre maeștri, 2003; Provincia literară, 2008; Departe de centru, aproape de centru, 2012. Analiza propriu-zisă recurge la serviciile criticii tematice, ale criticii stilistice, ale psihocriticii, precum și la o informare detaliată asupra documentului literar, asupra filiațiilor, interferenței motivelor etc., țelul fiind acela de a propune un profil cât mai corect al scriitorului și o încadrare cât mai obiectivă a operei sale. Activitatea Olimpiei Berca mai cuprinde
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
Eugen TODORAN Trebuie reținută de la început originalitatea studiului lui Th. Codreanu și cuprinderea întregului orizont al poeziei lui Eminescu din perspectiva modernității, după un modernism opus prin definiție tradiționalului romantism. În acord cu metodele moderne ale studiului literar: structuralism, semiotică, psihocritică etc., analiza critică se bazează pe o informație impunătoare prin diversitatea direcțiilor gândirii contemporane, identificate în viziunea poetică a lui Eminescu, metodologic deschisă în analogie cu opera lui Dante, prin nouă cercuri dialectice. "Trăind la răscruce de ere, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetica oglinzii, îl constituie abordarea hermeneutică a mitului despre Narcis și Echo, dintr-un unghi de vedere nemaiîncercat până astăzi. Mitul grec devine la fel de important ca mitul lui Oedip pentru psihanaliză. Dar critica ontologică este altceva decât critica arhetipală sau psihocritica, deși se slujește și de cuceririle lor. Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că gândirea mitică ascunde experiențe fundamentale ale ființei umane. Mitul lui Oedip (transformat de psihanaliză în "complexul lui Oedip") este unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
periodizare, autorul studiului exegetic propune patru etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul, critică ontologică, biografismul și cercetarea stilistică." Theodor Codreanu aduce în discuție metodele de abordare și rezultatele investigațiilor operate de Romul Munteanu, Ion Caraion, Marian Popa, Lucian Tamaris, Dinu Flămând, Daniel Dimitriu, Mircea Scarlat, Radu Petrescu (vizând ultima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
7 (s. a.) Inhibantă, până intre anumite limite, ne apare o altă constatare. Lectura de factură psihanalitică implică o dublă competență: în teoria și critica literară pe de o parte, și în aprofundarea unor texte din domeniul antropologiei, filozofiei imaginarului și psihocriticii, foarte numeroase și generoase în sugestii, dar aproape imposibil de adus la un numitor comun. Chiar și eclectic fiind, criticul, în tentativa de a da o notă originală interpretărilor operei literare are sentimentul bizar al unei investiri personale inconștiente. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sau prin ceva ce nu poate fi explicat rațional."72 Avem aici un rezumat al numinosului, concept fundamental al psihanalizei și țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca o sumă de valori numinoase. Psihocritica se convertește, astfel, într-o nouă metodă, numită de antropologul francez mitocritică: "În sfârșit, într-o a treia parte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca o sumă de valori numinoase. Psihocritica se convertește, astfel, într-o nouă metodă, numită de antropologul francez mitocritică: "În sfârșit, într-o a treia parte, voi arăta că psihocritica cere o amplificare ultimă ce regăsește textul operei ca pe un univers ordonator de valori "numinoase" și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca o sumă de valori numinoase. Psihocritica se convertește, astfel, într-o nouă metodă, numită de antropologul francez mitocritică: "În sfârșit, într-o a treia parte, voi arăta că psihocritica cere o amplificare ultimă ce regăsește textul operei ca pe un univers ordonator de valori "numinoase" și, prin aceasta, ordonat față de marile mituri pasibile de o mitologie, întemeind o "mitocritică"."73 Cum poate fi însă, definit, numinosul? Este un termen
