170 matches
-
și agresiune sadică. Locotenentul Ragaiac din nuvela Rusoaica, Andrei Lazăr, din , Mihnea Băiatu, din Zilele și nopțile unui student întârziat care are și el un tiz , urmând Dreptul la București, Mihai Aspru din nuvela Donna Alba , sunt împinși de conjucturi psihopatice spre acte necontrolate, și să fie bântuiți în stilul dostoievskian de acestea, în plin plan fiind adulterul, iubirea interzisă, față de femeia ce se găsește în altă condiție socială, a vârstei, sau chiar, al mentalități că face parte din o altă
DIMENSIUNEA PSHIPATOGRAFICĂ ŞI DE OBIECTIVIZARE ÎN PROZA LUI GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dimensiunea_pshipatografica_al_florin_tene_1382454792.html [Corola-blog/BlogPost/352306_a_353635]
-
Tăicuțu). „Ce m-a surprins în această carte, dincolo de calitățile narative ale autoarei, a fost felul în care prozatoarea folosește magicul ca o fisură în ontologia construcției, prin care poate să pătrundă fantasticul”( Ionel Necula). „ Amestecul registrelor, crearea unor stări psihopatice, înfățișarea compozită a povestirilor, ne fac să plonjăm în adevărul că normalitatea e un concept relativ”( Florin Țene). Și mai adăugăm, în ceea ce privește acuratețea editurii Valman. Volumul apare cu descrierea CIP impecabilă, cu numărul 821. 135. 1-32, numărul care însoțește ISBN
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1401646984.html [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
Adeverințele medicale referitoare la starea de sănătate a reclamantului 80. La data de 19 ianuarie 1994, medicul A.M. de la Direcția Județeană de Muncă și Protecție Socială Hunedoara i-a eliberat reclamantului o adeverință medicală conform căreia acesta prezenta "o structură psihopatică" ce îl lipsea în totalitate de capacitatea de muncă și îi permitea să beneficieze de drepturile acordate persoanelor handicapate. Medicul a precizat că "boala" fusese semnalată pentru prima oară în anul 1990. 81. În anii următori au fost eliberate în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
retenția acută de urină; 133. stările comatoase de cauză neurologica; 134. stările confuzionale acute în afecțiunile sistemice, inclusiv în bolile nutriționale și metabolice ale sistemului nervos; 135. sindroamele cefalgice acute; 136. sindroamele septice; 137. sindromul de agitație psihomotorie; 138. sindromul psihopatic acut; 139. sindromul catatonic; 140. sindromul discomportamental violent; 141. sarcina extrauterina; 142. sincopa; 143. sindromul de ischemie periferica acută; 144. supurațiile acute și cele cronice, reactualizate; 145. sindroamele vestibulare în criză; 146. surditatea brusc instalată sau brusc agravată; 147. sângerările
EUR-Lex () [Corola-website/Law/131423_a_132752]
-
Dintre factorii de sinucidere la care se va raporta sunt aceia care își fac simțită acțiunea asupra ansamblului societății. Rata sinuciderii este produsul acestor factori.” Durkheim pleacă de la mai multe teorii conform cărora sinuciderea ar fi influențată fie de stările psihopatice, fie de clima, fie de procesul imitației. I. FACTORII EXTRA-SOCIALI Sinuciderea și stările psihopatice Una dintre tezele abordate de Durkheim susține că sinuciderea este o formă de nebunie, dar nu poate fi decât o nebunie parțială și limitată la un
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
simțită acțiunea asupra ansamblului societății. Rata sinuciderii este produsul acestor factori.” Durkheim pleacă de la mai multe teorii conform cărora sinuciderea ar fi influențată fie de stările psihopatice, fie de clima, fie de procesul imitației. I. FACTORII EXTRA-SOCIALI Sinuciderea și stările psihopatice Una dintre tezele abordate de Durkheim susține că sinuciderea este o formă de nebunie, dar nu poate fi decât o nebunie parțială și limitată la un singur act. În terminologia patologiei tradiționale, delirul cu arie restrânsă se numește MONOMANIE. Ex
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
și celelalte maladii psihiatrice, psihopatia (sociopatia) se prezintă din punct de vedere clinic sub forma unui spectru de manifestări cu variate grade de gravitate sau acceptabilitate socială. Caracteristicile comune ale celor cu această tulburare de personalitate sunt: Persoanele cu tendințe psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorințe și nu manifestă empatie pentru alții. Acești oameni nu țin cont de norme și reguli și au o inclinație mai mare spre a comite infracțiuni. Sunt oameni care au trăsături narcisiste și egoiste
Psihopatie () [Corola-website/Science/329338_a_330667]
-
Se făceau eforturi îndelungate pentru a-i readuce pe aceștia la o stare de calm. Simona depășise acea etapă, dar o oarecare incertitudine, bazată pe o practică îndelungată, îi împiedica pe medici să o externeze. Trauma ei diagnosticată ca schizofrenie psihopatică fusese atât de puternică, încât semăna cu o rană adâncă care părea a fi vindecată, dar sechelele, chiar dacă nu se vedeau, aveau să rămână înscrise pe scoarța cerebrală toată viața. Orice șoc ieșit de sub control îi putea provoca crize imprevizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care se bat cap în cap, fără a recurge la canale secundare de comunicare, fără decodificări ambigue, pentru că face parte integrantă din universul nostru spiritual. Și asta pentru că este o artă nefalsificată de automatisme mondene, netransfigurată de obsesii onirice sau psihopatice, netulburată de erezii artistice sau iconoclasme estetice. ...Așa se explică de ce aderăm necondiționat la aceste opere naive, nu atât pentru că ne plac pur și simplu, cât mai ales pentru că deschid retrospecții intelectual-afective asupra purității receptive a copilăriei noastre și, totodată
