17 matches
-
ca soacră-mea la salariul meu. Nu-mi auzeam nici măcar scărița și nicovala din ureche. Cred că nu mai funcționau. Nu știu de ce nu mă miră. Însă, ... un icnet înăbușit urmat de un icnet mai evoluat îmi dovedi contrariul. O pufnitură-n râs plusă dovada și dă-du startul la o simfonie a râsului pe toate gamele și portativele urechilor mele muzicale. Ei nu, că asta e prea de tot! Cer repunerea mea în drepturi. - Vă rog! Puțin respect față de cititori
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
afirmate. Decanul facultății își permite, pentru a doua oară, ce-i drept nu în timpul aceleiași zile, să-i deranjeze cursul pentru a se adresa studenților. Prima dată profesorul i-a răbdat prezența ignorându-l, dând doar de înțeles, cu ușoare pufnituri pe nas, că ceva pute. De această dată, întors cu spatele către studenți, cu voce șoptită petru a nu fi auzit, îl repede ferm pe intrus poftindu-l afară. Odată scăpat de prezența nedorită își permite o subtilă aluzie la
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1479911770.html [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
reprezintă o mare parte din hrana lor. Hrana are un conținut scăzut de nutrienți. Ele sunt animale sedentare și dorm 20 de ore pe zi. Nu sunt sociale, și singurele relații sunt între mamă și pui. Masculii adulți comunică cu pufnituri sonore care intimidează rivalii și atrag femelele. Masculii își marchează prezența cu niște glande odorizante pe piept. Koala este un mamifer aplacentar (fără placentă). Din această cauză embrionul, peste o anumită vârstă, nu mai poate fi hrănit în uter din cauza
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
În Vegas, dar venea cu avionul În fiecare weekend, să-l vadă. În al doilea weekend i-a mărturisit că, deși fusese căsătorită de două ori, Anton era primul bărbat care i-a oferit un orgasm. Wakefield Își permite o pufnitură pe nas a neîncredere. — Nu, pe bune, afirmă Anton, cu eterna lui vioiciune, i-am localizat punctul G. La asta Wakefield rîde În hohote. — Chiar mă Întrebam ce s-a ales de punctul G. Nu am mai auzit de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
grăbită și furioasă. —Produse împotriva rahatului de câine, produse pentru grădină. Toată ziua stă în birou și născocește denumiri ca Doo Nu, Viața e... cu rahat sau Udă-mi grădina. Fără să vrea, Hugo a lăsat să-i scape o pufnitură. Laura l-a privit calmă. —Da. Ha, ha. Numai că nu e așa de amuzant. Se pare că munca lui de cacao îi oferă mai multe satisfacții decât dacă și-ar petrece timpul cu mine și cu fiul lui. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și l-a pocnit peste ceafă, măsurat, cât să scoată un geamăt. „Vezi că poate?“ S-a plimbat apoi în jurul lui, aproape înțelegător. A scos un briceag din buzunar, l-a apucat pe tip de gât și, printre gemete și pufnituri, i-a tăiat două găuri în sac: una la gură, alta sub nas. Avea un nas enorm tipul, cât al meu. „Acum ne spui, prietene, ce căutăm aici?“ Din nou, prizonierul n-a răspuns nimic. Îi vedeam buzele strânse, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
barbă. Veni și momentul solemn în care ne întrebă pe fiecare dacă vroiam să ne cununăm cu cealaltă, la care am răspuns amândouă, încet: "da". Ni s-au pus inelele în degete și-am fost declarate "bărbat și nevastă", în pufniturile de râs ale fetelor. Acum trebuia să-mi sărut mireasa. Dar nu puteam. Fetele strigau la noi că trebuie neapărat, că așa se face, și ne împingeau una spre alta. Până la urmă, pierzîndu-mă cu totul, am luat-o de umeri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de Încet. Intrară patru bărbați cu puștile În mînă. Șoapte. „E mort de-a binelea.“ „Să fim foaaaarte atenți.“ „Țărănoi nenorocit!