38 matches
-
ceea ce mi se poate întâmpla și ce nu. Venise în vizită într-o zi de vară călduroasă, lungă, plină de praf, așa cum erau zilele din copilărie, de nu se mai terminau, o zi cât o săptămână. Se auzea de departe pufăitul motorului, apoi un pârâit prelungit, hurducat. Am fugit în stradă cu sora mea mai mică, era un eveniment să treacă vreun vehicul pe drumul din fața casei noastre, motociclete nu treceau niciodată. Cel mai des treceau tractoare cu remorcă, noi alergam
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
pufăie ca o locomotivă cu aburi, făcând clopoțeii agățați pretutindeni în casă să scoată clinchete vesele. - Moșuleee! Un spiriduș deschide ușa și se năpustește înăuntru, aducând cu el câțiva fulgi de zăpadă curioși. Of, Doamne! Of, Doamne! Moșule, trezește-te! Pufăitul se întețește, în timp ce Moșul se întoarce de pe-o parte pe alta. - Ce să mă fac acum? Spiridușul se învârte o vreme prin cameră, după care apucă paharul cu lapte de pe masă și toarnă câteva picături pe fața rumenă de
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și am urmat gondolarea. Cocoșata gemea și fluiera, și deodată iar am auzit cum cineva pocnea din degete. Păpădie mă privea fix, vrând să vadă dacă înțeleg. Nu înțelegeam. Dom’ Dănuț, ascultă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dovedesc piedici de netrecut... Dar când trebuie să sui asemenea ponoare... Ferească Dumnezeu!” - gândea Hliboceanu... Ia să pornim nunta, flăcăi! - a strigat din capul șirului de care. Cărăușii au îndemnat boii. Opintindu-se în juguri, aceștia au răspuns cu un pufăit apăsat, ce semăna mult cu un oftat din rărunchi... Scârțâind din încheieturi, șirul de care cobora un povârniș de la intrarea în pădure. Hliboceanu s-a oprit să vadă cum merge fiecare car. Toate i s-au părut bune și la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului nu erau Încă destul de regulate ca să nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea obrazul Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luni o cometă va cădea aidoma unei frunze veștede pe pământ și viața în lungul și în latul lumii se va stinge. Dar Ștefan își zise că viața din lungul și din latul lumii nu-i mai mult ca un pufăit de mahorcă sau ca aburul ce iese din cazanul de țuică, adevărata viață stând cuprinsă în alt loc, în odaia minții unui om, unde trăiesc aievea toate câte există, ca un fluviu în curgerea lui maiestuoasă și trândavă și neîntreruptă
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce se întâmplă. Aud din nou, insistent, sâsâitul monstrului de fier. Sunt înnebunit că iarăși o pierd în acest important moment din viață. Cineva nevăzut spintecă liniștea cu un fluierat strident, locomotiva îi răspunde cu un pufăit. Sar pe prima treaptă a vagonului. Trenul se pune încet în mișcare. Gara stingheră rămâne în urmă. Urc mai departe și ușa se închide brusc, automat, scârțâindu-mi timpanele și mintea, cu zgomot sonor de fiare. E un accelerat ciudat
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
DIN ROMAN: SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ȘERBĂNESCU) Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Domina mirosul de oțel încins, un amestec de ulei, aburi fierbinți și fumul locomotivei. Un pufăit dublu al pompei de aer a locomotivei, mecanicul ce o conducea are fața mânjită, sta rezemat în braț la fereastra locomotivei. Privesc în interior...” Nu vă plecați în afară” o etichetă ne previne! Cantonierii salută trenul din poziția de “drepți
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
repeziciune, nu există. Poarta uzuală de acces pare să fie a unei instituții civile, nu este departe de gara în care încă mai există locomotivele cu abur. Șuieratul ascuțit al acestora stârnește dorința de libertate a militarilor în termen, dar pufăitul lor îndeamnă la răbdare. Locul de unde vor pleca către casă este aproape, gara nu se va urca în vreun tren să plece hai-hui ci îi așteaptă. Accesul către comandamentul batalionului de grăniceri se face pe alei încadrate de o parte
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
babe...? -le surprinse Gigi care intră în sufragerie cu un bax de bere, urmat de Radu. Ia și pune-le înfrigider... Am adus și țigări... Poftim, să nu te mai plângică n-ai! Nu ar cumpăra, Doamne fere...Dar de pufăit, le pufăie - n draci... - Și zi așa, le trageți al dracului... - Ei, hei, eu sunt mic copil pe lângă ea... - Și mai tacă-ți clanța, zău așa...Aia nu, aia nu...Ei, de la o vârstă trebuie să rămână omu’ cu ceva
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
decât al nostru. Mulțumit că își găsise singur soluția s-a mai foit puțin și l-am auzit repede sforăind. Am adormit zâmbind. Îl aveam pe tataie la mână și mulțumită m-am întors și eu cu spatele la mamaie. Legănată de pufăitul lui când pe nas, când pe gură, am închis ochii și mi-am înfundat urechea în perna moale să nu-l aud. A doua zi când m-am trezit, tataie era ocupat cu vărsatul vinului. Mamaia îl ajuta. De la distanță
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
urmată de înfrigurata așteptare a trenului pe peron. Din rumoarea mulțimii de călători, se desprindeau „știri” care de care mai importante: „Trenul se formează în triaj”, „Vom avea locuri cu toții!”, „Plecarea va fi la ora fixată” etc. Apoi, șuieratul și pufăitul locomotivei, care acoperea vacarmul mulțimii, anunța sosirea trenului. Clipele rămase până la plecare se scurgeau chinuitor de încet. În sfârșit, trenul pornea. Abia treceam de podul de la Herbac - adică de la Clujana - că mă și apuca foamea. Pe măsuța din compartiment, ai
