42 matches
-
are scriitorul autoritatea morală să inventeze o lume suficientă sieși și izolată în sine, să-și domine personajele ca un examinator, cunoscând dinainte toate întrebările? Poate lăsa pe dinafară orice preferă să nu înțeleagă, inclusiv propriile sale motive, prejudecăți și psihopatologii? Eu, unul, am impresia că rolul scriitorului, autoritatea și autorizația sa de funcționare, s-au modificat radical. Am impresia că, într-un anume sens, scriitorul nu mai știe nimic. Nu mai este o instanță morală. Oferă cititorului conținutul propriii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum de neînchipuit pentru sondarea propriilor noastre psihopatologii? Ne este oare de vreun folos această exhibare a perversității înnăscute? Există vreo logică deviantă care se manifestă mai pregnant decât aceea oferită de rațiune? De-a lungul romanului acestuia am folosit mașina nu doar ca imagine sexuală, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
--- Malek Chebel este un antropolog și psihopatolog francez de origine algeriană, autor în 1984 al unei cărți intitulate Corpul și Islamul, precum și al alteia din 2006, Kamasutra arabă, în care pledează pentru un islam dezinhibat erotic. În 2012, Islamul, carnea și sângele se adaugă unei serii bogate
Coranul și apetitul sexual () [Corola-journal/Journalistic/4181_a_5506]
-
exista nici un fel de primejdie ca el să-l absolve de defecte. Avea un ochi care nu dă niciodată greș pentru mobilurile vrednice de dispreț ale unor acțiuni ce poartă înfățișarea nevinovăției. Era nu numai cercetător al artei, ci și psihopatolog, drept care subconștientul îi ascundea prea puține taine. Nici un mistic nu a văzut vreodată sensuri mai profunde în lucrurile banale. Misticul vede inefabilul, iar psihopatologul vede negrăitul. Există o fascinație cu totul deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dispreț ale unor acțiuni ce poartă înfățișarea nevinovăției. Era nu numai cercetător al artei, ci și psihopatolog, drept care subconștientul îi ascundea prea puține taine. Nici un mistic nu a văzut vreodată sensuri mai profunde în lucrurile banale. Misticul vede inefabilul, iar psihopatologul vede negrăitul. Există o fascinație cu totul deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost puse, de asemenea, diferențelor inițiale între nou-născuți în ceea ce privește gradul de curiozitate și de atenție. La acest nivel, alți factori de risc sunt sexul masculin, temperamentul dificil, greutatea mică și/sau traumele la naștere, nivelul intelectual și predispozițiile genetice pentru psihopatologii. Influențe pozitive exercită o capacitate normală și o stare de sănătate bună. Mediul imediat (microsistemul) Sistemul familial devine universul copilului și fie îl ferește de traume, fie este incapabil să îi ofere protecție și să îi satisfacă nevoile. Violența domestică
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
familială. În concepția lui M. Bowen, triunghiul este molecula, infrastructura sistemului familial; - procesul de transmitere multigenerațional înseamnă că anumite deficite ale sistemului emoțional familial - dintre care cel mai important este gradul scăzut de diferențiere - se propagă și se cumulează, producând psihopatologii. Aceasta se poate întâmpla în raportul părinți-copii sau pe parcursul a trei-patru generații; - cu totul semnificativă este autodiferențierea față de familia de origine: o persoană matură și pozitivă este caracterizată de echilibru între apropiere și distanță, între emoțional și rațional față de familia
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
consumatorul poate avea senzația că aude culorile și vede sunetele iar aceste modificări Îl pot speria și pot provoca panică. Studiile intensive efectuate asupra consumului de LSD au demonstrat că acesta nu declanșează comportamente agresive dar uneori agravează efectele unei psihopatologii preexistențe incluzînd, uneori, si ieșiri violente. Din datele expuse mai sus se poate observa cu ușurință că Însăși consumul de droguri poate fi considerat o agresiune a individului asupra propriului organism. Mai mult, aceste efecte ale drogului generează de cele mai multe
CONSUMUL DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ŞI COMPORTAMENTUL AGRESIV. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
ar fi fost posibilă În cazul În care individul nu ar fi fost consumator de droguri. Nu În ultimul rand s-a sesizat faptul că violența cauzată de emoțiile negative și consumul de substanțe poate fi amplificata și datorită unei psihopatologii prexistente sau În curs de dezvoltare. În concluzie - indiferent dacă agresivitatea este declanșată direct de consumul unei anumit drog, sau aceasta este indusă de modificările psihologice sau psihopatologice induse de drogul respectiv, sau este expresia dezinhibiției comportamentale În cazul consumatorilor
