142 matches
-
romanului o dată cu Ioana și celelalte. Aș spune că abia acum pătrund în romanul nostru, pe ușa din față, subiectele banale și cotidiene din viața omului. Toate patru sînt romane fără intrigă. Nu se întîmplă mare lucru în afara trăirilor personajelor. Un psihologism la fel de exclusiv nu găsim nici la Camil Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și pentru teatru, nu numai pentru roman. Ce-și propunea, în definitiv, Camil Petrescu în Suflete moarte, tot acel stendhalianism al conflictelor lăuntrice, Holban realizează în
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
sînt mai multe ca la el elementele de metaroman, învățate de la Gide. Personajul principal e narator și scriitor totodată. El trăiește gelozia din Ioana, o narează și o scrie. Mai ales de pe la sfîrșitul anilor '60, cînd romanul nostru a redescoperit psihologismul, Holban s-a numărat prin modelele cele mai eficiente, deși foarte discrete.
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
de cititori. Întîi și întîi cartea cu pricina trebuie să fie subintitulată roman. S-ar părea că nimeni nu mai contează pe succesul de casă al celorlalte specii. Apoi aceste romane trebuie să fie sentimentale, bazate pe realismul și pe psihologismul flasc al prozei de consum. E bine și dacă ele izbutesc să sugereze senzația de "trăit", de autenticitate personală și biografică. O mare parte a literaturii franceze de astăzi aparține categoriei "document uman". Succesul nu poate fi însă garantat dacă
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
șarjează în stilul lui afurisit, dar dreptate - are: Suntem demult experț în arderea etapelor. Acuma ne aflăm în plină recuperare, refacere, revenire la simțri și normalitate. Ne sincronizăm din nou, ca în anii ’60-70, când intraserăm taman bine pe țeava psihologismului, Noului Roman și în realismul magic al romanului sud-american etc. În câțva ani venim la zi, adică la consumul pur, la romanul făcut pe rețetă, cu lesbiene și juni narcomani, cu perechi bovarice și soț voyeuri. Avem deja Lolitele noastre
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
autorul însuși, cum a afirmat-o de atâtea ori. Pentru înțelegerea finalității ideatice, prinse într-o fabulație premeditat nonconformistă, alambicat parodică și absurdă, s-a apelat în majoritatea cazurilor la prestigioase suporturi bibliografice, precum Joyce, Kafka, Freud, romantici celebri, existențialism, psihologism și alte direcții literare contemporane sau anterioare. Rezultatele neîndestulătoare, limitate, îndeamnă spre concluzia că drumul cel mai sigur pentru înlăturarea măștilor barochizante de tot felul și decodarea semnificațiilor majore - este totuși considerarea operei în relație de interferență nemijlocită cu biografia
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Ion Simuț Cealaltă jumătate a eredității, partea rusească, îi activează orgolii culturale tulburi, pentru a căror clarificare solicită intervenția de cea mai mare încredere a iubitei: „Psihologismul meu este slav. Și de aceea se oprește la detalii și filtrează până la cea din urmă limpezire. În mine zac și veselia lui Tolstoi, și înțelepciunea lui Pușkin, și tumultul lui Lermontov, și morbidețea lui Dostoievski, și tristețea lui Chopin
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
experiența noastră muzicală. Cu toate consecințele implicite și explicite ale fenomenului pe care îl activăm dincolo de limitele sale actuale (după cum se zice „cultural acceptate”!). Problema mentalului în tradiția muzicală curentă apare ca un set nesfârșit de metafore vizând un anume psihologism vag schițat; puerile de obicei. Sunt de remarcat indicațiile de sens muzical conferite în anumite partituri de compozitor unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
trăind în Germania, Fr. Nietzsche (1844-1900), altul în Rusia, F.M. Dostoievski(1821-1881). 20. Ei l-au copleșit pe scriitorul Breban, român maramureșan, distrăgându-l astfel omului comun pe al cărui univers interior l-a căptușit, fie patologic, fie filosofic. Estetica psihologismului, până la patologic și redundant, poate că va fi intrat în atenția de calcul doctoral la careva român aspirant de carieră. 21. Așa pot eu motiva revenirea în forță, de câteva ori, la nivelul cronicilor Danielei Sitar - Tăut. Și aici, ca
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă pe care trebuia să o împace sau să o rezolve. Opera lui E. Lovinescu (critica, proza, memoriile) a fost străbătută, de la un capăt la altul, de această interogație despre
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
