42 matches
-
interioară. Mănîncă pîine goală, aproape moare de frig iarna, stă imobilă sub o plapumă veche. Și nu suportă brînza pe care i-o oferă o rudă miloasă. Un personaj sordid într-o lume sordidă. Și o indiferență, o lipsă de psihologizare încăpățînată care face cartea greu de citit și la fel de greu de uitat. Următorul roman, Mica istorie, are un subiect cu totul inedit: o comunitate veche, preistorică din perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
aceeiași profesori care antipatizează numele și în consecință și copilul, același efect de simpatie la cititor. Două lucruri însă esențial diferite: lipsa tragismului (nici nu se comentează de fapt evreitatea numelui, ci doar exotismul sonorității) și lipsa analizei nesfîrșite, a psihologizării, a comentariului. Oscar e un băiat mult mai "normal". Cam nepăsător, foarte precoce sexual, cu obsesii specifice: poze cu fotbaliști, filme, jocuri de cuvinte, dintr-o familie burgheză, dar suficient de înțelegătoare, personajul se anunță simpatic și neproblematic. Placată pe
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
fie dificil să îi concepi în termeni de student, profesor, frate, fiu, iubit, credincios. Or, și asta mi se pare cea mai importantă victorie a peliculei, ea reușește să explice asta într-un mod rezonabil, fără a cădea în capcana psihologizării. Grupul de rugăciune și dezbateri din care fac parte viitorii teroriști urăște materialismul occidental, și sfârșește nu în asceză - care ar fi varianta bună - ci în a dematerializa totul, inclusiv ei înșiși. Nici teroriștii, nici victimele (în ochii primilor) nu
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
un teren ce trebuie recuperat, de o demnitate ce trebuie redobîndită? Cît privește paradigma lui E. Lovinescu, “părintele” revizuirilor, de ce să ne prevalăm de “erorile” acestuia și nu de meritele sale covîrșitoare în domeniul în cauză? De ce, în fine, o psihologizare răuvoitoare, un proces de intenții prin etichetări precum rezultate “vădit tendențioase” și “orgolii nejustificate”, care ies din cadrul estetic fixat de creațiile și de autorii supuși revizuirilor, în dorința de a-i minimaliza și jigni pe operatorii acestora? Mai afirmă dl
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
III-lea, Teatrul european în secolul al XIX-lea, subcapitolele cele mai substanțiale sînt dedicate operelor majore ale unor Musset (Lorenzaccio) și Pușkin (Boris Godunov), a căror "dramă romantică de inspirație istorică depășește ș... ț romanescul" și se ridică spre psihologizarea istoriei; tratează Fenomenologia creației în drama romantică în scrierile dramatice de mare tensiune ale lui Alfred de Vigny (Chatterton), Pușkin (Mozart și Salieri) și Lermontov (Mascarada); cu toate acestea, nu sînt ocolite nici dramele predecesorilor - teatrul afectului al lui Kleist
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt al ei se se află mișcările extremiste, de
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
altă explicație. Psihologia rămâne valabilă și indiscutabilă, fixată în certitudine ca într-o cămașă de forță. Dacă ieri era interzisă, azi e abolită mai eficient ca oricând de comoditățile sclavului rămas fără stăpân. 6. Se poate vorbi despre necesitatea unei psihologizări a societății cel puțin în aceeași măsură în care se pune problema informatizării ei. Mai înainte de a fi politică, morală, sau economică, minciuna epocii noastre este psihologică. Insul nu poate abdica de la psihologia sa. E ceea ce Occidentul știe de mai
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
ferească de holeră. De aici provine marea lui teamă de murdărie și microbi. Dar demența, faptul că repetă la nesfârșit aceleași cuvinte, cheful de recluziune, nu știm de unde provin. Aici apare prima inconsistență a filmului: începe cu o tentativă de psihologizare, dar nu perseverează în acest demers, astfel lăsând "găuri negre" în structura personajului. Aceasta e o mișcare riscantă într-un film biografic. În cazul unui alt lungmetraj de aceeași factură, Ray, cărțile se puneau pe masă: aici e omul care
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
preexistente în depozitul nostru de imagini și de umbre imemorial sedimentate. Însă orice suspiciune de cădere în retorică și de alunecare spre denotativ este instantaneu dezamorsată. Aceste noi structuri nu au nimic de-a face cu voința de identificare, cu psihologizarea sau cu vreo anume încercare de a sugera culoarea locală. Ele nu sînt decît agenți provocatori în viața autonomă a limbajului, a acelui limbaj care trebuie să-și afirme atît propriile energii, cît și să dezvăluie, fără a risipi misterul
