46 matches
-
ar fi prima lor grijă? S-ar gândi, firește, că acestor marsupiale, redate existenței la un secol de la extincța speței, ființe cu nerv și înzestrate cu ferocitatea de la care li s-a tras numele, le este necesar cadrul naturii, unde puiandrii să se hârjonească în voie. Când locul ales ar fi Grădina Botanică a Cotrocenilor, spațu generos, udat de ploi vesele și bătut de vânturi regeneratoare, atunci primii vizitatori ar vedea țâșnind după fluturi și tupilându-se după gușteri, zvelț patrupezi
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-un terci moroz. THRENOS Pasărea în pasă rea, streptopelia decaocto, amărîta turturea, streptopelia decaocto, guguștiucul gulerat, streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat, streptopelia decaocto, singuraticul golumb, streptopelia decaocto, - rana-i nu e de la plumb, pentru ea, nu-i leac, nici doctor
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
Hei, neastîmpă-raților, l-ați văzut astăzi pe Lupino?... Lupino, băiatule, te lasă flămînzii ăștia nemîncat, dacă mai întîrzii mult! Bătrîna lupoaică se străduia în zadar să se înțeleagă cu puii. Chemarea ei rămase fără răspuns. Ca în atîtea alte dăți, puiandrul rătăcea prin pădure. Plecase dinainte de-a se trezi lupișorii. Dacă i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful de expediția lui. O pățise de atîtea ori. Lupișorii s-ar fi ținut scai de el, implorîndu-l să-i ia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de haită, să nu se lovească în joacă, să nu ia luptele dintre ei prea în serios; îi învăța tot ceea ce știa el, cu responsabilitatea și răbdarea unui adult. În scurt timp se simți stăpîn pe sine și capabil, tînăr puiandru, să dea piept cu viața. Poate nu era Lupino chiar pregătit pentru toate, dar, de cînd lumea, copiii încercați de soartă se maturizează mai curînd decît ceilalți. De aceea își lăsau lupoaicele urmașii sub supravegherea lui Lupino știau că intrusul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
anume destinat urechilor micuței domnișoare; victoriile în competiții îi erau dedicate. Nimic însă nu-i stîrnea Hanei interesul. Pentru că, înainte de orice, Hana era o lupoaică deșteaptă. Ce-i trebuiau tinerei demonstrațiile acestea infantile, cînd universul îi era ocupat de Lupino? Puiandrul cîștigase prețuirea Hanei așa cum nimeni altul nu reușise s-o facă. De cînd se știau, Hana și Lupino își petrecuseră majoritatea timpului împreună. Avuseseră șansa să crească odată și, încetul cu încetul, învățaseră să se cunoască unul pe celălalt, să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
verii lui. Îi iubea, așa, nedrepți cum se arătau a fi; mai mult, le era recunoscător. La urma urmelor, nu aveau dreptate? Nu era el un copil al nimănui, nu le datora lor totul? În plus, pe zi ce trecea, puiandrul observa că violența nu face decît să complice lucrurile. Cîte situații conflictuale nejustificate pe de-a-ntregul s-ar fi putut aplana dacă fiecare dintre ei ar fi încercat întîi calea dialogului, a iertării, în loc să se lase călăuziți de impulsurile sîngeroase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino toate acele calități care definesc un lup adevărat. Și, trebuia să recunoască, nu erau mulți asemenea lui. Dar ce ar fi putut să facă șeful haitei văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
facă șeful haitei văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să fi putut schimba atmosfera tensionată din haită. Iar aceasta devenise cu adevărat o problemă. E de datoria șefului haitei să se asigure că nimic
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
una dureroasă și, de bună seamă, urma să dea naștere altor supărări. Și Arus trebui să cîntărească pe îndelete care variantă urma să aducă, pe termen lung, mai multe beneficii haitei sale. Pe de o parte, Lupino putea să rămînă. Puiandrul era clădit dintr-un material de mare calitate; nimic și nimeni nu-i putea schimba acestui neînfricat caracterul nobil. Dar, în cazul ăsta, ce s-ar fi întîmplat cu lupii tineri? N-ar mai fi durat mult pînă cînd invidioșii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de pădure. N-am avut alt prieten mai apropiat decît ea, și dacă am respectat-o și i-am urmat învățăturile, pădurea ne-a ocrotit fără părtinire. Urmă o pauză încordată. Arus căuta modalitatea de a-i aduce la cunoștință puiandrului decizia luată și nu era lucru ușor. Lupino îl privea întrebător. Știa că nu degeaba îl însoțea căpetenia în ziua aceea și-i simțea încordarea. Mare Arus, este un lucru pe care vreau să ți-l împărtășesc de ceva vreme