Nichita Stănescu. an epoca, 11 elegii postulează ruptură totală și ireversibilă a textului poetic de orice condiționare ideologico-marxistă. Ea proclama, totodată, cu consecințe estetice mult mai productive an devenirea interioară a literaturii noastre postbelice, eliberarea poeziei de orice biografism și psihologism care, "realități" fiind, cad sub incidența determinărilor social-istorice, asadar și a concepției materialist-dialectice a fenomenelor. Poezia stănesciană din această perioadă a "momentului '68" este triumful imaginarului absolut an care mitologia eului liric populează universul poetic cu stări de spirit stranii
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Proust, o scriere la limita dintre ficțional și non-ficțional), nu pentru observațiile critice la adresa volumului cu pricina, ci mai curînd pentru o idee generală, referitoare la relația dintre psihologie și literatură. Credința lui Updike, exprimată în această cronică, este că psihologismul dăunează literarului. Adică: cu cît înțelegem mai bine dedesubturile psihologice ale unei intrigi, sau felul în care funcționează lumea mentală și sufletească a personajelor, cu atît ne vom simți mai puțin atrase de ele, cu atît vom fi mai puțin
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
pentru noi o ridicolă femeiușcă, cuprinsă de o gelozie absurdă care în final îi va distruge la propriu viața. Omnisciența auctorială, convenție literară a realismului literar, nu-l deranjează deloc pe Updike, atîta vreme cît ea nu se manifestă ca psihologism. Tolstoi ne descrie tot ce se petrece în sufletul Annei, dar nu ne și explică de ce. Omnisciența lui se reduce la a vedea și apoi consemna tot. Am zăbovit asupra acestei cronici pentru a ilustra un principiu general care stă
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
punerile la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și nu numai. De altfel, în articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru considerată de un psihologism exagerat, neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale..." Probele erau înseși capodoperele romanești ale
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
un răspuns indirect la întrebările torturante ale ființelor istorice asediate și locuite de neliniște". Două sunt elementele coagulante ale cazuisticii pe care Ion Vlad își propune s-o analizeze: în plan formal, discursul eseistic și filozofic care "virusează" proustianismul și psihologismul freudian, și, în plan tematic, suferința, neliniștile, dispariția reperelor și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele determinante converg către modelul romanului de idei
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
îl resping pentru a-i acorda ulterior întregul ajutor și a fi izbăviți prin moarte. Cu ei intrăm într-o altă poveste de tipul Stăpânul inelelor, heroic phantasy-ul lui Tolkien, care, în filmul lui Aronofsky realizează un mixaj bizar cu psihologismul abisal dezvoltat într-o adaptare hollywoodiană după un scenariu dostoievskian. Regizorul schimbă foaia blockbuster-ului dorind să facă din el o dramă psihologică, acolo unde Noe problematizează abisal, obsesiv și difuz natura răului din om, indiferent de rasă. Dincolo de a așeza
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
faptul că felul în care Ila și-a redobândit fertilitatea invocă intervenția divinității, minunea, chiar dacă trecută prin mâinile bunicului multicentenar. De unde acest comandament al extincției întregii umanități ca sursă a răului suprem? Pur și simplu de la Aronofsky însuși care pompează psihologism abisal într-o poveste cu Enți veterotestamentari, un fel de Transformers din neoliticul superior, cu războinici desprinși parcă din Apocalypto (2006) al lui Mel Gibson și ceva decoruri din Mad Max (1979) al lui George Miller, cu Cain-tubal et comp. în
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
romantismului s-a afișat fără tăgadă, vizibil zgomotos). Realismul, care a interferat cu multe valențe ale clasicismului, n-a acceptat restricțiile, rigorile, dogmele, canoanele duse până la absurd. După cum naturalismul, teoretizat și el după "inovațiile" lui Zola, n-a rezistat în fața psihologismului, deoarece, lângă Dostoievski a venit S. Freud. Și tot așa, cel puțin în Europa, privind doar proza, resuscitarea unor teme, dacă nu eterne (sau universale), a unor subsecvențe ale acestora, a făcut să circule nestingherit benefic în toate țările interesate
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