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Am câștigat un pariu cu câțiva prieteni de-ai mei în legătură cu posibilitatea de a publica un articol despre pluralism. Am ales critica literară, am argumentat ce bine e că există acolo pluralism, am descris pe scurt formele acestuia - critică tematică, psihocritică, critică impresionistă, de inspirație sociologică ș.a.m.d. -, după care, în fraza finală, conchideam că „pluralismul e benefic și vital în orice domeniu”! A trecut de vreo trei instanțe de cenzură - poate că se bazau și una pe alta! -, articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Phantasma, Centrul clujean de Cercetare a Imaginarului, și-a propus ca direcții de cercetare două domenii: 1. Analiza imaginarului literar și artistic. Membrii Centrului pleacă de la constatarea că În explorarea imaginarului au fost elaborate o serie de metode și instrumente (psihocritica, mitocritica, arhetipologia, imagologia) extrem de eficace, care permit o hermeneutică a imaginarului cultural dintr-o perspectivă imanentă, ce surprinde specificul ireductibil al imaginii, simbolului, mitului, ca funcții psihice cu un statut bine delimitat. Proiectul de perspectivă al Centrului este de a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
orice „știință” este făcută imposibilă. Mihaela Ursa: Pe mine, În temele la care lucrez În prezent, despre feminitate, despre critic, autor, despre felul În care aceștia Își substituie pozițiile, mă ajută foarte mult o metodă compozită, care vine parțial dinspre psihocritică și parțial dinspre metoda gândirii analogice (de aceea Îmi pare bine că domnul Marius Jucan a amintit-o aici), care spune În esență că interpretarea conceptuală, teoretică, trebuie suspendată sau, mai exact, că interpretarea oricărui lucru - și, mai mult, că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
apoi prin lecturi pe care tânărul scriitor le interioriza cu profunzime. Spectaculoasele glisări între scriitura lui Max Blecher și artele vizuale nu fac decât să confirme avantajele metodei transdisciplinarității, pe care autoarea o combină în mod fericit cu elemente de psihocritică, critică simbolică și biografică, neocolind nici teoreticienii conceptului de autenticitate (de la Marivaux, Sartre, Camus, Joyce și Wolf, la Blaga, Eliade sau Camil Petrescu). Prof. univ. dr. Marina Cap-Bun, Universitatea "Ovidius" din Constanța CUPRINS CAPITOLUL I INTRODUCERE 7 1.1. Argument
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
esențială pentru mine, schimbându-mi optica asupra demersului didactic. Perspectiva transdisciplinară asupra oricărui conținut predat/ analizat deschide căi pe care disciplinaritatea se află în imposibilitatea de a le accesa. Această interpretare o conexez cu alte metode de investigare a textului psihocritica, metoda biografică, cea simbolică și oceanografică. Metoda psihocritică este propusă de psihanalistul Charles Mauron în cartea sa, De la metaforele obsedante la mitul personal, și ilustrată prin analizarea textelor lui Mallarmé, Baudelaire, Nerval, Valéry, Corneille și Molière. Conform autorului, metoda se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
didactic. Perspectiva transdisciplinară asupra oricărui conținut predat/ analizat deschide căi pe care disciplinaritatea se află în imposibilitatea de a le accesa. Această interpretare o conexez cu alte metode de investigare a textului psihocritica, metoda biografică, cea simbolică și oceanografică. Metoda psihocritică este propusă de psihanalistul Charles Mauron în cartea sa, De la metaforele obsedante la mitul personal, și ilustrată prin analizarea textelor lui Mallarmé, Baudelaire, Nerval, Valéry, Corneille și Molière. Conform autorului, metoda se întemeiază pe ,,prezența constatabilă în mai multe texte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Constanța, Editura Ex Ponto, ianuarie martie, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Receptarea critică a operei narative a lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.2 (43), Anul XII, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, aprilie iunie, 2014. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Psihocritica metodă de analiză a romanelor lui Max Blecher", în Metamorfoze. Revistă de studii clasice, nr. 4, ISSN: 2247-3394, Constanța, Societetatea de Sudii Clasice, mai 2014. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Self-searching in Max Blecher's Novels", în Limbă și Literatură Repere identitare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trepte: aplicativă, epistemologică, generatoare de noi discipline.314 În spațiul artelor, am putea exemplifica prin psihanaliză, aplicată, inițial, de Freud, doar în psihopatologie, apoi la literatură și artă, apoi creatoare de noi discipline ca teoria arhetipurilor lui C. G. Jung, psihocritica lui Charles Mauron, poetica elementelor lui Gaston Bachelard, hermeneutica lui Paul Ricoeur etc. Defectul acestor fascinante dezvoltări metodice de tip modernist consta în faptul că restrângeau obiectul cunoașterii la un singur nivel de realitate, dogmă puternic înrădăcinată în mintea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce slujește perfect opera analizată. Cantemir în Cartea ieroglifelor strânge într-o interpretare de mare coerență argumente de ordin estetic, pentru a-i contura cărturarului o dimensiune universală. Combinând o riguroasă analiză textuală, în bună tradiție structuralistă, cu abordări specifice psihocriticii, S. începe prin a fixa saltul înfăptuit de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
rebeliunea ca stare poetică fundamentală la cei doi poeți și prezintă modelul a două fețe ale insurgenței romantice („fața pasiunii și fața «gândirii reci»”), făcând, totodată, considerații asupra specificului mesianismului romantic românesc. În această cercetare tematistă se examinează, după strategia psihocritică, opera lui Heliade (Biblice, Amintire, Suvenire), folosită ca argument în confirmarea „mitului personal” al scriitorului în vremea lui (capitolul Opera lui Heliade Rădulescu, scenariul revoltei continue). În secțiunea următoare, intitulată Eminescu. Revolta geniului și geniul revoltei, S. discută esențializarea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
față și cred că verdictul cititorului va fi afirmativ: cartea dnei Brădescu, care adoptă instrumente moderne pentru a explora o lume mai degrabă tradițională, are nu numai avantajul noutății, ci și pe cel al diversității unor abordări care vin din psihocritică, din studiile culturale, din antropologia literară. Cartea de față deschide calea către o abordare mai specializată a personajelor din proza lui Slavici și în același timp către o viziune structurală mai bine motivată a lumii în care ele evoluează împreună cu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cititorul se simte uneori obosit de atâta așteptare și nu mai valorizează așa cum s-ar cuveni rezultatul cercetării care e, fără îndoială, la final, un câștig pentru critica slaviciană. Iată o secvență a acestui "travaliu prelungit": "Din parte-ne, dacă "psihocritica" lui Charles Mauron, ni s-ar părea mai puțin problematică, am risca formularea câtorva sugestii. Mauron, după cum se știe, pornește în investigațiile sale dinspre viața scriitorilor spre opera acestora, și invers abia la capătul demersului său ceea ce ni se pare
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
52. Criticul forțează granițele acestui concept de "exemplaritate" pe care îl propune: se oprește la datele biografice și amintește de Șaguna și Miron Cristea; de Iosif al II-lea și Franz Josef. Credem că aceste paralelisme depășesc chiar și limitele psihocriticii lui Charles Mauron. Monografia lui Cornel Ungureanu va ocupa un loc important într-o viitoare biobibliografie Slavici. Capitolul I al lucrării, Plecarea de acasă, reflectă imaginea lui Slavici-omul văzută prin ochii cititorului Europei postmoderne pe care criticul timișorean pare să
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cercetătorul l-a clădit mai departe fără să bănuiască punctul vulnerabil al acestuia. Rămâne, însă, de apreciat subtilitatea observației analitice a criticului atunci când ia în discuție "jocurile onomastice" pe care scriitorul le realizează mai mult sau mai puțin conștient. La psihocritică, sau mai precis la o propunere de psiholectură în maniera lui Yves Gobin și Serge Doubrovsky, ne trimite Iulian Negrilă prin studiul său Ioan Slavici contemporanul nostru apărut la Arad în 2004. Ne amintim că lui George Munteanu și lui
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]