“ O privire rapidă prin cadrul ușii - Mal Lunceford nu se număra printre ei -, apoi pași. Șuturi În coaste, gîfÎieli, pufnituri disprețuitoare. Un vîrf de pantof vîrÎt sub el. O voce rosti: — Grăsan labagiu. Smuci piciorul individului, care se Împiedică și căzu pe spate. Meeks se roti fulgerător și trase de la mică distanță, nimerindu-i pe toți. Patru bărbați doborîți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scotea din minți dinainte, ea, iubită, prezentă peste tot, pe care mie îmi părea că n-ar iubi-o prea tare, dar care exista insistent, persistent, ce vrei de la mine? mă ridic din pat la limita răbdării, furia îmi scoate pufnituri grele din plex, mă abțin, mă abțin să mă manifest, mă uit la el furioasă de pe marginea iubirii, ce vrei de la mine, nu mai înțeleg, nu e cu mine, mă împinge să-l las în pace, mă respinge ca și cum dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bariton a doamnei Battaglia. — Ignatius. Ce-a mai făcut, dragă? Spune-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se auzea din baie. Cu o pufnitură ca de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt nenorocită! — Cum? — Ignatius a venit acasă cam acu’ o oră, îmbrăcat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau se maturizează în timpul cât îi ia unui val să crească și-apoi să se risipească. Hei, a zis Mike. Vrei să dormi cu mine în seara asta ? Sub cerul liber ? Pe bune ? Doar noi doi ? Charlie a terminat cu pufniturile disprețuitoare și și-a aruncat bățul în foc. Noi doi și Charlie ? Amândoi băieții s-au întors către el. Mike a izbucnit în râs și le-a ciufulit părul de pe cap. S-a făcut, a fost răspunsul lui. Numai noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu vopsea cămașa asta frumoasă, scumpule. — Ah, la naiba, zise Vasco și oftă. — O să iasă, spuse Dolly. Mă ocup eu de asta, pentru tine. Capitolul 77 Gerard urmări apropierea umbrelor întunecate. Se mișcau în salturi și scoteau sunete ca niște pufnituri sau mârâituri, iar uneori ca niște mieunături. Aveau corpurile la nivel jos. Spinările lor abia se vedeau peste pelin. Îi încercuiseră crenguța pe care stătea cocoțat, apropindu-se și apoi retrăgându-se. Dar era clar că îl mirosiseră, pentru că se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cretină. Femeia din fața ei nu era deloc șoricica pe care și-o închipuise ea. Era un adversar formidabil. Dintr-odată, senzația de vomă a fost înlocuită de gâlgâitul unui hohot de râs, care s-a comprimat, la suprafață, într-o pufnitură reprimată. Deborah părea ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o chelnerului. — Știi, am venit încoace așteptându-mă să cazi răpusă de șarmul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din cap. Pastilele nu par să aibă vreun efect și, de fiecare dată când îl trag să facem sex, îl apucă nervii și-mi spune că fac asta numai pentru că vreau să rămân însărcinată... Alison a fost întreruptă de-o pufnitură sonoră produsă de Julia. —Bărbații ăștia sunt al dracului de incredibili, nu?! Când luai pilule contraceptive și-l trăgeai să faceți sex, probabil că-și spunea c-a murit și-a ajuns în rai, iar acum că încerci să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că a cumpărat, de la un arab din Ierusalim, o tăbliță ce conține ultimul testament al lui Ibrahim. Făcu o pauză retorică. —Ibrahim Khalil’ullah. Avraam, prietenul lui Allah. Pe chipurile bărbaților se iviră zâmbete sceptice și se auziră mai multe pufnituri batjocoritoare. Asta a fost și reacția mea, fraților. Dar sursa noastră insistă - și vă implor ca nici un cuvânt din ce vă spun să nu părăsească această cameră - că documentul s-ar putea să fie autentic. Fără îndoială, acest bărbat va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fără să mă plictisesc vreodată. Marele spectacol al necinstei omenești. Te asaltează din toate părțile și, îți place sau nu, e cel mai interesant din câte există. Tom a scos un sunet scurt, un jet de aer undeva între o pufnitură de dispreț și un hohot de râs. — Mă prăpădesc să te ascult împroșcând cu aiureli, Nathan. Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că, de fapt, mașina aceea nu era decât un fel de autobuz mare, care mergea pe niște șine de oțel, evitând drumurile pline de praf. Dar când auzi fluierul și locomotiva se puse în mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să se țină cu forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]