336 matches
-
deosebirilor psihice individuale. Prin organizarea și desfășurarea unor secvențe de activitate independentă a elevilor, prin folosirea metodelor activ - participative și a antrenamentului creativ, pot fi studiate modificările apărute în productivitatea activității, influențele asupra însușirilor atenției, motivației. Metoda testului, o metodă psihometrică, s-a concretizat în probe scurte, standardizate, care au asigurat posibilitatea investigării rapide a nivelului dezvoltării intelectuale a elevilor, caracteristicile diverselor procese psihice cognitive, a potențialului lor creativ. Ca metode de psihodiagnoză, testele sunt frecvent utilizate pentru diagnosticarea nivelului dezvoltării
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
și culturale ale familiei; - potențialul adaptiv și compensator al copilului. Diagnosticul diferențial în cazul deficiențelor mintale are în vedere mai multe aspecte: - discriminarea în cadrul sindromului de deficiență mintală în funcție de gravitatea sau intensitatea manifestărilor deficienței (discriminarea în raport cu tipologia deficiențelor mintale); criteriul psihometric și cel școlar pot constitui doi indicatori care să susțină diagnosticul diferențial în cadrul categoriei de deficiență mintală, urmărindu‑se parametrii de diferențiere (rezultatele evaluărilor psihometrice, capacitatea de adaptare la un anumit grup social, ritmul de dezvoltare, performanța școlară etc.); - discriminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de deficiență mintală în funcție de gravitatea sau intensitatea manifestărilor deficienței (discriminarea în raport cu tipologia deficiențelor mintale); criteriul psihometric și cel școlar pot constitui doi indicatori care să susțină diagnosticul diferențial în cadrul categoriei de deficiență mintală, urmărindu‑se parametrii de diferențiere (rezultatele evaluărilor psihometrice, capacitatea de adaptare la un anumit grup social, ritmul de dezvoltare, performanța școlară etc.); - discriminarea în raport cu fenomenologia psihopatologică inclusă în clasificările nosologiei psihiatrice; - discriminarea în raport cu stările psihopatologice care prezintă o simptomatologie apropiată. În funcție de aceste aspecte, deficiența mintală trebuie diferențiată de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și G.O. Johnson: - copil lent la învățătură (slow learner) - IQ = 70/75‑90; - deficient mintal educabil - IQ = 50‑75; - deficient mintal antrenabil - IQ = 30‑50; - copil total dependent (totally dependent child, TDC) - IQ = 0‑25/30; c) codificarea clinico‑psihometrică după OMS: - intelect de limită - IQ = 68‑85; - deficiență mintală ușoară (moroni) - IQ = 52‑67, nivel mintal 9,5 ani, vârsta socială de aproximativ 19 ani; - deficiență mintală moderată - IQ = 36‑51; - deficiență mintală severă - IQ = 21‑35, nivel mintal
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mobilitate. După Kurt Lewis, insuficienta dezvoltare a sistemelor psihice la copilul cu deficiență mintală duce, concomitant cu concretismul și primitivismul gândirii sale, la insuficienta diferențiere a lumii percepute și trăite; ca urmare personalitatea însăși este insuficient diferențiată. Intelectul de limită - psihometric acoperă intervalul 70/75-80/85 I.Q - definește o categorie eterogenă de forme și grade de manifestare, a căror trăsătură comună constă în fenomenul decompensării școlare la vârsta de 11‑12 ani (adică plafonare în dezvoltarea psihointelectuală a elevului la
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de gradul I (deficiența mintală ușoară), concept sinonim cu debilitatea mintală (în context psihiatric) și insuficiența mintală, introdus în literatura de specialitate în 1909 de Dupré, are un înțeles ce acoperă intervalul cuprins între intelectul liminar și deficiența mintală moderată. Psihometric, se definește prin coeficientul de inteligență cuprins între 50/55-70/75, corespunzător mecanismelor operaționale ale gândirii specifice vârstei mintale de 7‑9 ani. Reprezintă o insuficiență mai mult sau mai puțin evidentă a dezvoltării inteligenței, lăsându-i individului posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și deficiența mintală severă), cunoscută în literatura psihiatrică de specialitate și sub denumirile de arierație moderată sau severă și întârziere mintală mijlocie, se situează sub raportul gradului deficienței între deficiența mintală ușoară și deficiența mintală profundă. Din punct de vedere psihometric, este corespunzătoare vârstei mintale cuprinse între 2 și 7‑8 ani, respectiv unui coeficient de inteligență cuprins între 20 și 50‑55. În funcție de criteriul psihometric au existat mai multe clasificări care, în intervalul cuprins între IQ 55‑50 și 25
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
raportul gradului deficienței între deficiența mintală ușoară și deficiența mintală profundă. Din punct de vedere psihometric, este corespunzătoare vârstei mintale cuprinse între 2 și 7‑8 ani, respectiv unui coeficient de inteligență cuprins între 20 și 50‑55. În funcție de criteriul psihometric au existat mai multe clasificări care, în intervalul cuprins între IQ 55‑50 și 25‑20, delimitau două categorii de deficiență mintală: a) deficiență mintală moderată - IQ = 35/40‑50/55 - subiecții din această categorie prezintă următoarele caracteristici: - pot dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mintală profundă) reprezintă forma cea mai gravă de deficiență mintală și definește persoana incapabilă să se autoconducă, să se apere de eventuale pericole sau chiar să se hrănească, având o permanentă nevoie de îngrijire și supraveghere. Din punct de vedere psihometric, deficiența mintală profundă se definește printr‑un nivel mintal inferior vârstei de 2 ani și un coeficient de inteligență sub 20. Datorită slabei lor rezistențe la infecții și alți agenți patogeni, mortalitatea în rândul acestei categorii de deficienți este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
