34 matches
-
mari performanțe în învățare se înregistrează dimineața, între orele 9-11 și după amiaza, între orele 17-21. 5. Cromatica ambientală este foarte importantă în îmbunătățirea actului învățării: Albul permite o mai bună concentrare; * Roșul generează activism mental; * Galbenul este calmant al psihonevrozelor, sporește capacitatea de concentrare; Verdele facilitează deconectarea nervoasă și asociația liberă de idei. 6. Modul de abordare a cunoștințelor trebuie să fie flexibil, creativ, deschis, euristic. 7. Abordarea din perspectiva intra și interdisciplinară a conținuturilor învățării. 8. Folosirea mijloacelor moderne
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
tromagnetice de înalta frecventa de undele electromagnetice de înalta frecventa ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 22. Nistagmus Încordarea îndelungată a aparatului �� vizual în condiții defavorabile de iluminat ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 23. Șoc caloric, colaps caloric, Expunere la condiții meteorologice crampe calorice defavorabile care provoacă supra- �� încălzirea organismului ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 24. Psihonevroze Îngrijirea îndelungată a bolnavilor psihici în unități de psihiatrie ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── -------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106233_a_107562]
-
crescuți într-un mediu cromatic variat și bogat au dovedit indici de inteligență și sensibilitate afectivă cu mult superiori celor crescuți într-un mediu acromatic. Albul permite o mai bună concentrare; roșul generează activism mintal; galbenul este un calmant al psihonevrozelor, stimulează și întreține starea de vigilență, sporește capacitatea de concentrare; verdele facilitează deconectarea nervoasă și abundența de asociații libere de idei, deci imaginația; albastrul favorizează dezvoltarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității. 14 6. Formarea unui stil
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
în raport cu realizarea (concretizarea) potențialităților intrinseci. Psihoterapii directive În acest cadru se descriu terapeutici nesistematice a căror acțiune sugestivă nu este conștient folosită pentru a restaura sănătatea. Terapeutica de persuasiune își găsește cea mai tipică prezentare în lucrările lui Dubois asupra psihonevrozelor (1904). Dubois trata servindu-se de “cuvintele antrenante”. Prin conversații, el căuta să înlocuiască “ideile absurde” ale bolnavului prin “gânduri filosofice”. Hipnoza și sugestia sunt cunoscute din antichitate și se regăsesc sub forme variate în toate civilizațiile. Hipnoza poate fi
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
-l descrie pe larg în Trei eseuri despre teoria sexualității. Refularea dorinței de incest și totemismul (asocierea spirituală cu o altă ființă, fie animal sau plantă). Freud crede în complexul oedipal-bisexual, adică atracția pentru ambii părinți indiferent de sex. Multe psihonevroze sunt consecința abuzului sexual în copilărie, care se înscrie în memoria inconștientă. Devenind mai puțin convins de această teorie, postulează, mai târziu, teza fanteziilor inconștiente ale copiilor, de care vorbește în Interpretarea viselor. Freud consideră masturbarea ca fiind dăunătoare dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
contextul războaielor, majoritatea încercărilor de a încadra nosologic fenomenul s-au referit la leziuni fizice, probleme cardiace, isterie sau tentative de a manipula și înșela sistemul. În acest context Freud începe sa organizeze conceptele și abordările teoriei psihanalitice. El definește psihonevrozele ca fiind tulburări de personalitate datorate experiențelor traumatice trăite în copilarie. În anii ce au urmat a redefinit nevrozele, susținând că esențiale în determinismul lor sunt conflictele psihice legate de sexualitate și mai puțin traumele timpurii. Tot în această perioadă
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Humanitas, București, 1994. 4. Sillamy, Norbert, Dicționar de psihologie, Univers Enciclopedic, București, 1996. Introduceretc "Introducere" Lucrarea de față este consacrată unuia dintre conceptele-cheie ale psihanalizei, psihopatologiei și psihologiei clinice. Descris în primele studii ale lui Freud dedicate nevrozelor - mai precis, psihonevrozelor de apărare -, conceptul mecanism de apărare își datorează celebritatea, în bună parte, Annei Freud, care-i va consacra cel dintâi studiu monografic. Ajuns deja la vârsta de 100 de ani, acest concept este încă valid, și nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1. Scurt istoric" Termenul „apărare” apare pentru prima dată în 1894, în „Die Abwehr-Neuropsychosen”, articol în care A. Freud își propunea să fundamenteze o teorie psihologică a isteriei dobândite, a numeroaselor fobii și obsesii și a unor psihoze halucinatorii. Termenul „psihonevroză” este folosit de Freud pentru a desemna o serie de afecțiuni în care conflictul psihic este determinant și în care, ca o consecință, etiologia este psihogenă. Simptomele întâlnite în cazul acestor afecțiuni sunt expresia simbolică a unor conflicte datând din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
