42 matches
-
normalității, ea este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă în limbajul științei Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate. În general, fenomenul frustrației este strâns legat de psihopatii și psihogenii, dar psihopatologii și psihiatrii (ex. A.I. Ploticer) includ în sfera conceptului de frustrație și alte tulburări, cum ar fi: stări depresive (însoțite de unele atitudini caracteristice: izolare, refuz de a colabora, pesimism etc.), stări anxioase (deși lipsește obiectul amenințător, subiectul se afșă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de o parte, de complexitatea psihologică a conținutului fenomenului de frustrație, iar pe de altă parte, de modul de înțelegere și de exprimare a aceluiași concept de către cercetători. Plasarea pe poziții filosofice deosebite și formația diferită a cercetătorilor (psihologi, pedagogi, psihopatologi etc), determină lipsa unui criteriu unic de orientare, de interpretare și de abordare experimentală a numeroaselor aspecte ale problematicii frustrației, dintre care menționăm pe cele mai controversate: 1. În rapot de ce gen de obstacol trebuie legată conduita frustrației? 2. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
strict individuală și personală, interioară, a fiecărei persoane”. El poate fi comunicat, știut, dar va continua să rămână de „neînțeles” fiind unic și irepetabil, propriu, exclusiv subiectului care-l trăiește. Apare însă un aspect nou, deosebit de important, legat de persoana psihopatologului, a cercetătorului fenomenelor psihice morbide. Psihopatologul trebuie să aibă, în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să fi primit o pregătire medicală de specialitate în domeniul bolilor psihice. Această formație îi este absolut indispensabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiecărei persoane”. El poate fi comunicat, știut, dar va continua să rămână de „neînțeles” fiind unic și irepetabil, propriu, exclusiv subiectului care-l trăiește. Apare însă un aspect nou, deosebit de important, legat de persoana psihopatologului, a cercetătorului fenomenelor psihice morbide. Psihopatologul trebuie să aibă, în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să fi primit o pregătire medicală de specialitate în domeniul bolilor psihice. Această formație îi este absolut indispensabilă, întrucât psihiatria este cea care furnizează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să fi primit o pregătire medicală de specialitate în domeniul bolilor psihice. Această formație îi este absolut indispensabilă, întrucât psihiatria este cea care furnizează psihopatologiei „materialul faptic”. Psihopatologul va fi, în cazul acesta, un teoretician al cunoașterii fenomenului psihic morbid, pe când psihiatrul va fi un practician al diagnosticării și tratării medicale a bolilor psihice. Rezultă de aici că obiectul apropie psihopatologia de psihiatrie, iar cea care le separă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primul rând, de o „lipsă”, fapt care aduce în discuție două aspecte: a) aspectul transversal al vieții psihice, în sensul de înțelegere statică sau fenomenologică; b) aspectul longitudinal al vieții psihice, în sensul de înțelegeri genetice sau înțelegere a unei „psihopatologii comprehensive”. Psihopatologia ca domeniu al științelor umane este o „antropologie clinică” ce privește fenomenul psihic morbid. Obiectul ei este ființa umană ca „persoană diferită” în raport cu normalitatea psihică a celorlalte persoane. Nebunia sau starea de alienație mintală este considerată ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
necesar restabilirii echilibrului psihic al bolnavului respectiv. Actul medical este un tip de raționament cauzal privind relația dintre factorii etiologici (cauză) și boală (efect). În cazul psihopatologiei, suferința psihică este considerată în mod diferit, așa cum rezultă aceasta din ascultarea de către psihopatolog a istoriei psiho-biografice a persoanei respective. Relatarea bolnavului sau enunțul bolii acestuia se va constitui într-un discurs sau într-un context narativ specific, reprezentând imaginea paralelă a persoanei bolnavului respectiv. Acest enunț narativ este echivalentul tabloului clinic din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comentariu al „excesului de negativ sau de lipsă” care caracterizează fenomenele psihice morbide, în raport cu cele normale. Cele mai sus prezentate se referă, în primul rând, la limbajul epistemic al psihopatologiei. Acesta exprimă termenii denominativi și conceptele științifice „construite” de cercetătorul psihopatolog, ca urmare a observării și ascultării manifestărilor și relatărilor bolnavilor psihici. Este vorba de limbajul științific. Alăturat acestuia este limbajul empiric, cel prin care bolnavii psihici își exprimă sau îi comunică medicului suferința lor. Acesta are caracteristici și semnificații particulare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au adus extrem de multe date și au propus numeroase tipuri, în ceea ce privește tema studiului nostru. Ne vom apleca în