46 matches
-
Acasa > Versuri > Omagiu > RONDEL Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului OMAGIU LUI ALEXANDRU MACEDONSKI 14 martie 1854 - 24 noiembrie 1920 Macedonski Alexandru! Scuturat-ai timpu-n poezii, Rondelul e un puiandru Împletit numai din fantezii. Cu suflet mândru și tandru, Cu efect de lumină-n hârtii, -Macedonski Alexandru, Scuturat-ai timpu-n poezii. Ca în mare un scafandru Tu ai înotat în frenezii, Cu mlădiere-n armonii, Cu son-cristal ca un trianglu
RONDEL de LIA RUSE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1457766525.html [Corola-blog/BlogPost/352675_a_354004]
-
o zonă de munte fermecătoare a Ardealului, Sandu Cătinean va închina mereu în poemele sale ode brazilor care îl păzesc și-i dau tărie. “ Brazii-mi se apleacă tandru / Sunt alături, stau cu mine / Chiar și-un pui de brad, puiandru / Să mă țină-n brațe vine”. “Autorul nostru vine să certifice, cu această nouă carte, o calitate personalizată a versului său și, de aceea, lectura devine o experiența agreabilă și un moment de relecturare a propriilor sentimente, a experienței de
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1448901078.html [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
plictisesc, năravurile lumii de astăzi îl înfricoșează. Doar aici, între copacii ăștia străbuni, simte el rostul și bucuria deplină a vieții. "Uite, vezi fagul ăla? E bătrân tare, gata să moară. Și uite-te aici, în jurul lui. E plin de puiandrii. Asta face copacul în anul în care simte că moare. Se încar-că cu jir și lasă la poalele lui lăstari. Înainte să moară, face fructificație ca să lase urmași. Să mai zică cineva că arborii n-au viață și înțelepciune. Iar
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Dan_petrescu_1396439456.html [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
unde vă pot lăsa la o aruncătură de băț. Nu de puține ori întâmpin acolo clienți înainte de a face cale întoarsă ... Nu trebuie să-mi plătiți așteptarea. Întâlnirea cu câinii se produsese curând. La început, îmi ieșiseră în cale câțiva puiandri, parcă puși pe joacă, schelălăind. Grosul haitei, începeam să disting prin pâclă, pe măsură ce înaintam, zăcea pe caldarâm chiar în fața casei cu numărul 13. Era o clădire cu parter înalt, în stil Bauhaus, cum își construiau unii oameni cu dare de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_2_dan_florita_seracin_1336403047.html [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
ai mai împlinit, măi Alfi, măi!... Dacă n-aș purta îmbrăcămintea de altădată, nu m-ar recunoscut, poate, își spusese. Și așa e de mirare, după atâta vreme!... Câinele scheuna fără contenire, agitându-și coada ciuntită. El îl crescuse de puiandru și-l deprinsese cu vânătoarea. Câte întâmplări nu trăiseră împreună, de câte ori nu împărțiseră hrana după o zi de alergătură prin desișuri! Odată bietul câine, încă tânăr și zburdalnic, căzuse prins într-un balț pentru vulpi. Ore în șir umblase să
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Poiana cu Aluni - nr. 1-3; Str. Poiana cu Aluni - nr. 2 - 6 Str. Polixenia Rădulescu Str. Popa Nicolae Ale. Porolissum Str. Porțile de Fier Str. Porumbăceanu Ion Str. Potârnichii Str. Prăjinei*(D) Str. Predeal Str. Preluca*(D) Str. Prudenței Str. Puiandrului Int. Puieților Str. Puieților Str. Radovani Str. Radovanu Str. Rariștei Str. Râșnov Str. Răscoala 1907 Str. Răușeni Str. Recreerii Str. Refrenului Int. Renului Str. Renului Str. Revoluția 1848 Str. Ricinului Str. Ripiceni Int. Roinița Int. România*(D) Ale. Romula Str.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
