80 matches
-
-preoții, scribii- mai mult decât faraonii de azi. De altfel, arhitectul Imhotep, cel care a proiectat prima piramidă din Egipt, piramida în trepte de la Sakkara, a fost zeificat. Câteva temple (Edfu, Kom Ombo, Philae) sunt ceva mai noi, din perioada ptolemeică, adica de prin 300-400 îen. Evident, s-au păstrat mai bine decât celelalte, cu 1000-1500 ani mai vechi. Dar constați că dacă timpul a fost mai îngăduitor, oamenii în schimb n-au fost. La Edfu, și nu numai, figurile zeilor
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1400307711.html [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
îi mirosea a fan plouat legăna strîns pisică tărcata pocnindu-și genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele serile auzea sâsâitul șerpilor își scuipau nefericirea târâtoare pe sunătoarea de leacuri amar mai era ceaiul dimineților pisică torcea cu ciocul cintezelor în gât trozneau redundant merii mâna dreaptă își odihnea tăcerile
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1407303293.html [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > STEAUA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului de la miezul nopții îți simte pulsul extrasistolic răceala ei ptolemeică mi-adoarme cearșafurile deschid o fereastră sapiențială aspir fluturii viselor iluzii magmatice în lumina difuză umbra ta crește odiseic îți pictez tavanul insolent cu unghiile de la piciorul lui Columb inima mea se rotește aleatoriu între două oglinzi converse ușa mea
STEAUA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1404717301.html [Corola-blog/BlogPost/371030_a_372359]
-
Potopului s-au apropiat de oraș: „Până aici (Ad ko) și nu mai mult”."עד כה תבוא ולא תוסיף" Grecii antici credeau că aici a găsit eroul mitologic Herakles niște ierburi tămăduitoare, adică Ἄκη Ake = „leac”. Când dinastia lagidă sau ptolemeica a cucerit orașul, numele i-a fost schimbat în Ptolemais sau Antiohia din Ptolemais (Αντιόχεια από Πτολεμαΐδα), probabil de către Ptolemeu al II-lea Filadelful. Arabii, care au cucerit localitatea în secolul al VII-lea i-au redat numele antic semitic
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Josephus, la vremea să, l-a numit în transcipția să grecească "Akre". Numele orașului a fost schimbat în "Antiochia Ptolemais" la scurt timp după ce Alexandru cel Mare l-a cucerit. Denumirea "Ptolemais" este legată probabil de Ptolemeu lagidul și Dinastia Ptolemeica care a stăpânit în Egipt și în regiunile limitrofe după împărțirea regatului lui Alexandru. Începând din anul 261 î.H localitatea a devenit o colonie militară a Regatului ptolemeic egiptean. La finele veacului al II-lea î.H. s-a
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
cucerit. Denumirea "Ptolemais" este legată probabil de Ptolemeu lagidul și Dinastia Ptolemeica care a stăpânit în Egipt și în regiunile limitrofe după împărțirea regatului lui Alexandru. Începând din anul 261 î.H localitatea a devenit o colonie militară a Regatului ptolemeic egiptean. La finele veacului al II-lea î.H. s-a încheiat procesul de consolidare a așezării urbane în zona de șes dintre colina Tell Akko și coasta mării. Ptolemaida a devenit cel mai însemnat port al Palestinei (Iudeea) antice
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
pare că ele se întorc din drum și se mișcă în sens opus o vreme. Pe măsură ce aceste mișcări au fost mai bine înțelese, a fost nevoie de descrieri din ce în ce mai elaborate ale acestora, dintre care cea mai cunoscută o reprezintă sistemul ptolemeic, formulat în secolul al II-lea, și care, deși astăzi este considerat incorect, calculează pozițiile corecte ale planetelor cu un grad moderat de precizie, deși cerința lui Ptolemeu ca toate epiciclurile să nu fie excentrice cauzează probleme inutile pentru mișcările lui
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
că mareele sunt cauzate de Lună, deși el credea că interacțiunea era mediată de atmosfera Pământului. El a notat că mareele variază în timp și intensitate în diverse locuri ale lumii. În civilizația islamică medievală, datorită dominației științifice a sistemului ptolemeic la începutul astronomiei islamice, majoritatea astronomilor musulmani a acceptat modelul geocentric. Totuși, mai mulți învățați musulmani ai vremii și-au pus problema dacă Pământul se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham) a scris o critică dură a modelului lui Ptolemeu în "Îndoieli asupra lui Ptolemeu" (circa 1028), interpretată de unii ca o critică a geocentrismului ptolemeic, deși alții admit doar că această critică privea unele detalii ale modelului lui Ptolemeu, și nu teoria geocentrică. Alhacen a propus însă, mai târziu, rotația Pământului în jurul axei în "Modelul mișcărilor" (c. 1038). În 1030, al-Biruni a discutat teoriile astronomice