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
exprimare sau de erori gramaticale, este într-o mică măsură apt să contureze o mișcare epică. Narațiunile apar descompuse în scene, în fotograme ale faptului mărunt, sesizat analitic cu atenție la detalii. Personajele acționează de la nivelul unui naturalism amorțit prin psihologizarea sugestivă a acțiunilor și comportamentelor. Decorurile, adesea sordide, din lumea mahalalei, a circului, a proletarilor, a prostituatelor, sunt observate de o privire care, deși captează nuanțe dintre cele mai șterse, este puțin participativă. Paginile cele mai bune se ivesc atunci când
CORNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja înlăuntrul omului (magister intus est). „Învățăturile externe sunt un ajutor, un îndemn la purtare de grijă. Amvonul celui care învață inimile este în cer.” (ibidem) Psihologizarea metafizicii creștine este, așadar, una dintre revoluțiile teologice realizate de Augustin. „El a așezat în noi înșine lupta creștină: inima noastră devine amfiteatrul luptei împotriva unor forțe interioare sufletului nostru; prințul acestei lumi devine prințul dorințelor, al dorințelor celor care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact. Odată cu Augustin, anticristologia devine practic o cufundare a individului în adâncul propriului său inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alta, încărcăm inutil textul). Este suficient să amintiți un reper mai general: colț cu..., lângă..., aproape de. Gândiți-vă la ceea ce vreți să spuneți, nu la felul în care o veți face. Evitați perifrazele și vorbirea stufoasă, cu multe subordonate. Evitați psihologizarea: gânduri, sentimente, amintiri, constatări prelungi și tihnite. 2.5. Fluența. Ruda cea săracă Strâns legată de credibilitate, fluența pare a fi ruda săracă a virtuților stilistice. Cei mai expuși lipsei de fluență sunt debutanții, tinerii care nu au încă exercițiul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și „complexele” literaturii române (Ed. Albatros, București, 1981, pp. 25-28). Potrivit autorului, „Istoria literaturii române nu se confundă cu istoria «complexelor» ei (...) dar evoluția acestei literaturi ar putea fi, totuși, aproximată dintr-o asemenea perspectivă. Insistența asupra «complexelor» nu înseamnă psihologizare excesivă, ci descoperirea unor resorturi eficiente în ordinea creației culturale și relevante în același timp pentru o istorie - nescrisă la noi decît parțial - a mentalităților”. Căci „într-un fel sau altul aceste complexe de inferioritate însoțesc literatura română ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost prieten cu Freud, dar asta nu l-a făcut nici pe Freud economist, nici pe Keynes psihanalist; ne-a adus însă în economie cîteva "legi psihologice" și dezvoltarea unei subramuri remarcabile numită Economia comportamentală. Dl. Croitoru începe de la această psihologizare a economiei, încercare salutară, dar care merita un tratament mult aprofundat (vezi și Inconștientul economiei, în T. Brailean, Omeconomia, Junimea, Iași, 2012). E remarcabil faptul că economiștii își amintesc că obiectul de studiu al economiei e totuși omul, dar avem
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
maselor înseși. Dimensiunea alegerii, motivațiile individuale, factorii psihologici vor exercita o influență din ce în ce mai mare, întrucât familiile sunt în măsură să consume și dincolo de baremul nevoilor lor fiziologice 3. Abia odată cu „societatea bunăstării” a intrat consumul în etapa individualizării și a psihologizării de masă. Așa cum arată Robert Castel, s-a produs o „cvasimutație antropologică în raportul salarial”, muncitorul trecând la un „nou registru al existenței”, acela al consumului, al „dorinței”, al unei anumite forme de libertate „a cărei condiție socială de realizare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
impună reguli și cadre stabile pe motivul că ar violenta personalitatea copilului și i-ar provoca suferințe interioare; ei nu mai caută atât să insufle simțul limitelor, respectul și ascultarea, cât să asculte și să satisfacă dorințele copilului. Deși această psihologizare a educației concretizează, prin exces, anumite căi deschise de psihanaliză și de noile pedagogii de la începutul secolului XX, ea n-a putut să se impună socialmente decât odată cu dezvoltarea civilizației consumatoriste și a idealurilor ei hedoniste, refuzul de a-l
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