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
se observă o „predominanță” a vieții interioare și detașarea activă de lumea exterioară -, și termenul autism infantil definit anterior. De asemenea, trebuie făcută diferențierea între sindromul autismului infantil și simptomul de autism care poate fi întâlnit în mai multe tulburări psihopatice și care în unele situații, mai ales la copii, poate avea un caracter pasager (să nu uităm că literatura psihanalitică vorbește chiar despre parcurgerea fazei autistice, ca un moment important în conturarea personalității copilului). A. Maslow identifică un „autism agitat
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de detenție din închisori și adept al frenologiei, a propus utilizarea examinărilor de factură frenologică pentru diagnosticarea bolnavilor mintali ce urmau să fie supuși unor expertize judiciare. Tot de inspirație frenologică este și o surprinzător de modernă descriere a caracterului psihopatic. Acesta este dominat de incapacitatea de a-și controla pulsiunile, alături de hedonism, și apelează constant la viclenie și ipocrizie pentru a-și atinge scopurile egoiste, ignorând așteptările celor din jur pe care îi consideră în mod necondiționat victime (Otto, apud
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
șaselea aparține demențelor, indiferent de etiologia lor. Morel este considerat părintele teoriei degenerescenței care s-a constituit într-o sursă majoră de inspirație pentru teoriile etiopatogenetice ulterioare în personologie. „Nebunia degeneraților” descrisă de autor reprezintă o variantă primară a personalităților psihopatice. În aceeași perioadă, Briquet (apud Millon et al., 1998Ă descrie un tablou clinic foarte asemănător tulburării de personalitate histrionice, deși îl raportează etiologic la o disfuncție a sistemului nervos. În 1868, Maudsley relevă caracterul cvasipatognomonic al sugestibilității, superficialității și suprasemnificării
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mai ales când aparțin unor pături social-economice sărace sau dezavantajate. Tulburările de personalitate tind treptat să fie privite - în sensul lui Morel - ca expresii ale unor procese degenerative ale sistemului nervos de natură constituțional-ereditară. Aceasta corespunde și conceptului de inferioritate psihopatică introdus de Koch (1891Ă, care părea că îl va înlocui pe cel de moral insanity. Koch integrează „inferiorității psihopatice” o gamă largă de condiții maladive psihiatrice, doar într-o mică măsură termenul fiind raportabil la personalitățile patologice de tip antisocial
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sensul lui Morel - ca expresii ale unor procese degenerative ale sistemului nervos de natură constituțional-ereditară. Aceasta corespunde și conceptului de inferioritate psihopatică introdus de Koch (1891Ă, care părea că îl va înlocui pe cel de moral insanity. Koch integrează „inferiorității psihopatice” o gamă largă de condiții maladive psihiatrice, doar într-o mică măsură termenul fiind raportabil la personalitățile patologice de tip antisocial și borderline. În același cadru se situează și caracterele „inferioare”, selectatea dintre delicvenți și descrise de Babinski și Ceciott
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
În concepția autorului, comportamentele impulsiv-agresive, care sunt total dezangajate moral și vizează devalorizarea și umilirea partenerilor, sunt expresia pulsiunilor sexuale deviante și apanajul - cu precădere - al sexului masculin. Severitatea manifestărilor este în directă concordanță cu prezența unor trăsături de serie psihopatică. Schrenck-Notzing (apud Millon et al., 1998Ă comentează termenul de sado-masochism și îi integrează algolagnia sau plăcerea provocată de durere. Descrierea ei a fost completată și nuanțată, în 1898, de către Ellis (1939Ă, devenind cu adevărat populară. Sadismul și masochismul sunt descrise
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
devenind cu adevărat populară. Sadismul și masochismul sunt descrise ca nefiind autogonice, ci integrabile unui continuum care poate deveni un mesaj al dragostei. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutului secolului XX, Kraepelin (1905Ă reliefează caracterul congenital al constituției psihopatice și dezvoltă conceptul de inferioritate psihopatică introdus de KOCH. Acesta devine generic pentru toate structurile dizarmonice ale personalității, inclusiv pentru variantele paranoică, antisocială și hipocondriacă, comentate de același autor. Între 1904 și 1915, psihiatrul și nosologul german descrie patru structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
masochismul sunt descrise ca nefiind autogonice, ci integrabile unui continuum care poate deveni un mesaj al dragostei. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutului secolului XX, Kraepelin (1905Ă reliefează caracterul congenital al constituției psihopatice și dezvoltă conceptul de inferioritate psihopatică introdus de KOCH. Acesta devine generic pentru toate structurile dizarmonice ale personalității, inclusiv pentru variantele paranoică, antisocială și hipocondriacă, comentate de același autor. Între 1904 și 1915, psihiatrul și nosologul german descrie patru structuri personopatice dominate de minciuna patologică și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