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
se rotește în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, aceasta ar fi consistentă cu parametrii săi astronomici, dar el a considerat aceasta o problemă filozofică și nu una matematică. Nasir al-Din al-Tusi (n. 1201) a rezolvat unele probleme semnificative din sistemul ptolemeic dezvoltând perechea Tusi ca alternativă la ecuantul problematic introdus de Ptolemeu. 'Umar al-Katibi al-Qazwini (d. 1277), care a lucrat și la observatorul Maragheh, în lucrarea sa "Hikmat al-'Ain", a scris o pledoarie pentru un model heliocentric, dar mai târziu
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
702 î.e.n.), stăpânirea babilonienilor, a perșilor, a fenicienilor din Sidon (al căror rege Eshmunezer a primit-o în dar de la perși și a ridicat aici un templu al zeului Eshmun), a lui Alexandru cel Mare și a statelor elenistice Egiptul Ptolemeic și Siria Seleucidă. Locuitorii Yaffei, eleni sau elenizați, s-au opus revoltei evreilor conduși de Iuda Macabeul (Yehuda Makkabi). Ei au urcat cu forța un mare număr de evrei pe niște corăbii și i-au înecat apoi în largul mării
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
în 323 î.Hr., la moartea lui Alexandru cel Mare, până în 63 î.Hr., când orașele intră în sfera de influență romană. Cu excepția Damascului ( cu o vechime de peste 9.000 de ani), celelalte orașe din Decapolis au fost fondate, unele în timpul dominației ptolemeice a regiunii, alte sub conducerea Imperiului Seleucid. În regiune au interacționat două culturi: cultura greacă și cultura semitică locală. Fiecare împrumutând celeilate diverse valori materiale și spirituale, elenii au adoptat unii zei fenicieni și nabatieni, în timp ce "Zeus" a devenit și
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
într-o "strategia" (greacă: "στρατηγεία"), teritoriu aflat sub administrația directă a unui general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare, Abdera a trecut sub dominația succesivă a diferitelor state elenistice rivale întemeiate de diadohi: Macedonia antigonidă, Siria seleucidă și Egiptul ptolemeic. Recucerit de către regatul macedonean, orașul și-a redobândit independența pentru scurt timp, în 188 î.Hr, cu ajutorul romanilor. În 170 î.Hr., însă, el a fost asaltat și devastat de către trupele generalului roman Hortensius și ale regelui Eumedes al II-lea
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
și a Universității Rochester din S.U.A, sub conducerea lui D.Edwards, Mordehay Aviam și D.Adan-Bayewitz. Arheologii au dezvelit urme mergând de la epoca elenistică și până în evul mediu.S-au găsit urmele unui zid de fortificație din epoca ptolemeică, precum și, la nord-vest, urmele unei rampe utilizate de romani în asediul din anul 67. De asemenea au fost descoperite dărâmături ale unor ziduri care par a fi fost parte din fortificațiile ridicate înainte de sosirea trupelor romane. Au fost găsite și
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
engleză din 2009 regizat de Alejandro Amenábar. În rolurile principale joacă actorii Rachel Weisz și Max Minghella. Weisz interpretează rolul Hypatiei, o matematiciană, filozoafă și astronomă greacă ce a trăit în Egiptul roman, la Alexandria. Ea investighează defectele sistemului geocentric ptolemeic și modelul heliocentric care îl contestă. Înconjurată de o criză majoră religioasă și de tulburări sociale, Hypatia se luptă pentru a salva cunoștințele antichității clasice de la distrugere. Max Minghella joacă rolul lui Davus, sclavul tatălui Hypatiei, iar Oscar Isaac ca
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
castigat hegemonia asupra Greciei și a devenit principala putere în jurul Mării Mediterane. Antiohie cel Mare încheie în 203 î.Hr. un tratat cu Filip al V-lea al Macedoniei prin care cei doi se sprijinau în campania de cucerire a Egiptului ptolemeic al faraonului Ptolemeu al V-lea. Prima implicare romană în politica Greciei datează din anul 200 î.Hr. Republica Rodosului și Regatul Pergamului cer sprijinul Romei în conflictul cu Macedonia. Așadar, romanii trimit o armată în Grecia care va ataca Macedonia
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
înfrânegerea Macedoniei în Bătălia de la Cynoscephalae. Termeni tratatului îl obligau pe Filip să plătească o despăgubire de război, iar Macedonia va deveni un aliat roman în timp ce Roma a ocupat unele zone ale Greciei. Între timp, Imperiul Seleucid luptă împotriva Egiptului Ptolemeic. Antiohie înfrânge oștile egiptene în bătălia de la Panium în 201 î.Hr., ocupând Siria-Coele în 198 î.Hr. Seleucizii atacă posesiunile lui Ptolemeu al V-lea din Asia Mică (Cilicia, Licia, Caria), de asemenea Antiohie trimite o flotă pentru a ocupa orașele