consecință, etiologia este psihogenă. Simptomele întâlnite în cazul acestor afecțiuni sunt expresia simbolică a unor conflicte datând din prima copilărie. Pornind de la rolul apărării în câmpul isteriei, Freud încearcă să identifice locul ocupat de diversele tipuri de apărare în celelalte psihonevroze. Ideea că apărarea are o funcție esențială în orice psihonevroză este limpede exprimată într-un articol publicat în 1896, „Noi observații asupra psihonevrozelor de apărare”, în care Freud scrie că apărarea este „centrul nucleic al mecanismului psihic răspunzător de respectivele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sunt expresia simbolică a unor conflicte datând din prima copilărie. Pornind de la rolul apărării în câmpul isteriei, Freud încearcă să identifice locul ocupat de diversele tipuri de apărare în celelalte psihonevroze. Ideea că apărarea are o funcție esențială în orice psihonevroză este limpede exprimată într-un articol publicat în 1896, „Noi observații asupra psihonevrozelor de apărare”, în care Freud scrie că apărarea este „centrul nucleic al mecanismului psihic răspunzător de respectivele nevroze”. În cele două articole citate, Freud clasifică diversele psihonevroze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărării în câmpul isteriei, Freud încearcă să identifice locul ocupat de diversele tipuri de apărare în celelalte psihonevroze. Ideea că apărarea are o funcție esențială în orice psihonevroză este limpede exprimată într-un articol publicat în 1896, „Noi observații asupra psihonevrozelor de apărare”, în care Freud scrie că apărarea este „centrul nucleic al mecanismului psihic răspunzător de respectivele nevroze”. În cele două articole citate, Freud clasifică diversele psihonevroze în funcție de modalitățile defensive: 1) conversiunea afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihonevroză este limpede exprimată într-un articol publicat în 1896, „Noi observații asupra psihonevrozelor de apărare”, în care Freud scrie că apărarea este „centrul nucleic al mecanismului psihic răspunzător de respectivele nevroze”. În cele două articole citate, Freud clasifică diversele psihonevroze în funcție de modalitățile defensive: 1) conversiunea afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea afectului, în cazul nevrozei obsesionale; 3) respingerea concomitentă a reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
modalitățile defensive: 1) conversiunea afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea afectului, în cazul nevrozei obsesionale; 3) respingerea concomitentă a reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică inconștientul, iar refularea este însăși originea constituirii inconștientului. În anii imediat următori apariției acestor articole, Freud utilizează cu aceeași frecvență termenii „apărare” și „refulare”. Dar, după cum constată Laplanche și Pontalis (1967), în publicațiile anterioare Interpretării viselor (1900), numai în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
parte, diferitele procedee în care se angajează eul pentru a se elibera de incompatibilitatea cu o anumită reprezentare și, pe de altă parte, diferitele afecțiuni nevrotice. Termenul „mecanism”, asociat conversiei isterice, apare un an mai târziu, în „Noi observații asupra psihonevrozelor de apărare”. Să mai notăm, în fine, că termenul mecanism de apărare figurează ca atare în volumul Métapsychologie (1915). Dacă, în opinia lui Laplanche și Pontalis, termenul „mecanism” este utilizat de Freud pentru a sugera existența unor structuri, a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ele de natură senzuală, agresivă sau tandră, al căror scop să nu presupună contactul cu obiectul”. Istorictc "Istoric" Primul sens, care definește izolarea ca separare a unei reprezentări de afectul aferent ei, apare în 1894, în studiul lui Freud dedicat Psihonevrozelor de apărare, fără ca termenul „izolare” să fie utilizat încă. Al doilea sens este deja sugerat în 1914, atunci când, într-un articol intitulat „Rememorare, repetiție și perlaborare”, Freud semnalează existența unei forme particulare de „uitare” în nevroza obsesională, „suprimarea legăturilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și transportului, a alarmelor aeriene repetate, a bombardamentelor, a ocupației militare străine etc. Indiferent de categoria de populație la care se face referință, războiul determină o mare varietate de modificări psihice la populația civilă, ca și la combatanți, manifestate prin psihonevrozele de război, în cadrul cărora se consemnează stări confuzionale, manifestări anxioase și crize de tip isteric sau tulburări psihosomatice. La prizonierii de război sau la persoanele deportate, se menționează stări de apatie, iritabilitate, depresii, reacții anxioase, stări delirante sau halucinatorii, deliruri
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
comune. Sunt cunoscute în literatura de specialitate sindromul DDD („Debility-Dependency-Dread” sau „Debilitate-Dependență-Teroare”) descris de J.E. Farber, H.F. Harlow și L.J. West la prizonierii de război și nevrozele de război (Kriegsneurosen) descrise la combatanți de către G. Elsässer. Au mai fost descrise psihonevroze, psihoze și psihopatii la militari sau prizonieri, de către J.E. Meyer, J.W. Appel și R.H. Ahrenfeldt. 5. Sindromul de înstrăinare comunitară Sindromul de înstrăinare comunitară apare ca o stare de dezechilibru psihosocial, în condițiile izolării individului sau a unui grup
