12 matches
-
impresionat. — Mă rog, continuă ea, ținând pavăză cu palma făcută căuș și aprinzându-și țigara cu un gest de expert, ea a zis că o acuz de lașitate, iar eu am zis că putea spune lucrurilor pe nume. Fuma cu pufăituri scurte și profunde, ținând ochii aproape Închiși și privind În depărtare. — Nu i-a picat prea bine. A Început să-mi zică În fel și chip. Nu m-a deranjat, am pielea destul de groasă. Dar s-a luat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plecării trenului care mergea spre Vaslui cu oprire în gara Rebricea unde era punctul meu de coborâre. La gara Rebricea trenul avea oprire odată cu venirea întunericului. N-a stat mult. Locomotiva a șuierat de două ori prelung și după câteva pufăituri și-a pus roțile în mișcare, trăgând după ea garnitura ponosită de vagoane și lăsând în urmă balauri de fum gros și înnecăcios care a înghițit cât ai clipi micuța stație Rebricea. Apoi a dispărut în hăul văii Bârladului... Mereu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de țevăraie metalică, locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de leșie aburindă, s-a îndepărtat de noi ca un vis urât, nu însă înainte de a ne traumatiza organul auditiv cu două semnale stridente și câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și disprețuitoare față de pigmeii pe care-i târâse până aici, abandonându-i lângă o rampă de încărcare-descărcare la marginea unui triaj, dintr-o gară minusculă în câmpia Bărăganului: Dudești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tocând mărunt și iute din picioarele pline de nerv ca niște sportive la un concurs internațional, hotărâte să cucerească premiul întâi. Mama și fiica, umăr la umăr, comunicând prin simpla atingere a capetelor sau cu ajutorul limbajului morse al succesiunilor de pufăituri nazale transpuse în alfabetul celebrului macaronar, realizau o ritmicitate egală și benefică a eforturilor într-un tot unitar. Era impresionant cum două ființe necuvântătoare dintre care una suferind de un handicap sever reușeau să-și concentreze și să-și uniformizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l căutam pe călugăr, îl găseam la o femeie pe nume Muzia, prostituata locului. Uluiți și nemaiștiind ce să credem, ne-am priponit caii de măr, lângă falusul de piatră troienit de omăt. Prin crăpăturile din ușa colibei femeii ieșeau pufăituri de fum. Eram gata s-o deschid, când numai ce-l văd pe călugăr ivindu-se din spatele casei. Având mânecile tunicii suflecate până la subsuori și brațele goale, ținea cu amândouă mâinile o găleată mare de lemn. Trebuia să fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mâncăruri fierte, În mirosul puternic al atâtor transpirații datorate căldurii și ațâțării pentru gira care stătea să Înceapă. Ieși În față pai-de-santo, care se așeză lângă altar și-i primi pe unii credincioși și pe oaspeți, parfumându-i cu pufăituri dense din țigara lui de foi, binecuvântându-i și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei, și băui: observai, văzând un cambono care turna lichidul dintr-o sticlă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o undă luminoasă poate ajunge de la Pământ la Lună! Sau, cum revelează Balada magică a fratelui meu O'Piatră, invers: de la Lună la Pământ! Tăcerea care urmă, dilatată de absența oricărei intervenții de vreun fel, lăsă să se remarce doar pufăiturile de așteptare răbufnind din luleaua cu vatra presată succesiv și de căscatul ținut discret în batiste de mătase al doamnelor. Din fotoliul de piele, care-i ardea sub fundul strâns în blue-jeans, tânăra hipistă lansă, prima, o părere sinceră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Tăcere. Era ca și cum ar fi călătorit cu un copil, își spuse Stan. Pasărea era la fel de încăpățânată și de imprevizibilă ca un copil. Era obositoare până la epuizare. Trecură pe lângă niște șine de tren, aflate în dreapta drumului. Gerard începu să scoată niște pufăituri și un șuierat de locomotivă. — N-am mai văzut lumina soarelui, de nu mai țin minte când... Stan decise să nu spună nimic. Strânse mai tare volanul și conduse în continuare, în noapte. În spate se vedea o luminare ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din cauză că nu voia să mănânce toată rubarba. În timp ce mănânc, mama pune masa de călcat și se apucă de călcat rufele din coșul de la picioare. În curând camera e plină de mirosul amețitor și liniștitor al apei fierte. Fierul scoate mici pufăituri exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
l a întrebat Urecheatu în șoaptă. Ion, da’ mie îmi zic Ivan. Ascultă, Ivane! Să nu te împingă necuratul să faci vreo mișcare nepotrivită, că ești mort! Nu face eu așa ceva. Eu vreau să ajut la voi. Bine, Ioane. Printre pufăiturile îndepărtate ale unei locomotive se auzea pas soldățesc pe cimentul platformei magaziei. Urecheatu l-a întrebat pe Ivan: Ești sigur că de pază este numai un soldat? Da. Și eu am fost aici. Pe unde patrulează sentinela? Pe la fața magaziei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un val cald mi se urcă în gâtlej. Grăbesc pasul. Nu mă opresc decât la o dugheană ca să-mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu mirare, și unul a ieșit chiar în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu știu până la ce ceas am mers și prin ce sat am trecut. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]