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
rimă”"). Iată primele trei "terține" (în traducerea lui Răzvan Codrescu): Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Într-adevăr, călătoria în Infern și pe muntele Purgatoriului reprezintă traversarea întregii planete, în timp ce Paradisul este o reprezentare simbolică a cosmosului ptolemeic. Dante, rătăcit într-o pădure unde voia să ia o ramură pentru sărbătoarea "Floriilor", se trezește la un moment dat înconjurat de o pantera, de un leu și o lupoaica. Cuprins de spaimă, îi vine o umbră în ajutor: este
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
lucrarea de bază a astronomiei în timpul Evului Mediu și cuprindea, pe lângă un catalog al stelelor cunoscute, o expunere amănunțită a reprezentării geocentrice a universului, prezentă deja într-o formă mai simplă în lucrările lui Hipparchus din Niceea, numită astăzi sistemul ptolemeic. Ptolemeu respinge astfel idea unui Univers heliocentric, expusă în lucrările lui Aristarchus din Samos și Seleukos din Seleukia, care abia 1300 de ani mai târziu avea să fie recunoscută prin contribuțiile lui Nicolai Copernic, Johannes Kepler și Galileo Galilei. După
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
reușit să fie constant, iar Cezar și-a putut regrupa forțele și câștigă o victorie decisivă în Bătălia de la Pharsalus la 9 august. Pompei a fugit către Egipt, unde a sperat să găsească sprijin. Cezar ajunge în Alexandria, capitala Egiptului ptolemeic, găsind grânarul Mediteranei în starea unui război civil. Agenți ai tânărului rege Ptolemeu al XIII-lea, îl asasinaseră pe Pompei și îi prezentaseră capul acestuia lui Cezar, crezând că acest gest îl va bucura și îl va sprijini pe Ptolemeu
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Regatul indo-grec din nordul Indiei sau Bosforul cimerian. Cultura elenistă a rămas dominantă în partea răsăriteană a Imperiului Roman până la creștinarea acestuia și perioada de tranziție către Imperiul Bizantin. Sfârșitul perioadei elenistice este considerat anul 31 î.Hr., când regatul Egiptului ptolemeic a fost înfrânt de romani prin Bătălia de la Actium. Ca urmare, ultimul monarh al Egiptului, Cleopatra, s-a sinucis, iar regatul ei a fost anexat de către Octavian.
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
prin înlocuirea construcției piramidelor cu construcția de temple funerare, temple de cult sau temple dedicate faraonilor zeificați. Vasta întindere și complexitate a sitului arheologic este rezultatul a două mii de ani de construcție, din timpul dinastiei a XII-a, până în perioada ptolemeică. Construcția a fost inițiată în perioada Regatului Mijlociu. În secolele al XVI-lea și al XV-lea (perioada Regatului Nou), faraonii dinastiei a XVIII-a, Amenophis I (Djeserkare), Hatșepsut și ai dinastiei a XIX-a, Sethi I, Ramses al II
Karnak () [Corola-website/Science/315357_a_316686]
-
a retras la Babilon, unde în 323 î.en., la 32 de ani, a murit de febră. Generalii săi s-au luptat între ei pentru împărțirea imperiului, conflictul luând sfârșit în 281 î.Hr., cu înființarea a trei state principale: Regatul Ptolemeic în Egipt cu capitala la Alexandria; Imperiul Seleucid în Siria și Mesopotamia cu capitala la Antiohia și Regatul antigonid în Macedonia și Grecia centrală. La apogeul epocii elenismului, s-au ridicat realizări monumentale ca Farul din Alexandria sau Colosul din Rhodos
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de un complot senatorial, fiind considerat dușman al idealurilor republicane. Antoniu, Lepidus și Octavian formează un al doilea triumvirat. Îi anihilează pe ucigașii lui Cezar la Phillipi și își împart sferele de influență. După ce Antoniu se căsătorește cu regina Egiptului Ptolemeic, începe un conflict dintre el și Octavian, care degenerează într-un război civil. Marc Antoniu este învins în bătălia navală de la Actium și se sinucide, ulterior și Cleopatra . Octavian cucerește Alexandria și transformă Egiptul în provincie romană. Octavian înființează Principatul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
peloponesiac, Cirene sprijină Liga peloponesiacă condusă de Sparta. Orașul este inclus mai târziu în satrapia ahemenidă Libia. În 331 î.Hr. Alexandru cel Mare a ocupat orașul iar la moartea sa, survenită în 323 î.Hr., Cyrene devine o parte a Egiptului Ptolemeic. Ofelas este generalul ce a preluat conducerea în polis în numele dinastiei ptolemeice și va stăpâni până la moartea sa. Succesorul său, Magas, (nobil macedonean), devine guvernator dar a fost învins în campania de cucerire a Egiptului. Cirenaica a rămas în componența
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]