informații despre preferințele fiecăruia. Cu toate acestea capacitatea profesorilor de a identifica eficient preferințele elevilor lor, este În prezent limitată. Se simte nevoia de a crea o scală pentru măsurarea stilurilor de Învățare legate de activitatea la clasă, cu proprietăți psihometrice mult mai bune, precum se simte și nevoia unei mai bune Înțelegeri asupra modalității În care compatibilitatea dintre stilurile de Învățare ale elevilor și strategiile de predare ale profesorilor influențează Învățarea. Indiferent de tipul de măsurare a stilurilor de Învățare
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
ca factori motivaționali trăsături care includ nevoi, pulsiuni, interese, impulsuri, toate subsumate conceptului de atitudine. Pornirile înnăscute le numește Edat, iar cele învățate Sens. Autorul propune un „calcul dinamic” ce configurează o ecuație a comportamentului. Viziunea asupra personalității este una psihometrică, având la bază o metodă inductivă ce se bazează însă pe limbaj. Psihologia trăsăturilor s-a dezvoltat continuu, deoarece ea mizează mult pe inducție, pe date obținute în situații standard și psihometrie, tendința fiind de a căuta și descrie aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
condițiile asocierii și a altor terapii - cum sunt cele cognitiv-comportamentale și a medicației SSRI. Sunt decisive cultivarea încrederii în metodă dar și evitarea idealizării terapeutului (GABBARD, 2000, PERRY, 1995Ă. În ansamblu, despre tulburările personalității - deși au fost evaluate prin metode psihometrice foarte sofisticate în timpul curei psihanalitice KANTROWITZ (1987Ă - nu se poate afirma că răspund favorabil metodei de referință. Psihoterapiile psihodinamice - au fost inițial aplicate în abordarea tulburărilor de comportament (LUBORSKY, 1984, STRUPP, BINDER, 1984Ă și ulterior extinse la personalitățile patologice considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de evaluare obiectivă a rezultatelor (McPHERSON, 1994, DOLAN și colab., 1996Ă. Factorii care relativizează acuratețea diagnosticului - vârsta, diversitatea evenimentelor biografice, calitatea integrării în ciclurile vieții, sunt identici cu cei care - în orice demers terapeutic - interferează cu tentativele de evaluare clinică, psihometrică și socială a eficienței intervențiilor. Deoarece și tulburările personalității au același fundal numit durată, ca și personalitățile normale, rolul vârstei pacienților devine decisiv în formularea oricărei strategii terapeutice și în aprecierea nivelului ei de eficiență. Trebuie subliniat faptul că abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dețin capacități echivalente pentru asimilarea culturii. Conform lui G. Jahoda (1988), invarianța culturală și metodologică este o cerință a universalismului. W.J. Lonner a observat variații considerabile în abordarea universalilor în termenii psihologiei interculturale. Una din orientări derivă din tradiția psihometrică. F. Van de Vijver și K. Leung (1997) au definit universalismul în termenii proprietăților invariante ale scalelor, prin intermediul cărora sînt operaționalizate următoarele concepte: 1. Universalii conceptuali sînt caracterizați de un nivel înalt al abstractizării, fără referință la o scală de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Demersul nostru sugerează o dată în plus puterea rețelelor valorice de fundal, predominant asistențiale, privite ca principali predictori deopotrivă pentru ansamblul emoțiilor activate, cît și pentru specificul comportamentelor organizaționale angajate de subiecți. De asemenea, dorim să redeschidem succint discuția asupra proprietăților psihometrice ale probei VSM94, care a constituit sursa unor dezbateri de specialitate aprinse (Spector et al., 2001b; Hofstede, 2002). (vezi tabelul 7) în ce ne privește, rezultatele coeficientului Alpha Cronbach se află la limita acceptabilității chiar și pentru pragul cel mai
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
informații despre preferințele fiecăruia. Cu toate acestea capacitatea profesorilor de a identifica eficient preferințele elevilor lor, este în prezent limitată. Se simte nevoia de a crea o scală pentru măsurarea stilurilor de învățare legate de activitatea la clasă, cu proprietăți psihometrice mult mai bune, precum se simte și nevoia unei mai bune înțelegeri asupra modalității în care compatibilitatea dintre stilurile de învățare ale elevilor și strategiile de predare ale profesorilor influențează învățarea. Indiferent de tipul de măsurare a stilurilor de învățare
Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
-
care s-au ocupai de pacienți cu diverse probleme psihice. Există, în principiu, trei școli principale de psihologie care au contribuit la dezvoltarea teoriilor psihologice ale personalității. Acestea sunt: școala psihanalitică a lui Sigmund Freud și a discipolilor săi, școala psihometrică, al cărei reprezentant celebru este Hans Eysenck, și școala umanistă, care include teoriile avansate de către Carl Rogers și de alți psihologi care au adoptat o abordare similară. Vom analiza, pe rând, fiecare dintre aceste grupuri de teorii. Abordarea psihanalitică a