mod special asupra modelelor de existență oferite de antropologia fenomenologică a lui L. Binswanger. Preferăm această clasificare, întrucât, aparținând unui psihiatru și psihopatolog de marcă, dublat de un filozof subtil, suntem introduși în studiul modelelor de existență pato-biografică, ca obiect de studiu al psihopatologiei. L. Binswanger distinge patru mari tipuri de existență umană, pe care le consideră „modele de viață”. Ele sa pot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efect cultural, cum sunt următorii: creșterea duratei de viață, difuzarea medicamentelor analgezice și psihotrope, creșterea factorilor de stres, suprasolicitarea individului prin mijloace mass media. Toate aceste aspecte mai sus prezentate configurează cadrul disciplinei sau al ramurii psihopatologiei transculturale. Scopul unei psihopatologii transculturale este de a explica natura diversității formelor de manifestare a bolilor psihice, de a surprinde ceea ce este universal la acestea (tulburarea psihică de fond) și ceea ce este particular la fiecare (forma de manifestare, evoluția și semnificația atribuită) în raport cu factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială, în mod egal trebuie să acceptăm și existența unei psihopatologii comparate, a unei psihopatologii etno-culturale sau transculturale. Starea de normalitate, cât și cea de anormalitate, respectiv, sănătatea mintală și boala psihică, sunt profund marcate de valorile modelului socio-cultural. Persoana, sănătoasă sau bolnavă, aparține unui anumit model, și din aceste considerente
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială, în mod egal trebuie să acceptăm și existența unei psihopatologii comparate, a unei psihopatologii etno-culturale sau transculturale. Starea de normalitate, cât și cea de anormalitate, respectiv, sănătatea mintală și boala psihică, sunt profund marcate de valorile modelului socio-cultural. Persoana, sănătoasă sau bolnavă, aparține unui anumit model, și din aceste considerente modelul își pune amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
își manifestă sentimentele de acest gen. Scara își propune să măsoare gradul în care, în relațiile sale interpersonale, un individ urmează principiile lui Machiavelli, caracterizîndu-se, în general, prin lipsa afectelor în relațiile interpersonale, lipsa considerației pentru convențiile moralei, lipsa unei psihopatologii primare și o scăzută prezență a ideologiei (Christie 1970:3-4). Studiile psihologice experimentale întreprinse în America în 1960 arată că subiecții-copii care au obținut scoruri ridicate pe scara Mach se angajează în acte înșelătoare de manipulare cu "o aură de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin acțiuni conștiente intenționale și dirijate spre realizarea unor scopuri gândite și elaborate anterior pe plan mintal. Voința ca formă de manifestare a vieții psihice a fost cercetată cu mult interes de psihologi, filozofi, dar și de către medici (mai ales psihopatologii și psihiatrii). La om, atingerea unui anumit scop presupune efort, perseverență, răbdare și în același timp, efectuarea unor acțiuni, inclusiv motorii, care sunt denumite generic activități. În mod normal, activitatea umană se desfășoară într-un context social. Ea urmărește satisfacerea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt un produs cognitiv al schematei depresogene; sunt acele gânduri care apar spontan, pe care persoana nu le conștientizează și care produc reacții emoționale. Conceptul subliniază fluxul involuntar, continuu și constrângător de imagini și gânduri experimentate în depresie sau alte psihopatologii. Ele sunt numite automate dat fiind faptul că persoana nu realizează o interpretare critică a situațiilor cu care se confruntă, astfel că ea nu este conștientă de propriile gânduri, ci mai degrabă de consecințele emoționale ale gândurilor. Sunt ușor de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de psihoză. Mulți oameni, care abuzează de alcool și alte droguri fac în așa fel încât să-și potolească simptomele de anxietate. Totuși, Freud și alți teoreticieni cred că anxietatea rezultă din conflictele interne care stau la baza cauzei celor mai multe psihopatologii. În acest capitol însă, ne vom focaliza asupra tulburărilor în care principalele simptome sunt simptomele anxietății. Începem cu o discuție despre panică, care poate fi frecvent parte a multor tulburări de anxietate sau ea însăși o tulburare. Apoi vom discuta
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în dilemă de situații medico-legale complexe. Tematica acestor lucrări și opiniile referitoare la expertiza medico-legală psihiatrică sunt încă foarte actuale. Ele sunt identice, în linii mari, cu punctele de vedere ale legislației în vigoare. Nu putem omite, din activitatea de psihopatolog a lui C. I. Parhon, seria de cercetări grafologice pe care le-a întreprins destul de susținut între 1916 și 1934, adică în perioada sa de activitate la Iași. Lucrările sale de grafologie s-ar putea împărți în lucrări cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]