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să plece în lume, să-și caute destinul, devenise, pe neașteptate, incredibil de ușoară. Mă bucur, fiule, că nu mă dezamăgești. Ai dreptate. Pleacă în lume. Caută. Află care ți-e rolul în viața asta. Ai toate motivele și te
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zare de omăt pe sub copaci. Curînd, Hana simți că se întîmplă ceva cu amicul ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care numai ea, care-l cunoștea mai bine decît toți lupii, o putea percepe. Purta puiandrul pe frunte o îngrijorare și-o greutate pe care nu reuși să le descifreze. Hana pîndi un moment în care să-i poată vorbi. Tîrziu, cînd credea că puii n-or să mai obosească niciodată, se ivi prilejul. Se așezară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-mi spui nimic, văd bine, continuă Hana, după clipe lungi de tăcere apăsătoare. Lasă, Lupino, îmi vei spune cînd vei fi pregătit. Eu mă voi afla, oricum, lîngă tine. Cuvintele tinerei lupoaice se transformară în limbi de foc pentru sufletul puiandrului. Nu, Hana nu va mai fi, niciodată, poate, lîngă el. Durerosul adevăr îi puse sîngele în mișcare. Simți că i s-ar rupe inima în bucăți dacă nu i-ar împărtăși prietenei lui radicala hotărîre. Era, poate, ultima confidență pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe mine, răspunse calm puiandrul. Nu m-a alungat nimeni, n-a trebuit s-o facă. E o decizie care-mi aparține, și dacă ai să-ți dai răgaz să cugeți, vei vedea că așa trebuie să fac. Nu aș putea trăi liniștit, nu mi-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori de zi la care-și propusese. Nu avea timp de pierdut. Dacă era să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure, dar lucrurile urmau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Nu avea să mai fie. Aici era familia lui adoptivă. Pleca acum s-o găsească pe cea adevărată. Lăsa amintirile, bune și rele, și se-ndrepta către viitor. Ești pregătit, Lupino? Era Arus. Șeful haitei apăru din întuneric, chiar cînd puiandrul se hotărîse să se desprindă. Acum, ori niciodată, Mare Arus. Rămîi cu bine și nu-ți fă griji pentru mine. Am să mă descurc. Ai grijă de toți. Rămîi cu bine. Mergi sănătos, Lupino. Gîndurile noastre bune te vor însoți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va căuta o informație cît de mică de care să se poată agăța pentru a-și continua cercetările. La urma urmelor, aici, în această pădure
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vocilor strecurate printre copaci, se întîlniră. Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către puiandru, i-a potolit mamei agitate potopul de întrebări. Avea să-i povestească el, pe îndelete, de ce și cum se întîmplaseră toate; iar puiul urma să primească o chelfăneală care să-l țină departe, cu altă ocazie, de inițiative din acelea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de tihnă, marele conducător le povestea copiilor despre existența unei vegetații diferite de cea care creștea pe teritoriul haitei lor. "Ăsta trebuie să fie un brad alb, iar ăsta un ulm", își zise Lupino, recunoscîndu-i după descriere. "Frasini, scoruși...", recită puiandrul, ca într-o poezie. Își amintea, vag, cîteva nume de copaci, dar trebui să recunoască: nu-i putea identifica. Dacă părinții lui trăiesc pe undeva, pe aici, va avea cine să-l ajute să asocieze denumirilor arborii necunoscuți. Se întîmpla
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar cînd, apropiindu-se, i-a întîlnit privirea. Bună dimineața, ariciule! Asta a fost tot. Într-o singură secundă, ariciul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un arici i-ar putea furniza informații prețioase, dar, cum nu avea nici un punct de la care să pornească, hotărîse să încerce peste tot. Bună dimineața, broscuțo! Piticania bulbucat-pistruiată se făcu nevăzută printre algele bălții. Ce grăbită e lumea astăzi!", constată puiandrul. Bună ziua, șoricel de pădure! Apoi: Bună ziua, cocoșule de munte! Și iarăși: Bună ziua, ciocănitoareo! Bună seara, liliacule! Încă vreo două zile ca astea și am să uit să deschid gura", își spuse Lupino, reușind cu greu să-și stăpînească dezamăgirea. Trecuse
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
erau deja departe. Înălță pieptul și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete, mai ai multe de învățat!" Singur în fața propriei conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape, căci se auzea cu claritatea propriilor gînduri. Era un plînset fără lacrimi, un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]