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
personalității a fost conceptul de libido, considerat o energie vitala, generală, motivantă. Freud considera că libidoul se focalizează asupra a diferite părți ale corpului în timpul copilăriei și că felul în care individul percepe plăcerea prin libido influențează dezvoltarea personalității. Abordarea psihometrică a personalității Teoria lui Eysenck asupra personalității Eysenck a fost influențat de tradiția bchavioristă. Behavioristii susțineau că singura modalitate de înțelegere a oamenilor dintr-o perspectivă autentic științifică este prin analiza comportamentului lor și nu a aspectelor de genul gândirii
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Astfel de persoane tind să aibă standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, altfel spus, concepția despre sine ideală nu se mai corelează deloc cu sinele real. Teoria constructelor personale a lui Kelly Nici Kelly nu era de acord cu abordarea psihometrică a personalității deoarece simțea că nu se spunea mare lucru despre modul în care indivizii înșiși interpretează cee ce se întâmplă în jurul lor. El spunea că ființele umane se comportă ca niște oameni de știință în experiențele și activitățile lor
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ÎN OBȚINEREA INFORMAȚIEI Cuprins I. Cercetarea psihologică științifică II. Conceptul de metodă. Specificul metodelor psihologiei școlare III. Clasificarea metodelor IV. Principalele metode ale psihologiei școlare • Observația • Metoda analizei produselor activității • Convorbirea • Metoda evaluării (aprecierii) • Metoda biografică • Experimentul • Ancheta psihologică • Metode psihometrice V. Caracterizarea psihopedagogică VI. Anexe 5 I. Cercetarea psihologică științifică Complexitatea cerințelor sociale față de școală impun cadrului didactic, ca profilul său, centrat pe transmiterea de informații să se completeze cu cel de investigator, cercetător al fenomenelor psiho-educaționale, condiție a modelării
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
te pasionează electronica?” Pe baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real și aspirațional al unui elev, gradul de conștientizare a unor probleme, capacitatea sa de înțelegere.De asemenea, crește posibilitatea realizării unor cercetări de tip comparativ. 8. Metodele psihometrice Această grupă de metode vizează, cum reiese și din denumirea lor, măsurarea capacităților psihice ale individului în vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. Cea mai cunoscută și răspândită este metoda testelor psihologice. Testul psihologic este o probă relativ scurtă care permite
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
ci și de atitudinea și experiența personală a oamenilor, de cunoștințele și deprinderile lor. Psihologia muncii este definită, în general, ca ramură specială a psihologei, ocupându-se de condițiile psihologice și de consecințele muncii - analizează motivele alegerii profesiunii, aplică teste psihometrice, urmărește cauzele oboselii și ale satisfacției în muncă etc. Așadar, obiectul psihologiei muncii îl constituie componentele psihologice ale diferitelor activități, precum și factorii psihologici care contribuie la sporirea productivității și a satisfacției în muncă. Când se relatează despre cercetările psihologice privind
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
demonstrat că factorii cheie care derivă din analiza centrelor de evaluare țin mai degrabă de exerciții și mai puțin de dimensiunile constructelor psihologice care sunt evaluate. Hough și Oswald (2000) consideră că există câteva elemente care ar putea îmbunătăți calitatea psihometrică a centrelor de evaluare: Concentrarea pe câteva constructe distincte conceptual; Definirea constructelor psihologice în termeni concreți legați de muncă; Utilizarea unor criterii de referință și existența unor standarde în instruirea evaluatorilor; Utilizarea evaluărilor încrucișate pentru exerciții; Utilizarea mai multor evaluatori
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
vor viza cunoștințe, abilități și atitudini, astfel că cei care sunt cei mai în măsură să evalueze sunt persoane cu experiență directă în acele posturi sau profesioniști în domeniul evaluărilor psihologice, în cazul în care se impune utilizarea unor instrumente psihometrice. Când se urmărește potrivirea cu organizația, selecția va viza valori și caracteristici de personalitate, astfel încât cei mai potriviți să realizeze selecția sunt angajați tipici, care exprimă evident cultura organizației. În cazul în care selecția se face pentru a obține o
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
atât din angajați tipici, cât și din angajați „deosebiți”. În ceea ce privește designul și realizarea selecției, evaluarea potrivirii cu postul poate avea loc la începutul procedurii de selecție, pe baza calificării, performanțelor anterioare și a experienței și, eventual, pe baza unor măsuri psihometrice. Cei ce demonstrează o bună potrivire cu postul pot intra în perioade de probă în centrele de evaluare sau pot participa la interviuri de grup pentru a se evalua potrivirea cu organizația sau cu grupul, sau capacitatea de inovație și
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]