CONSUMUL DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ŞI COMPORTAMENTUL AGRESIV. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
strict individuală și personală, interioară, a fiecărei persoane”. El poate fi comunicat, știut, dar va continua să rămână de „neînțeles” fiind unic și irepetabil, propriu, exclusiv subiectului care-l trăiește. Apare însă un aspect nou, deosebit de important, legat de persoana psihopatologului, a cercetătorului fenomenelor psihice morbide. Psihopatologul trebuie să aibă, în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să fi primit o pregătire medicală de specialitate în domeniul bolilor psihice. Această formație îi este absolut indispensabilă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiecărei persoane”. El poate fi comunicat, știut, dar va continua să rămână de „neînțeles” fiind unic și irepetabil, propriu, exclusiv subiectului care-l trăiește. Apare însă un aspect nou, deosebit de important, legat de persoana psihopatologului, a cercetătorului fenomenelor psihice morbide. Psihopatologul trebuie să aibă, în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să fi primit o pregătire medicală de specialitate în domeniul bolilor psihice. Această formație îi este absolut indispensabilă, întrucât psihiatria este cea care furnizează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să fi primit o pregătire medicală de specialitate în domeniul bolilor psihice. Această formație îi este absolut indispensabilă, întrucât psihiatria este cea care furnizează psihopatologiei „materialul faptic”. Psihopatologul va fi, în cazul acesta, un teoretician al cunoașterii fenomenului psihic morbid, pe când psihiatrul va fi un practician al diagnosticării și tratării medicale a bolilor psihice. Rezultă de aici că obiectul apropie psihopatologia de psihiatrie, iar cea care le separă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primul rând, de o „lipsă”, fapt care aduce în discuție două aspecte: a) aspectul transversal al vieții psihice, în sensul de înțelegere statică sau fenomenologică; b) aspectul longitudinal al vieții psihice, în sensul de înțelegeri genetice sau înțelegere a unei „psihopatologii comprehensive”. Psihopatologia ca domeniu al științelor umane este o „antropologie clinică” ce privește fenomenul psihic morbid. Obiectul ei este ființa umană ca „persoană diferită” în raport cu normalitatea psihică a celorlalte persoane. Nebunia sau starea de alienație mintală este considerată ca un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
necesar restabilirii echilibrului psihic al bolnavului respectiv. Actul medical este un tip de raționament cauzal privind relația dintre factorii etiologici (cauză) și boală (efect). În cazul psihopatologiei, suferința psihică este considerată în mod diferit, așa cum rezultă aceasta din ascultarea de către psihopatolog a istoriei psiho-biografice a persoanei respective. Relatarea bolnavului sau enunțul bolii acestuia se va constitui într-un discurs sau într-un context narativ specific, reprezentând imaginea paralelă a persoanei bolnavului respectiv. Acest enunț narativ este echivalentul tabloului clinic din sfera
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comentariu al „excesului de negativ sau de lipsă” care caracterizează fenomenele psihice morbide, în raport cu cele normale. Cele mai sus prezentate se referă, în primul rând, la limbajul epistemic al psihopatologiei. Acesta exprimă termenii denominativi și conceptele științifice „construite” de cercetătorul psihopatolog, ca urmare a observării și ascultării manifestărilor și relatărilor bolnavilor psihici. Este vorba de limbajul științific. Alăturat acestuia este limbajul empiric, cel prin care bolnavii psihici își exprimă sau îi comunică medicului suferința lor. Acesta are caracteristici și semnificații particulare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au adus extrem de multe date și au propus numeroase tipuri, în ceea ce privește tema studiului nostru. Ne vom apleca în mod special asupra modelelor de existență oferite de antropologia fenomenologică a lui L. Binswanger. Preferăm această clasificare, întrucât, aparținând unui psihiatru și psihopatolog de marcă, dublat de un filozof subtil, suntem introduși în studiul modelelor de existență pato-biografică, ca obiect de studiu al psihopatologiei. L. Binswanger distinge patru mari tipuri de existență umană, pe care le consideră „modele de viață”. Ele sa pot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efect cultural, cum sunt următorii: creșterea duratei de viață, difuzarea medicamentelor analgezice și psihotrope, creșterea factorilor de stres, suprasolicitarea individului prin mijloace mass media. Toate aceste aspecte mai sus prezentate configurează cadrul disciplinei sau al ramurii psihopatologiei