138 matches
-
nazist de feminitate germană; totuși, eu sunt băiat de la oraș: poate că fețele simple, bine spălate și trandafirii sunt tot ce trebuie la o fermă, Însă, ca aproape toți bărbații germani, eu prefer ca femeile mele să fie fardate și pudrate. Desigur, Ilse Rudel trăia Într-o lume diferită decât celelalte femei. Probabil că ea Își Închipuia că Liga Femeilor Naziste e vreo asociație de hochei. — Îmi cer scuze pentru tipii ăia de la intrare, Îmi zise ea, dar vedeți, Josef și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
frumoasă, dar ești mică. Abia îmi ajungila umăr. - Nu-i adevărat! Sunt cât mata... în sfârșit, aproape. O femeie nici nu trebuie să fie înaltă ca un bărbat. Apoi dispăru o clipă în altă odaie și se întoarse cu părul pudrat. - Ei, acuma ce mai zici? - Zic că ești mică. Dar să știi că-ți șade bine, tot atât de bineca și cu beteala de sub pudră. (Cu părul nins, stropit de aurul de sub pudră, era în adevăr de o frumusețe rară - portretul ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aveau propriile planuri secrete. În zbor către reședința familiei Mooney se aflau În acel moment bombele argintii ale butoiașelor de bere și pachetele cu șase doze de bere. Mașini pline de adolescenți erau pe drum. Ca și mine și Obiectul. Pudrate și rujate, cu părul cârlionțat cu fierul Încins, plecaserăm și noi spre petrecere. În fuste subțiri, de catifea reiată, și cu saboți În picioare, am apărut pe peluză. Dar Obiectul mă opri pe verandă Înainte să intrăm. Își mușca buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
numit Budila, budă împuțită și plină de viermi, dar și fantastic Buddha plutind pe un lotus de perlă deasupra apelor întunecate, i-am văzut buzele rujate, fățarnice, apropiindu-se de ale mele, am simțit în nări moscul evaporîndu-i-se de pe gâtul pudrat - și am căzut, și arcul a început să coboare. O dată cu el cobor și eu, tot mai adânc, urmez magistrala Lulu, înaintînd prin carnea minții mele, adîncindu-mă, străbătând ca fulgerul cele șase straturi de neocortex, intrând în creierul mediu, în talamus
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință trupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o rochie scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile, pe care și le leagănă pe rând, fără sfială, ca o persoană care n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mănuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu glas melodios, cu un timbru tremurător, franțuzesc. Răspunsul , cu toate că încetișor, era fără ezitare, întreg, explicit.” Următorul portret al Irinei este și mai jalnic:” Într-o bluză albă, capul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu ne despăgubește deloc conștiința fidelității istorice. Cine-ar vrea să reprezinte simțăminte tragice și coliziuni în genere umane cu figuri din vremea lui Ludovic al XIV-lea îmbrăcate în panie (jupes bouffantes) și cu frizură naltă ca turnul și pudrată acela, cu toată apelarea lui la esactitatea istorică, ar găsi desigur o opozițiune foarte vehementă în bunul-simț al actriței. Și actrița ar fi pe deplin în drept, căci espresiunea unei simțiri adevărat tragice, și de-aceea totdeuna general omenești, ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
strat îl punem din restul de compoziție, ca acest chec să iasă marmorat. Cuptorul îl încălzim înainte 15 minute, apoi introducem cele 2 tăvi de chec la foc potrivit. Când este gata scoatem checurile și le așezăm pe un platou pudrate foarte bine cu zahăr farin vanilat. Rețeta nr. 23 Chec englezesc Ingrediente: 900 g făină, 400 g margarină, 450 g zahăr, 1 farfurie cu vârf cu rahat tăiat bucățele mici, 200 g nuci tăiate felii, 150 g stafide, 1 lingură
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
lapte rece, 1 vârf de cuțit de bicarbonat stins în lapte, făină cât cuprinde ca să iasă un aluat nu prea tare. Mod de preparare: Din aceste ingrediente de mai sus se fac 5 foi care se coc pe fundul tăvii pudrată numai cu făină. Facem apoi următoarea umplutură: Umplutură: O farfurie adâncă plină cu nucă măcinată, 1 ¼ cană de smântână, zahăr după gust, dar să iasă umplutura foarte dulce, 2 pachețele zahăr vanilat. Se amestecă totul bine și dacă mai trebuie
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
250 g zahăr pudră, 4 gălbenușe, o fiolă esență de rom, 2 borcane de 400 g de gem acrișor de vișine frecat gemul ca o spumă. Mod de preparare: Se întinde foia de aluat pe fundul unei tăvi de aragaz pudrată bine cu făină, peste foaie se întinde gemul de vișine frecat ca o cremă gemul, iar peste gem se pune crema de nuci făcută din 6 albușuri bătute ca la bezea, se pune 300 g nucă măcinată, 250 g zahăr
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