de irezistibile infirmități ale creatorilor, în schimb poetul sau artistul sinucigaș s-a bucurat întotdeauna de o mare doză de atenție avidă, adeseori pe temeiuri exclusiv sentimentale, de parc-ar fi prâslea cel cu urechi blegi, cel mai mic dintre puiandri. Oricum, e un gând, în sfârșit articulat în cuvinte, care mi-a răpit somnul multor nopți și care îmi va mai provoca insomnii. (Cum pot scrie ceea ce tocmai am scris și să fiu totuși fericit? Dar sunt. Fără voioșie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de circulație universală a ideilor și sen ti mentelor la modă, năvălindu-ne (fără radio) peste granițele strâmte ale țării, peste cenzura dascălilor pedanți și a părinților Îngrijorați de viitoarea carieră a tinerelor și zănatecelor lor vlăstare. Eram toți niște puiandri de „cetățeni ai lumii“, animați de vaste curiozități și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și-a adjudecat autoritatea originarului măsluit: "Din răsputeri străduindu-te să înțelegi esența Răului; Cu respirația oprită să te apropii de matca obscură a semințelor sale cît niște grăunțe de mac; Să deslușești izvodirea întîiului strop de venin în gușa puiandrului de aspidă; / Cum își sporește tăria apoi, cum se gătește pentru ieșirea în lume. / O, steaua celui prin naștere menit să slujească înfricoșătorului; / Via tenebrosa așternîndu-se celor mai tineri pași ai săi; / O, vîrsta fărădelegii cînd nimic nu-l mai
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
ar fi prima lor grijă? S-ar gândi, firește, că acestor marsupiale, redate existenței la un secol de la extincța speței, ființe cu nerv și înzestrate cu ferocitatea de la care li s-a tras numele, le este necesar cadrul naturii, unde puiandrii să se hârjonească în voie. Când locul ales ar fi Grădina Botanică a Cotrocenilor, spațu generos, udat de ploi vesele și bătut de vânturi regeneratoare, atunci primii vizitatori ar vedea țâșnind după fluturi și tupilându-se după gușteri, zvelț patrupezi
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-un terci moroz. THRENOS Pasărea în pasă rea, streptopelia decaocto, amărîta turturea, streptopelia decaocto, guguștiucul gulerat, streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat, streptopelia decaocto, singuraticul golumb, streptopelia decaocto, - rana-i nu e de la plumb, pentru ea, nu-i leac, nici doctor
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
suflet această amintire neplăcută. Ți-o anulează, la fel de nemotivat și de fulgerător de cum ți-a adus-o. Te-ai întors pe trei sferturi și privești amuzat pasărea cu gușă gălbuie și coadă neagră și lungă care țupăie prin iarbă, sub puiandrul de păr. Ea să fi fluierat sau motanul al cărui trup arcuit se întrezărește după un tufiș de păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Viața nu este agreabilă dacă nu ți-o agrementezi cu mici folii, foarte ușor am putut să nu mă mai gândesc la nimic din ce nu voiam, chiar și nerușinata frază îmi dispăruse din minte ; pusesem furtunul pe unul dintre puiandrii de măr și l-am udat, bucățică cu bucățică. Ascunse sub frunzele cu dosul catifelat și albicios - merișoarele lucii și crude : pur și simplu n-am putut să mă abțin, gura mi se umpluse brusc de salivă. M-am întins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că fugim de încărcătura slavă a trecutului mioritic. Hunedoara nu e Clujul. Acolo, trecutul încărcat nu e cel „iluminist”, ci mai ales cel daco-roman, dar și medieval. Am trăit în castelul lui Matiaș Corvin verile, când o făceam pe ghizii puiandri ai clasei muncitoare în curs de culturalizare. Este o vreme pe care tu nu ai prins-o. Eu eram puberă și apoi adolescentă, tu copil, apoi copilandru. Cred că nu trebuie să ne lăsam atât de conduși de deconstructivism, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai expresiv-sintetic tablou memorialistic (și profil cultural-psihologic) al „echipei” postadolescentine „fugite de la școală”, cu formațiunea ei „boemă”, animată de „acel liberalism intelectual al timpului, de acel mare curent de circulație universală a ideilor și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hei, neastîmpă-raților, l-ați văzut astăzi pe Lupino?... Lupino, băiatule, te lasă flămînzii ăștia nemîncat, dacă mai întîrzii mult! Bătrîna lupoaică se străduia