118). Drept consecință, apreciază Emil Boldan, E. Lovinescu "și-a manifestat în bună parte disprețul pentru literatura clasică realistă românească, a denigrat literatura cu orientare realistă contemporană, a promovat în poezie decadentismul, numind creația simboliștilor Ťpoezie nouăť, iar în proză psihologismul". Tot programul estetic lovinescian e răstălmăcit de interpretarea refractară a lui Emil Boldan și a proletcultismului. O altă monstruozitate ideologică, apărută tot ca o "reacțiune împotriva orientării realiste a literaturii", este "literatura mistico-religioasă, obscurantistă și naționalist-șovină, răspândită mai ales prin
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
de la una la alta. Nu sînt critic literar. Citesc cu pasiune cartea Gabrielei Gîrmacea fiindcă mi-l scoate pe Mihail Sebastian viu din jurnalele lui, din scrisorile lui, cînd intelectual foarte erudit (către Camil Petrescu,) pe teme proustiene) „Observațiile despre psihologism, executarea esteticii Hoffmann-Novalis - Maeterlinck, elogiul sumbru al artei de cunoaștere, utilizarea celor două citate din Montaigne și Barres - erau tot atîtea puncte de vedere aparținînd Cetății literare”, cînd descriindu-i, plin de umor lui Camil Baltazar adolescenții din Brăila: „Băieții
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
în sintonie cu Max Scheler - că psihologia contemporană concordă cu ideea lui Augustin după care dobândirea cunoașterii depinde de adoptarea unei atitudini simpatetice (precum iubirea) față de obiectul de cunoscut. În decembrie 1924, în cursul de istoria logicii, referindu-se la psihologismul logic al stoicilor și la „psihologia rațională“, spune că aceștia „nu fac psihologie ca noi, cu metodele noastre“. Ce poate însemna aceasta, dacă nu faptul că „noi“ facem psihologie bazându-ne pe sentiment? Exemplele pot fi multiplicate. Într-o listă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Voica este femeia voluntară, o expresie a luptei zoologice pentru a obține grațiile puterii bărbătești. Lumea rurală intră în modelul tematic balzacian, supus subzistenței economice. Prozatoarea știe să observe și să analizeze, dozează cu atenție realismul critic și naturalist cu psihologismul, într-un discurs epic verosimil, controlat de o matură adecvare. În Steaua robilor, 1934, romanciera realizează o explorare singulară, puternică, adâncă și inconcesivă în (in)conștientul feminin din mediul burghez. Ea izbutește să îndepărteze orice ispită a literaturizării ori a
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
și individuale. Ultimul său roman în limba română, Pontiful, 1972, prin relația asimetrică dintre o scriitoare și un medic, observă și analizează dragostea oarbă a artistului pentru - și în pofida - individului pozitivist. Proza scurtă din Mătușa Matilda, 1931, este marcată de psihologism și naturalism, analiză și observație adâncă, subtilă, în registru alternativ grav și comic. În Nu mă călca pe umbră, 1969, dominant este studiul detașat al moralei și psihologiei angajării nereflectate de conștiință. Critica și istoria literară - dacă trecem peste debutul
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
la Onoarea familiei Prizzi al lui John Huston pentru a nu vorbi de nenumăratele filme noir din epoca unui Chicago vegheat de umbra misterioasă a lui Al Caponne. Unde ne găsim cu filmul lui Ridley Scott? În nici un caz în psihologismul din Cîrtița lui Scorsese, film destul de previzibil construit pe o inversare de rol, însă nu departe clișeele genului. Ridley Scott vrea să ne ofere mai mult decît o istorie, vrea să ofere o frescă a epocii pe canavaua căreia evoluează
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
apară tot mai multe pete de putreziciune, un mucegai negru care se întindea din ce în ce" (p. 44). Conștiința și existența se exclud - "ești prea sărac ca să întreții o conștiință" (p. 75) - își spune eroul lui Hamsun, la care psihologismul capătă și implicații morale, cinstea și demnitatea fiind sacrificate cu greutate pentru potolirea foamei. La Hamsun, scufundarea în subrealitate se face într-o manieră sadică, despuiată de orice poezie, chiar și mirajul viselor sau al halucinațiilor fiind întunecat, purtând în
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
vedere extrinsec". într-un remarcabil gest autocritic, Streinu își mărturisește propriul impas la care a ajuns, dintr-un elan, sugrumat la un moment dat, al căutării "misterului constitutiv" al poeziei lui Tudor Arghezi. După ce a denunțat aluviunile de universitarism și psihologism, pline de "concepte și preconcepte" mai mult ori mai puțin irelevante în comentariile consacrate poetului, după ce l-a confruntat cu "infiltrațiile baudelairiene", adnotate "în chiar subtilizarea lor ca procedee stilistice", și după ce a descins "în intimitatea tehnică a operei", analistul
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]