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
intitulat Amintiri Închid ochii, ascultând cum apele Dunării curg molcom, aproape de picioarele mele , îndemnându-mă spre locul acela tainic învăluit în ceață dimineții irizata pe margini de întâile raze ale soarelui . De acolo răzbate mirosul tulburător al florilor, apoi deslușesc pufăitul unui motor și ghicesc silueta albă a remorcherului avântându-se că o lebădă uriașă pe oglindă apoi incendiată de soare , în timp ce sirenă sună prelung . Trag adânc aer în piept, înfiorat că mă simt iar în largul meu, aici acasă, leagănul
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat în apă. Era o pasăre călătoare căreia țăranii îi ziceau pasăre dalbă. Samuraiul încuviință din cap. Asculta pufăitul lui Yozō care sufla în cărbunii aprinși. Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pic mai important decât mândria ta nenorocită. Irene a început să urce pe cărare, lovind pietrele care-i apăreau în cale și gândindu-se că, până la urmă, poate că avusese dreptate să-și înșele soțul. Din spate a auzit un pufăit, iar pe umăr a simțit atingerea rece a unui deget. Ai dreptate, i-a spus Naji. Sigur că da. Îmi pare rău. Irene a lăsat capul în piept, dar nu s-a oprit din mers. Nu înțelegi ? Din secunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur... În cele din urmă, cel din fața căciulii țurcane i s-a adresat acestuia cu întrebarea: ― Nu te-i supăra, om bun, că te întreb. Cu ce te ocupi matale acolo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
covoarele, sacul de piele și pătura grea, și își îndreptă pașii pe urma celor ce dispăreau în spatele unei porți mari de sticlă mată, impresionat de măreția înaltei gări unde zburau cârduri de lilieci și unde nu se mai auzea decât pufăitul locomotivei, ce părea că respiră adânc, trăgându-și sufletul după epuizantul efort. Apoi traversă marea sală de așteptare, cu marmură murdară și bănci lungi pe care dormeau familii întregi nedezlipite de tristele lor bagaje, și, în sfârșit, trecu pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa vagonului. ― Cine-i individul, domnule Rogojinaru, că te văzui prea mulțumit de cunoștință? întrebă Modreanu, plecîndu-se la urechea arendașului fiindcă pufăitul locomotivei sub bolta gării înăbușea vocile. ― Ehei, iubitule! făcu Rogojinaru cu mai mare respect parcă decât adineaori în fața tânărului Iuga. Șapte mii de pogoane, prima calitate, în Argeș, jos, aproape de Teleorman!... Șapte mii, domnule Modreanu, înțelegi? Și niște gospodari cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără a face mișcări care să vă descopere. Consemnul este să nu deschideți focul sub nici un motiv! Semnalul de atenție va fi strigătul de pitpalac. Sunt întrebări? Care este limita la care ne oprim? - a întrebat Cicoare. Când se aude pufăit de locomotivă, vă opriți și ne așteptați. Ochii și urechile ascuțite la maximum! Sergentul Cicoare și-a ajustat ținuta, pentru ca nimic să nu sune sau să-l împiedice la mers. La fel au făcut și ceilalți șase cercetași din grupa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
încremenit în poziția ogarului de vânătoare când simte vânatul... „O fi vreo vidră care, simțindu-ne, s a aruncat în apă” - a gândit sergentul. Când pârâul dădea semne că se depărtează spre stânga, de undeva, din față s-a auzit pufăit de locomotivă ce părea că a pornit din loc cu încărcătură grea. „Hopaaa! Iată-ne și aproape de gară. Să dăm semnal că suntem aproape de obiectiv... Un pitpalac a spintecat noaptea... În scurtă vreme, a sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din loc cu încărcătură grea. „Hopaaa! Iată-ne și aproape de gară. Să dăm semnal că suntem aproape de obiectiv... Un pitpalac a spintecat noaptea... În scurtă vreme, a sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care-i situația? Din față s-a auzit pufăit de locomotivă. Alte mișcări ai mai sesizat? Mi s-a părut că am auzit și scârțâit de saboți de frână. Înseamnă că îi mare activitate în gară. Trebuie să ne apropiem cât putem de mult. Pornește înainte cu mare băgare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lor, răspunzi cum am stabilit. Asta numai în cazul că nu au consemn să tragă fără somație... Am înțeles, domn’ locotenent. Atunci porniți și noroc, băieți! Noi vă asigurăm retragerea în caz de nevoie... Au pornit... În liniștea nopții doar pufăitul opintit al vreunei locomotive sau zgomot de tampoane și frâne punctau firea. Opririle erau scurte și dese. La ultima oprire, sergentul Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o zi ar fi venit un tren și n-am mai fi avut putere să ne urcăm în el... Cum s-ar fi întîmplat? Parcă văd. Am fi rămas, Eleonora în sala de așteptare, eu pe banca de pe peron, ascultând pufăitul locomotivei, strigătul "Poftiți în vagoane", dar n-am fi schițat nici o mișcare, n-am fi avut putere să ne urcăm în tren. L-am dorit prea mult. L-am așteptat prea mult. Ne-am epuizat în așteptare și nu ne-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au strîns din dinți făcînd gesturi nehotărîte și crispate, n-au simțit frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare În formă de pîlnie? Oare n-au așteptat În Întunericul străzii, măcinați de foamea crudă și singuratică a tuturor băieților, simțind În jurul lor liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]