în zadar să se înțeleagă cu puii. Chemarea ei rămase fără răspuns. Ca în atîtea alte dăți, puiandrul rătăcea prin pădure. Plecase dinainte de-a se trezi lupișorii. Dacă i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful de expediția lui. O pățise de atîtea ori. Lupișorii s-ar fi ținut scai de el, implorîndu-l să-i ia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de haită, să nu se lovească în joacă, să nu ia luptele dintre ei prea în serios; îi învăța tot ceea ce știa el, cu responsabilitatea și răbdarea unui adult. În scurt timp se simți stăpîn pe sine și capabil, tînăr puiandru, să dea piept cu viața. Poate nu era Lupino chiar pregătit pentru toate, dar, de cînd lumea, copiii încercați de soartă se maturizează mai curînd decît ceilalți. De aceea își lăsau lupoaicele urmașii sub supravegherea lui Lupino știau că intrusul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
anume destinat urechilor micuței domnișoare; victoriile în competiții îi erau dedicate. Nimic însă nu-i stîrnea Hanei interesul. Pentru că, înainte de orice, Hana era o lupoaică deșteaptă. Ce-i trebuiau tinerei demonstrațiile acestea infantile, cînd universul îi era ocupat de Lupino? Puiandrul cîștigase prețuirea Hanei așa cum nimeni altul nu reușise s-o facă. De cînd se știau, Hana și Lupino își petrecuseră majoritatea timpului împreună. Avuseseră șansa să crească odată și, încetul cu încetul, învățaseră să se cunoască unul pe celălalt, să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
verii lui. Îi iubea, așa, nedrepți cum se arătau a fi; mai mult, le era recunoscător. La urma urmelor, nu aveau dreptate? Nu era el un copil al nimănui, nu le datora lor totul? În plus, pe zi ce trecea, puiandrul observa că violența nu face decît să complice lucrurile. Cîte situații conflictuale nejustificate pe de-a-ntregul s-ar fi putut aplana dacă fiecare dintre ei ar fi încercat întîi calea dialogului, a iertării, în loc să se lase călăuziți de impulsurile sîngeroase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino toate acele calități care definesc un lup adevărat. Și, trebuia să recunoască, nu erau mulți asemenea lui. Dar ce ar fi putut să facă șeful haitei văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
facă șeful haitei văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să fi putut schimba atmosfera tensionată din haită. Iar aceasta devenise cu adevărat o problemă. E de datoria șefului haitei să se asigure că nimic
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
una dureroasă și, de bună seamă, urma să dea naștere altor supărări. Și Arus trebui să cîntărească pe îndelete care variantă urma să aducă, pe termen lung, mai multe beneficii haitei sale. Pe de o parte, Lupino putea să rămînă. Puiandrul era clădit dintr-un material de mare calitate; nimic și nimeni nu-i putea schimba acestui neînfricat caracterul nobil. Dar, în cazul ăsta, ce s-ar fi întîmplat cu lupii tineri? N-ar mai fi durat mult pînă cînd invidioșii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de pădure. N-am avut alt prieten mai apropiat decît ea, și dacă am respectat-o și i-am urmat învățăturile, pădurea ne-a ocrotit fără părtinire. Urmă o pauză încordată. Arus căuta modalitatea de a-i aduce la cunoștință puiandrului decizia luată și nu era lucru ușor. Lupino îl privea întrebător. Știa că nu degeaba îl însoțea căpetenia în ziua aceea și-i simțea încordarea. Mare Arus, este un lucru pe care vreau să ți-l împărtășesc de ceva vreme
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să plece în lume, să-și caute destinul, devenise, pe neașteptate, incredibil de ușoară. Mă bucur, fiule, că nu mă dezamăgești. Ai dreptate. Pleacă în lume. Caută. Află care ți-e rolul în viața asta. Ai toate motivele și te
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zare de omăt pe sub copaci. Curînd, Hana simți că se întîmplă ceva cu amicul ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]