primele clasificări ale tulburărilor de personalitate, apelând la metoda descriptivă a cazuisticii. Schneider a integrat toate personalitățile patologice termenului de psihopat și a lansat o definiție a acestuia, care a fost mereu revalidată de personologi și de realitatea clinică: „Personalitățile psihopatice sunt acele personalități anormal structurate care corespunzător dizarmoniei lor structurale, suferă și reprezintă o sursă de suferință și pentru societate”. Cele 10 subtipuri de personalități patologice studiate de psihiatrul german rămân modele de profunzime și acuratețe descriptivă: psihopatul hipertim, depresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi asociate întotdeauna impulsivității și explozivității, ci pot fi apanajul și altor structuri personopate. În ansamblul lor, acestea ignoră cognitiv și emoțional normele morale, deși le cunosc și le pot înțelege. Inspirat de Schneider, Kahn (apud Berrios, 1998Ă definește personalitățile psihopatice ca insuficiente cantitativ în planul impulsurilor, al temperamentului și caracterului. În aceiași ani, Kretschmer a descris raporturile dintre biotipurile picnic și astenic, respectiv dintre boala bipolară și schizofrenie. El este autorul unei punți de legătură între normalitate și psihoză prin
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe care le subîmparte în predominant agresive, pasive și creative. În cea de-a treia categorie este plasat Lawrence al Arabiei, care era capabil să citească în întregime ziarul London Times de la vârsta de 5 ani. În acest caz, compartimentul psihopatic era considerat expresia imaturității afective, condiționată organic. Astfel, studiile electroencefalografice făcute pe loturi de psihopați cu grave manifestări antisociale au arătat în cazul a 65% dintre ei unde lente theta în zonele temporale, unde specifice copiilor, și nu vârstei adulte
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
considerat expresia imaturității afective, condiționată organic. Astfel, studiile electroencefalografice făcute pe loturi de psihopați cu grave manifestări antisociale au arătat în cazul a 65% dintre ei unde lente theta în zonele temporale, unde specifice copiilor, și nu vârstei adulte. Personalitățile psihopatice descrise de Henderson reprezintă terenul pe care pot apărea și evolua tulburările nevrotice și psihozele. Freud (1925Ă, părintele inițial al psihanalizei, consideră acțiunile antisociale ca pe niște modalități de recâștigare a echilibrului psihic și a stimei de sine, corespunzător atributului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Reich, rezistent la intervențiile psihoterapeutice. În aceeași măsură el este și o sursă mereu reconfirmată de dependență și insecuritate în relațiile interpersonale (Horney 1939; Fromm 1942Ă. Ca urmare, caracterul nevrotic devine - în opinia autorului amintit - un element predictiv pentru personalitatea psihopatică, în cazul căreia ostilitatea nu este un atribut al vieții interioare, ci este orientată spre lumea din jur. De altfel, Alexander (1935Ă a elaborat și o ierarhie a entităților maladive, care include în ordinea crescândă a gravității: nevrozele, caracterul nevrotic
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nevrotic, psihozele și criminalitatea propriu-zisă. În ultima sa lucrare The Moods of Crime (1935Ă, este reliefat faptul că manifestările antisociale sunt o rezultantă a interferențelor dintre predispozițiile constituționale, procesele intrapsihice, respectiv evenimentele și raporturile sociale. În același context, structurarea personalității psihopatice este considerată ca tributară dominanței principiului plăcerii (după Friedlander, 1945Ă sau principiului puterii, al succesului, al omnipotenței (conform lui Eissler, 1949Ă. Acestea favorizează developarea, la vârsta tinereții, a neîncrederii și egosimului, a superficialității și invidiei, a tendinței de a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1944Ă constată că nu există încă un consens în lumea psihiatrică asupra unui segment important de populație cu trăsături și comportamente neobișnuite și care nu suferă de nici una din bolile psihice cunoscute și diagnosticate până atunci. Ei concluzionează că personalitatea psihopatică s-a consacrat ca și termen utilizat pentru a evita o judecată morală sau se substituie unei entități maladive de etiologie incertă. Termenul a fost rapid adaptat de justiție, iar sub genericul de tulburări psihopatice i s-a adăugat o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
atunci. Ei concluzionează că personalitatea psihopatică s-a consacrat ca și termen utilizat pentru a evita o judecată morală sau se substituie unei entități maladive de etiologie incertă. Termenul a fost rapid adaptat de justiție, iar sub genericul de tulburări psihopatice i s-a adăugat o conotație subiectivă. Astfel Legea Sănătății Mintale, adoptată în 1959 în Marea Britanie, folosește formula pentru a justifica internările nevoluntare. Pacienții cu personalități psihopatice sunt dominați de un comportament adeseori agresiv și/sau iresponsabil, care invocă întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]