142 matches
-
inevitabilă care pândește ca un coșmar omul creștinismului medieval apusean. Dualismul augustinian se răsfrânge și asupra eticii lui: „împotriva voinței tale, dar pentru harul mântuirii tale” . Acest principiu este una dintre axiomele fundamentale ale eticii augustiniene. Morala se psihologizează, iar psihologismul religiei este întemeiat de „Origen al Apusului”. Toma d'Aquino întrerupe monopolul agustinianismului , dar și acest corifeu al scolasticilor nu face altceva decât să aducă în dialog pe teologul Apusului (Augustin) cu filosoful Răsăritului (Aristotel). Caracterul raționalist și intelectualizarea conștiinței
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
poți obține/ pentru că/ senzația eșecului este răvășitoare), sau al lui Kierkegaard, de a trăi autentic „(nu-ți transforma viața în corvoadă ci/ învață să fii tu însuți)”, de misoginismul lui Schopenhauer (între femei și artă nu e nicio deosebire), de psihologismul lui Wilhelm Wundt („omul trăiește într-o lume paralelă/ datorită propriilor senzații)”, sau de moralistul elisabethan Bacon (invidia este produsul succesului celorlalți și starea neputinței tale). În privința politicienilor, poetul se mulțumește să citeze înțelepciunea antică (când te cobori la nivelul
MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/teodor_dume_1489945991.html [Corola-blog/BlogPost/373442_a_374771]
-
Subiectivitate și fragmentarism. Autenticitate, interioritate, intimitate. Sexualitatea ca frustrare, neputință, defensivă. Dramele personale nici nu modifică , nici nu lasă intact sensul lumii : se separă de el, merg în paralel. Viziunea cibernetică este relativistă . Simțirea este superioară vieții și adesea reflecției. Psihologism. Eroul ca subiect. Narator-personaj. Intermediarul . "Reflectorii" .Jurnalul, confesia, biograficul. Autosopie. Formă deschisă, ignorarea scopului. Trucarea construcției : asimilarea formei romanești cu forma sentimentului. Liric, evoluție paradoxală, discontinuitate. " Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (155) Referință Bibliografică: CITAT AUTOSCOPIC / Costel Zăgan : Confluențe Literare
CITAT AUTOSCOPIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1398893202.html [Corola-blog/BlogPost/350658_a_351987]
-
Văideianu, satul este văzut din ogradă, sugerând statornicirea. Psihologică prin efectul produs, în povestirea “Mutu “, comparat cu un apostol, analiza are metodă și o percepție sistematică, organizată ca în povestirea “La Moara “ lui Crăciunescu. Pe care o presupune, de regulă, psihologismul. Fondul interior al personajelor, transparența amintirilor și a obsesiilor, (vezi povestirile “ Halvaua“ și Mihai Țiganul ), mișcarea dinamică a comportamentului specific sătenilor dintre Olt și Jiu, mustește ca apa într-un burete. Miracolul vorbitor apărut la dascălul Florescu “Radioul “ devine în
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Florian_vaideianu_memoriile_ca_marturi_al_florin_tene_1355774700.html [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
un abuz - ca florile de plastic. Materialismul și psihismul nu pot da răspunsuri adecvate tocmai pentru că nu se raportează adecvat la om; se apelează la o lentilă spartă. Edmund Husserl, părintele fenomenologiei, atrage atenția, în critica sa la adresa obiectivismului și psihologismului (în Filosofia ca știință riguroasă și Criza umanității europene și filosofia), asupra acestui pericol al abordării inadecvate; de aceea o știință depre psihic nu este și o știință despre suflet. De exemplu, dl. Zamfirescu afirmă că este normal și „nu
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. Universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri "polifonice" între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane. Dostoievski s-a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea unor procese extreme ca autodistrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
romantismului s-a afișat fără tăgadă, vizibil zgomotos). Realismul, care a interferat cu multe valențe ale clasicismului, n-a acceptat restricțiile, rigorile, dogmele, canoanele duse până la absurd. După cum naturalismul, teoretizat și el după "inovațiile" lui Zola, n-a rezistat în fața psihologismului, deoarece, lângă Dostoievski a venit S. Freud. Și tot așa, cel puțin în Europa, privind doar proza, resuscitarea unor teme, dacă nu eterne (sau universale), a unor subsecvențe ale acestora, a făcut să circule nestingherit benefic în toate țările interesate
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