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rațiunii istoriei. Sau, în formularea Profesorului Tismăneanu, "marxismul se întemeiază pe cultul rațiunii mediate de agentul mesianic al Istoriei". Dramoleta politică, cu milioane de asasinați, patologie cu accente metaforic-simbolice criminale, o formă de gandire ce ține de „mental”, adică de psihonevroza, si care ar scoate din minți și-o piatră. Pentru că, atrage atenția Vladimir Tismăneanu, marxismul nu exprimă oricum revoltă lui împotriva moralității burgheze, ci având în centrul lui vital ateismul (Despre comunism: o religie seculară). Ce a fost și încă
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
Charcot. A studiat cauzele hemoragiilor cerebrale, a observat efectele leziunilor măduvii spinării, a descris numeroase scleroze, diferențiindu-le de reumatisme, și a emis ipoteza că poliomielita este legată de forme de atrofii musculare, a studiat funcțiile cerebelului, hipnoza, isteria și psihonevrozele. Este considerat fondatorul neurologiei clinice. L-a influențat decisiv pe Sigmund Freud. În 1882, guvernul Franței a înființat prima catedră de boli ale sistemului nervos, special pentru el. A decedat în 1893. N.D. COCEA Acum 125 de ani s-a
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
muncă. 21. Boală de iradiații. Cauze: acțiunea radiațiilor ionizante. 22. Sindrom cerebro-astenic și tulburări de termoreglare, provocate de undele electromagnetice și hiperfrecvența. 23. Șoc caloric, colaps caloric, crampe calorice. Cauze: expunere la condiții meteorologice nefavorabile care provoacă supraîncălzirea organismului. 24. Psihonevroze. Cauze: îngrijirea îndelungată a bolnavilor psihici în unități de psihiatrie. Anexă 7 NOXE CANCERIGENE 1. Azbest 2. Benzidina 3. Bis-clormetileter 4. Clorura de vinil 5. Crom hexavalent și metalurgia cromului 6. Cromat de zinc 7. Difenilen amîna 8. Hidrocarburi policiclice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/133539_a_134868]
-
simptome clinice de tip nevrotic induse cu ajutorul sugestiei hipnotice. Din acest moment, nevrozele sunt considerate a fi tulburări psihogene (J. Babinski, Gilles de la Tourette). În secolul XX cunoștințele despre nevroze se dezvoltă în mod considerabil. E. von Kraft-Ebbing vorbește despre psihonevroze, la fel ca și F. Raymond, subliniind prin aceasta etiopatogenia psihologică a nevrozelor. La rândul său, P. Janet subliniază natura psihogenă a nevrozelor, în opoziție cu cea de tip organogenetic, pe care o consideră a fi specifică psihozelor. O contribuție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adevărată „răsturnare revoluționară”, a reprezentat-o teoria psihianalitică despre nevroze. S. Freud, de pe pozițiile modelului de gândire psihanalitic, distinge două grupe principale de tulburări psihice: a) Nevrozele actuale (neurastenia, ipohondria, nevroza de angoasă), în raport cu tulburările recente ale vieții instinctuale; b) Psihonevrozele sau nevrozele de apărare, care au la baza lor situații conflictuale legate de dezvoltarea afectivă precoce, în special cea a sexualității infantile și în cadrul cărora delimitează următoarele forme: - psihonevrozele structurate sau de transfer (isteria de conversiune, nevroza obsesională și nevroza
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ipohondria, nevroza de angoasă), în raport cu tulburările recente ale vieții instinctuale; b) Psihonevrozele sau nevrozele de apărare, care au la baza lor situații conflictuale legate de dezvoltarea afectivă precoce, în special cea a sexualității infantile și în cadrul cărora delimitează următoarele forme: - psihonevrozele structurate sau de transfer (isteria de conversiune, nevroza obsesională și nevroza fobică) ale căror conflicte inconștiente sunt reactualizate grație transferului indus în cursul curei psihanalitice; - psihonevrozele narcisice, oare corespund, după S. Freud, cu PMD; - psihozele propriu-zise, reprezentate prin schizofrenie și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectivă precoce, în special cea a sexualității infantile și în cadrul cărora delimitează următoarele forme: - psihonevrozele structurate sau de transfer (isteria de conversiune, nevroza obsesională și nevroza fobică) ale căror conflicte inconștiente sunt reactualizate grație transferului indus în cursul curei psihanalitice; - psihonevrozele narcisice, oare corespund, după S. Freud, cu PMD; - psihozele propriu-zise, reprezentate prin schizofrenie și paranoia. Un moment important este reprezentat de contribuțiile lui K. Jaspers și K. Schneider care aplică metoda fenomenologică în studiul clinico-psihiatric al nevrozelor. O contribuție importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al modelului psihanalizei, al conflictului intrapsihic și simptom al numeroaselor sindroame. In 1895 Freud a separat din cadrul neurasteniei nevroza de angoasă, ca entitate clinică distinctă și a propus o nouă clasificare care a cuprins două tipuri principale: nevrozele actuale și psihonevrozele. In grupul nevrozelor actuale a plasat nevroza de angoasă, neurastenia și mai târziu hipocondria, iar În cel al psihonevrozelor: isteria de conversie, nevroza obsesivă, isteria de angoasă sau cum a definit-o mai târziu, nevroza fobică. În cadrul nevrozei de angoasă
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]