transculturale. Scopul unei psihopatologii transculturale este de a explica natura diversității formelor de manifestare a bolilor psihice, de a surprinde ceea ce este universal la acestea (tulburarea psihică de fond) și ceea ce este particular la fiecare (forma de manifestare, evoluția și semnificația atribuită) în raport cu factorii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială, în mod egal trebuie să acceptăm și existența unei psihopatologii comparate, a unei psihopatologii etno-culturale sau transculturale. Starea de normalitate, cât și cea de anormalitate, respectiv, sănătatea mintală și boala psihică, sunt profund marcate de valorile modelului socio-cultural. Persoana, sănătoasă sau bolnavă, aparține unui anumit model, și din aceste considerente
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială, în mod egal trebuie să acceptăm și existența unei psihopatologii comparate, a unei psihopatologii etno-culturale sau transculturale. Starea de normalitate, cât și cea de anormalitate, respectiv, sănătatea mintală și boala psihică, sunt profund marcate de valorile modelului socio-cultural. Persoana, sănătoasă sau bolnavă, aparține unui anumit model, și din aceste considerente modelul își pune amprenta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de apărare să fie văzute ca niște fațete ale realității psihobiologice, și nu ca simple obiecte ale cultului psihanalitic”. Această declarație arată în ce măsură se schimbă mentalitățile și lasă să se întrevadă evoluții interesante pentru cei ce cred posibilă dezvoltarea unei psihopatologii integrative. Reacțiile la ultimele evoluții privind mecanismele de apărare nu constituie un fapt cu totul nou. În 1936, Eul și mecanismele de apărare de A. Freud apărea ca o lucrare foarte îndrăzneață, chiar revoluționară. Treizeci și șase de ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1988) următoarea ilustrare a unei contrainvestiri cu valoare defensivă, provocată și dezvăluită în mod subtil în cadrul unei cure psihanalitice. Faptul că e vorba de un pacient supus analizei pune accentul pe dimensiunea simptomatică a contrainvestirii, dar o face aplicabilă oricărei psihopatologii a vieții cotidiene, de vreme ce mecanismul se sprijină aici pe limbaj. M., de origine poloneză, în vârstă de aproximativ 40 de ani, își descrie țara natală și copacii cu scoarță albă specifici zonei. Nu-și amintește numele acestor copaci nici în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prin acțiuni conștiente intenționale și dirijate spre realizarea unor scopuri gândite și elaborate anterior pe plan mintal. Voința ca formă de manifestare a vieții psihice a fost cercetată cu mult interes de psihologi, filozofi, dar și de către medici (mai ales psihopatologii și psihiatrii). La om, atingerea unui anumit scop presupune efort, perseverență, răbdare și în același timp, efectuarea unor acțiuni, inclusiv motorii, care sunt denumite generic activități. În mod normal, activitatea umană se desfășoară într-un context social. Ea urmărește satisfacerea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt un produs cognitiv al schematei depresogene; sunt acele gânduri care apar spontan, pe care persoana nu le conștientizează și care produc reacții emoționale. Conceptul subliniază fluxul involuntar, continuu și constrângător de imagini și gânduri experimentate în depresie sau alte psihopatologii. Ele sunt numite automate dat fiind faptul că persoana nu realizează o interpretare critică a situațiilor cu care se confruntă, astfel că ea nu este conștientă de propriile gânduri, ci mai degrabă de consecințele emoționale ale gândurilor. Sunt ușor de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de psihoză. Mulți oameni, care abuzează de alcool și alte droguri fac în așa fel încât să-și potolească simptomele de anxietate. Totuși, Freud și alți teoreticieni cred că anxietatea rezultă din conflictele interne care stau la baza cauzei celor mai multe psihopatologii. În acest capitol însă, ne vom focaliza asupra tulburărilor în care principalele simptome sunt simptomele anxietății. Începem cu o discuție despre panică, care poate fi frecvent parte a multor tulburări de anxietate sau ea însăși o tulburare. Apoi vom discuta
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în dilemă de situații medico-legale complexe. Tematica acestor lucrări și opiniile referitoare la expertiza medico-legală psihiatrică sunt încă foarte actuale. Ele sunt identice, în linii mari, cu punctele de vedere ale legislației în vigoare. Nu putem omite, din activitatea de psihopatolog a lui C. I. Parhon, seria de cercetări grafologice pe care le-a întreprins destul de susținut între 1916 și 1934, adică în perioada sa de activitate la Iași. Lucrările sale de grafologie s-ar putea împărți în lucrări cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]