de viață, o intuiție de natură psihologică, ponderat și discret în dozarea motivelor epice". (Dana Dumitriu);" În faimosul Dicționar din 1967, Marian Popa folosea câteva sintagme despre scriitorul E.B. și despre proza lui: "Amestec de mitologie, alegoric, comportamentism, metaforism și psihologism". [...] "Disponibilități analitice orientate către elementele grotești ale realității". [...] "Bufonerie mazochistă". [...] "Volubilitate forțată aproape demonstrativ"." ""Românul «Tinerețea lui Nicolae Ostia » are verva, sarcasmul și umorul galben, daca nu negru, al cărților despre obsedantul deceniu în varianta vag-parabolică premergătoare marilor demascări. [...] Precum
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
lui Marcel Proust. Ea a colaborat în 1979 la scenariul filmului "El Fausto criollo" regizat de Luis Saslavsky. Cea mai mare parte a operei literare a Estelei Canto descrie viața din Buenos Aires din perioada de dinaintea peronismului, ezitând între simbolism și psihologism. În 1989 ea a publicat "Borges a contraluz", o biografie a celebrului autor, în care a povestit mai multe detalii intime ale relației lor și a inclus scrisori. În 1999 această carte a fost adaptată într-un film, regizat de
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
a determinat pe Herseni să identifice „ prin logica problemelor și a problematicii sociologiei” o serie de paradigme în istoria sociologiei. Integrarea demersului său în istoria sociologiei, a însemnat lămurirea limitelor și a cadrului de manifestare al următoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin întemeiată”. Contractualismul, în raport cu mecanicismul, recunoaște dimensiunea voluntară a vieții sociale. Ca teorie, însă, prezintă toate erorile posibile. Psihologismul este criticat deoarece reduce totul doar la individual, dar acesta este supus influenței societății și, prin urmare, fenomenele sociale pot fi în atenția psihologiei numai ca rezultat al acțiunii indivizilor. Primul pas spre o sociologie propriu-zisă îl realizează relaționismul, numai
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
E un singuratic căutând zadarnic prietenia și realizarea socială. E un nocturn și un somnambul care o dată poate scuipa spre soare, iar altă dată îl divinizează. Inapt pentru dragoste, înalță totuși un imn iubirii. Numai schizofrenia îl poate parțial explica. Psihologismul său desfășurat în autoanaliză deviază în vis ca într-o a doua realitate: "Înclinării spre vis se alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
p. 80). Nu e greu să deslușim aici o declarație programatică a prozatorului, aflat în căutarea unei infrarealități, în aceeași măsură în care H. Bonciu se afla în căutarea unei suprarealități. Amândoi înlocuiau un realism tradițional, refuzat categoric, cu un psihologism halucinatoriu, a cărui unică lege e fantezia dictatorială. Lumea, disprețuită, deformată, ironizată, se află la dispoziția bunului plac al nevrozei: "Vreau să arăt că totul depinde de nervi, că deci mi-e îngăduit să-mi bat joc de orice. Nu
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
neprevăzut de real și vis mă umple de o bucurie niciodată gustată. Mă uimește. Îmi produce așa înaltă viziune despre sufletul omului! Se poate concretiza aura unei halucinații, atât de omenesc" (p. 195). Jurnalul lui Călin Adam e produsul unui psihologism halucinatoriu, rezultatul derutant al autoanalizei unui schizofrenic. Personajul e "un ins dificil, într-o generație dificilă" (p. 153), după cum se califică el însuși. Nu e o mare revelație. Prin comparație cu Camil Petrescu sau Anton Holban, Constantin Fântâneru, precursor meritoriu
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
experiența noastră muzicală. Cu toate consecințele implicite și explicite ale fenomenului pe care îl activăm dincolo de limitele sale actuale (după cum se zice „cultural acceptate”!). Problema mentalului în tradiția muzicală curentă apare ca un set nesfârșit de metafore vizând un anume psihologism vag schițat; puerile de obicei. Sunt de remarcat indicațiile de sens muzical conferite în anumite partituri de compozitor unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