puțin pregătit să înfrunte conflictele, să suporte reversul existenței și șocul circumstanțelor. La baza fragilității subiective hipermoderne se află absența „busolei” și a forțelor interioare care i-ar ajuta pe indivizi să reziste adversității: simultan, procesele de dezinstituționalizare și de psihologizare au destabilizat, au dezechilibrat identitățile subiective. Este posibil ca o societate ce recomandă tuturor să fie ei înșiși să ceară prea mult de la indivizi, dar vai!, iată-i, prin însăși cultura bunăstării totale, deposedați de resurse psihice, dezarmați interior să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
special cu interiorul definit în termeni de afecțiune, de identitate personală, de punere în scenă a sinelui și a familiei. Devalorizarea decorurilor impersonale, căutarea unei anume calități a ambianței, preponderența personalității unice asupra regulii de grup: faza III consemnează triumful psihologizării, al afectivizării raporturilor estetice cu casa. Confort, conectică și securitatetc "Confort, conectică și securitate" Dacă este adevărat că în faza III confortul comportă o importantă dimensiune de satisfacere senzorială, aceasta nu constituie singură întregul fenomen. Cum ar putea-o face
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este ea resimțită, apare într-o mare măsură ca reversul medaliei societății structurate în jurul preocupării exacerbate pentru un trai mai bun. De aici o serie întreagă de paradoxuri. Cu cât cultura eficacității se răspândește mai mult, cu atât asistăm la psihologizarea așteptărilor privitoare la condiții mai bune la locul de muncă; cu cât individul se impune ca focar de referință, cu atât se ascute nevoia de a fi valorizat de către celălalt, cu atât se difuzează și suferințele legate de lipsa recunoașterii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a lucra într-un cadru plăcut, unde să fie respectate persoana și meritele fiecăruia. În timp ce obligația de „a face mai mult cu mai puțin” se intensifică, este plebiscitată chiar calitatea vieții la locul de muncă, ilustrându-se astfel procesul de psihologizare a idealului de bunăstare. În materie de raporturi între colegii de muncă, nimic nu mai este astăzi omogen și regulat, implicarea sinelui în activitatea profesională purtând marca imensului val de individualizare. Dacă unii asimilează activitatea cu o corvoadă obligatorie și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ceea ce am putea numi un erotism extins, polisenzualist și estetic, avid de delectări calitative și de senzații noi în domenii ale vieții din ce în ce mai largi. Cu cât se propagă un anumit „ascetism” igienist, cu atât se intensifică și o dinamică a psihologizării și a estetizării plăcerilor. La ora contaminării artistice a vieții cotidiene, homo aestheticus s-a impus în fața lui homo consumericus. Așadar, dacă societatea de hiperconsum este martora dezvoltării ideologiei și a practicii autodepășirii, ea este, în și mai mare măsură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste” ale sexului este efectiv galopantă, dar concomitentă cu un elan fără precedent al psihologizării comportamentelor și a discursurilor. În presă proliferează articolele care disecă la nesfârșit resorturile vieții sentimentale; la televizor, bărbați și femei își mărturisesc, care mai de care, suferințele în amor; un mare număr de bărbați și de femei au câte un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mult ca azi meandrele sentimentelor: o persoană din două declară că a vorbit „despre sentimente și despre iubire” cu partenerul/partenera în timpul ultimului raport sexual 57. Faza III este caracterizată nu atât de desimbolizare și de colaps afectiv, cât de psihologizarea „de masă” a sexualității și a vieții de cuplu. Dar dacă ideea de cultură antisentimentală nu rezistă probei faptelor, nu-i mai puțin adevărat că putem evidenția și transformări profunde purtând marca societății de hiperconsum. Este tot mai mare numărul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe cei din jurul nebunului: familia, infirmierii, psihiatrii. O altă presupoziție în tratarea nebuniei este aceea a localizării ei în suflet și a sufletului în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a fost "inserată în sistemul de valori și de represiuni morale; [...] închisă într-un sistem punitiv în care nebunul, infantilizat social-politic, se înrudește pe de-a-ntregul cu copilul și în care nebunia, culpabilizată, se leagă de la începuturi de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]