La etajul al treilea se opriră în dreptul unei uși scunde. Era clar că generalul își cam pierduse curajul și îl împingea pe prinț înainte. — Eu rămân aici, bâiguia el, vreau să-i fac o surpriză... Kolea intră primul. O doamnă pudrată și rujată din belșug, în pantofi și cațaveică, cu părul împletit în cosițe, de vreo patruzeci de ani, își scoase capul pe ușă și surpriza pregătită de general se spulberă de îndată. De cum îl văzu, femeia începu să țipe: — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de culoare. Uneori, Reggie se dădea Într-o parte, pentru a-i face loc altui șofer, iar florile Își scuturau petalele prin fereastră În poala lui Viv. La un moment dat, În mașină intră un fluture care Își Întinse aripile pudrate, ca de hîrtie, pe curbura scaunului, lîngă umărul ei. Se Învioră, și acum Își arătau unul altuia lucruri mărunte, biserici vechit și căsuțe pitorești. Își amintiră de o zi, cu mai mulți ani În urmă, cînd merseseră la țară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi era În același timp fermă și neînfricată. Tuși. Vin să mă scoată de-aici? Da, zise Kay, cît or să poată de repede. Acum trebuie să văd dacă ești bine. Îmi dai voie să-ți iau pulsul? Luă brațul pudrat al fetei. Pulsul era rapid, dar destul de puternic. Bun. Acum, te deranjază dacă mă uit cu lanterna În ochii tăi? O clipă doar. Își puse degetele pe bărbia fetei să nu-i dea voie să se miște. Fata clipi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în el ca două butoane negre. — Bună ziua, reușește să spună. Mătușă. — Mătușă Berthilda, mormăie mătușa, lipsită de emoții, dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să vrea, își imaginează că femeia se mumifică treptat în ele, un strat de substanță verde întins peste cel existent, care se subțiază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
logodnicul meu, pe care îl cunoști din câte ți-am povestit despre el!... Să știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat, ieși la iveală, mai îndrăzneț. Pe brațul stâng purta pardesiul Martei. Salută ceremonios, zăngănindu-și pintenii: ― Locotenent Tohaty... Urmă o pauză, fiecare așteptând să înceapă cellalt vorba. Tot Marta curmă tăcerea, cu o vioiciune atât de exagerată, că amândoi bărbații
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu Îmi era greu să mă Închipui drept unul dintre acei dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de ascuțit, aproape provocator, iar cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Da canci. A scos clondirașu cu hârca și oasele și, sub farurile mele, care făcea portretu groazii, a pudrat cafeaua c-un prăfșor verzuliu. După ce-a Împlinit misiunea, s-a dus cum a venit, făr’ să atenteze la cornuri, pudrate și ele. Pă loc am suspicionat că complota să-și elimine nepoata, doborâtă dă fatalitate, nainte dă vreme. Am rămas și nu șteam de visasem or nu. La o famelie așa unită și baștană ca alde Grandvilliers nu-i stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele majordomilor cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason englezesc ale militarilor, cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo. Îi aruncă lui Jim o privire Întunecată. Și n-avem destul orez și pentru tine, băiete. Cine ești? Jamie - — Jim... explică Basie. Un nume nou pentru o viață nouă. CÎnd Jim se așeză lîngă el, acesta Întinse o mînă pudrată și Își apăsă blînd degetul mare pe buzele lui Jim, În colțul stîng al gurii. Jim rămase nemișcat În timp ce Basie Îi dezgoli gingia și Îi cercetă cu pricepere dinții. — SÎnt niște dinți bine Întreținuți. Cineva a achitat multe note de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
despre Cadillacuri? Un bărbat mărunt, cu păr argintiu și o voce americană efeminată, veni spre camion, cu pușca atîrnată pe umăr. Nimeni nu-l asculta și el Își aprinsese o țigară ca să acopere lipsa reacției. Flacăra tremură În fața obrazului lui pudrat, descoperind o pereche de ochi familiari, cu o expresie pătrunzătoare, dar reținută. — Basie! Jim Își șterse sîngele de la nas. Eu sînt, Basie - Jim! Jim Shanghai! Stewardul se uită fix la Jim. După un moment de gîndire, clătină din cap aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ecran. Observîndu-l pentru prima dată, chinezii se opreau să se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două fete de bar În haine de blană. Fețele lor pudrate erau luminate ca niște măști de o lumină fantomatică. Totuși, capetele chinezilor se Întorceau deja spre alt spectacol. O mulțime de oameni se adunase sub treptele clubului Shanghai. Un grup de marinari americani și englezi ieșiseră prin ușile turnate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pricazul, puturoșilor! Se răsuci pe călcâie, militărește, și porni repede înapoi, spre apartament, lăsând toate ușile date de perete în urma lui. Peste o oră, nacealnicul intră sfios la general. Îl găsi așa cum îl știa dintotdeauna. În uniformă impecabil călcată, bărbierit, pudrat, parfumat, cu părul grizonat proaspăt tuns și uns cu pomadă. Stătea cu mâinile la spate și privea peste capul funcționarului, cu expresia imobilă, indiferentă a unui veritabil militar. Nacealnicul scoase sulul de hârtie, îl desfășură și așeză pricazul pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învoi să recunoască domnul Robichaux. — N-ar fi trebuit să te-arestez, șopti fornăit Angelo. Eram nerfos. — A fost numa’ vina mea, spuse doamna Reilly, pentru c-am încercat să-l protejez pe Ignatius. Doamna Reilly își întoarse fața albă, pudrată, spre domnul Robichaux. Dumneata nu-l cunoști pe Ignatius. Face pozne oriun’ se duce. — Cineva ar trebui să-i tragă un pumn în nas, spuse Santa cu foc. — Cineva ar trebui să-i trag-un pumn peste gură, adăugă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]