o viață umană desăvârșită, o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, de cele mai multe ori a celor mai Înalte, forțele spiritual-morale ale personalității raționale. Paulsen, aflat sub influența evoluționismului lui Darwin și Spencer, a psihologismului cuantificator al lui Fechner și a „psihologiei popoarelor” a lui Wundt, va da un sens particular empiric (biologic, istoric - ca adolescent, ca bărbat, ca femeie, „atenianul ca atenian”, normalul cât și patologicul etc.) definiției generale a „binelui suprem” - Paulsen asumă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din prima fază a creației eminesciene. În cea de-a doua etapă (1879-1883), lirica erotică se subiectivizează, tonul devine mai grav, iar peisajul feeric al naturii se estompează. Indiferent de genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu cea a cuvântului, care este rezultatul gândirii, dar În același timp permite formarea gândirii. Mutatis mutandis, ne putem Întreba: Noi gândim prin imagini sau imaginile există pentru că noi gândim? Care e prioritatea? Doru Pop: Nu există nici la nivelul psihologismului, psihismului, al mentalului colectiv un răspuns. 80% din activitățile noastre se datorează vizualului. Întrebarea rămâne aceea dacă tipul nostru de văz este cel care ne dezvoltă imaginarul - comparativ cu animalele - sau dezvoltarea capacității de a ne imagina lucruri a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
informații culturale. Până în 1909 revista se manifestă pe linia unui modernism moderat. Literatura tipărită în paginile sale oferă peisajul hibrid al unor producții ce adoptă, pe de-o parte, preceptele ideologice ale tendințelor modernismului în artă (elasticitatea categoriei temporale, citadinismul, psihologismul - în proză, imagistica de tendință decadentistă și convulsiile nevrotice ale eului, de nuanță simbolistă - în poezie), rămânând însă, la nivel formal, îndatorate postromantismului. Pe lângă această literatură tranzitorie, la pragul dintre două tendințe literare, sunt găzduite producții fără pretenții, de factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
personaj care urmărește astfel „nu numai să fie cât mai autentic, ci și să arate că este”, devenind „un actor în accepțiunea cea mai strictă a termenului”. Cât de profund a fost contactul cu proza lui Anton Holban (și cu psihologismul interbelic) o dovedesc și cele două romane ale autoarei, O lume fără mine (1991) și Prăpastia de hârtie (2003), în care se regăsește același balans între implicare și teatralizare, între introspecția lucidă și (auto)mistificarea perfidă, între descompunerea sistematică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
fiind în orice caz cel mai filolog dintre amândoi, căuta să adune detaliile determinante pentru definirea cadrului epistemologic al științei religiilor. Exemplificăm la întâmplare: conflictul dintre interpretările materialiste (azi spunem reducționiste) și spiritualiste, interpretarea fenomenului în sine, impasurile istoricismului și psihologismului, raportul dintre mit și poezie, divergența dintre studiul istoric (idiografic) și studiul sistematic (nomotetic), legătura dintre mit și limbă ca structuri, istoricizarea simbolurilor, condiționarea formației religioase asupra viziunii despre lume și istorie... Într-un studiu aprofundat al corespondenței dintre S.
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ale întunericului? E religia o simplă halucinație proiectată din bezna inconștientului? Căci la asemenea concluzii duce teoria inconștientului, investit cu toate privilegiile creatoare împotriva inteligenței omenești, despre care noi știm că e „chipul lui Dumnezeu în om” și din care psihologismul modem nu face altceva decât un fel de birou de înregistrare a fenomenelor ce binevoiesc să iasă la suprafață din noaptea profundă a sufletului! Admițând caracterul de dualitate, aceste întrebări se pot reduce, după convingerea noastră, la una singură și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce binevoiesc să iasă la suprafață din noaptea profundă a sufletului! Admițând caracterul de dualitate, aceste întrebări se pot reduce, după convingerea noastră, la una singură și anume: care e locul inspirației în sufletul omenesc? Este el inconștientul, cum susține psihologismul modern, sau spiritul cum ne învață teologia ortodoxă? Pentru a evidenția contrastul dintre aceste două concepții, vom expune mai întâi una dintre cele mai noi teorii ale inspirației și anume aceea a lui C. G. Jung. Discipol al lui Sigmund
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau din cimitirul colectiv al omenirii. Acest soi de inspirație ne ar face impresia unor miasme ridicate din zăcămintele putrefacțiilor, dacă n-ar fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceruri,și să uit de toate lucrurile vizibile...”(Același, p. 203) Astfel conștiința prezenței divine, cunoașterea ci prin vederea nemijlocită a spiritului, care caracterizează doctrina ortodoxă despre contemplație, ne arată limpede care e adevăratul loc al inspirației în sufletul omenesc. Psihologismul modern năclăit în bezna inconștientului, cu iluzia că-l organizează științific, stă la antipodul doctrinei ortodoxe despre demnitatea omului ca ființă rațională. Dacă omul e în sens larg colaboratorul lui Dumnezeu în toate lucrurile bune ce se creează în această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]