64 matches
-
cărui prezență prinde contur de la dungile rozalii ale testului de sarcină pînă la ,boaba de strugure", apoi la ,mărul dat în copt" și, în cele din urmă, la ,omulețul din burtă" care ,strălucește într-o unsoare opacă" de unde lovește cu pumnișorii lui ,peretele de carne": ,Dragă fată, dragă băiat, vreau să te apăr de toate relele. }i-am văzut oscioarele în mușchii translucizi. Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă. }i-am văzut burtica și corpul alb-negru. Inima-ți sclipea de
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
Clar, aici sun! S-a întins spre sonerie, dar...nu ajungea, deși întindea mânuța tot mai sus. -Uff! Nu ajung. Mai bine...bat în ușă! Ciocăni de câteva ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude. Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să dau și cu picioarele! Și începu să bocăne cu ghetuțele ca disperata. Din apartament se auzi o voce subțire, pițigăiată, parcă scoasă dintr-un gâtlej ștrangulat : -Cine-i acolo? Floricica răsuflă ușurată că s-
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
citea ziarul, se uita la televizor, uneori discuta cu el. Atâta tot! și chiar nu pricepea de ce oare bărbatul ei își ieșea din minți? Urla cu o voce neplăcută, alerga așa burtos prin apartament, pe picioarele lui scurte, agitându-și pumnișorii neputincioși, o numea cățea, element parazit, alcoolică. În replică, își scotea și ea ghearele. I-a stricat viața și câștigă prea puțin pentru a se purta cu atâta impertinență, e un om de nimic, babalâc, bădăran, un impotent cu ochii
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
ciocârliilor. Era o armonizare între cântecele ciocârliilor autentice, ale câmpiei, și cele ale fetei la care mă refer. Ciocârliile autentice fiind, așa cum bine știți, acele păsări mici, de câmpie, care, ziua, din timp în timp, izbucnesc spre cer ca niște pumnișori de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe care o primește fiecare nou-născut. Și fiindcă nu aveam de gând să-l păstrez, pe etichetă nu era nici un nume. Se uita la ea surprins, ca și când și-ar fi dat seama ce Însemna absența etichetei. Apoi și-a scuturat pumnișorii minusculi și a făcut pipi pe doctor. Îmi amintesc că am vrut să-i dau un nume din ăsta eroic. Ca Parsifal. Sau crezi că Eros ar fi sunat mai bine? Expiră calm. M-am gândit de multe ori, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu vorbesc cu vecinii, că vecinii trebuie să-i ocolească deoarece sunt periculoși și te pot preface În câine ori broască și că fură lapte de la Dumănița noastră. Pentru toate acestea, ca un voinic ce era, copilul Îi amenința cu pumnișorul său, dar numai când se afla În casă, și Îl cuprindea o frică sălbatică atunci când Îndrăznea să caute cioburi de sticlă, frică de care uita complet ori de câte ori găsea o minune albastră, verde, maro, prin care privind soarele, se bucura zgomotos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vedere istoric. De obicei, reprezentarea noastră despre acest personaj pleacă de la amestecarea indiscretă a tuturor informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de înger), unealtă a diavolului, infiltrat în rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mulțimea se rărise, am așteptat până când și ultimii doi i-au dat florile și au plecat ținându-se de mână, uitându-se uimiți unul la altul, și m-am apropiat. Se așezase pe o piatră și își ștergea ochii cu pumnișorii strânși. Plângea. Era atât de mic, alb-străveziu și plângea. Abia îl puteai vedea. L-aș fi mângâiat pe buclele albastre, dar cum să mângâi cerul sau lumina? I-aș fi vorbit, dar oare înțelegea ?! I-am întins atunci floarea albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
necontrolată, doar de el gustată, că mie nu-mi plăcea, de fel. Ba mă mai și speria cu exploziile lui. Atunci mă ( bosumflam ) cum zicea El și mă făceam ( urât ) cum zicea Mamy. Începeam să-l cert, să dau cu pumnișorii în pieptul lui de ( bărbat ) și mă puneam pe un plâns( pițigăiat) cu niște lacrimi cât piatra până o făceam pe Mamy să intre în panică. Din clipa aceea începea spectacolul, succesul era asgurat în totalitate. Lasă-mi băieatul în
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
faci că leșini. Și după aia am eu un plan.” Zis și făcut. Tata a dat, frate-meu a „leșinat”, iar eu m-am urcat cu un salt în cârca tatei și am început să-i dau și eu cu pumnișorii mei mici: „Criminalule! Omori copilul!” Frate-meu a plecat la facultate și dus a fost. Am rămas eu să încasez bătăile. Ultima a fost chiar în ziua în care am terminat facultatea. Eu eram fericită că luasem licența și nu
Moștenire de la tata. Ne alinia şi la semnalul „Jos ochelarii!” se dezlănţuia infernul () [Corola-blog/BlogPost/338226_a_339555]
-
a auzit? Sally zâmbise. Față de verișoara sa mai provincială simțea nevoia să fie călăuză. Știe că ești... că ești considerată frumoasă și așa mai departe . Făcuse o pauză. — Și cred că a auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui singur lucru: al imaginației tale. Nu Încape Îndoială că spui lucruri interesante. Continuă dacă n-ai obosit. — Am observat că atunci când vrei să-ți amâni plecarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
N-a schițat nici un gest, stătea neclintită. „Leul” meu învins și-a descoperit fața: era livid. Luând banii și ridicându-se greoi, s-a îndreptat inspre ea.. I-a pus banii în palma ei micuță, închizând-o, apoi, într-un pumnișor. Cu palmele puse cruciș, ca-ntr-o rugăciune, i-a acoperit pumnișorul și l-a dus, asfel, în dreptul inimii. Au stat așa minute în șir. Fotoliul meu a început să scârțâie... A deschis ușa. Gingășia, felul în care a condus
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
descoperit fața: era livid. Luând banii și ridicându-se greoi, s-a îndreptat inspre ea.. I-a pus banii în palma ei micuță, închizând-o, apoi, într-un pumnișor. Cu palmele puse cruciș, ca-ntr-o rugăciune, i-a acoperit pumnișorul și l-a dus, asfel, în dreptul inimii. Au stat așa minute în șir. Fotoliul meu a început să scârțâie... A deschis ușa. Gingășia, felul în care a condus-o spre ieșire, m-a făcut să văd în el cavalerul de
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
mai mult de zilele când erau acasă și mama și tatăl lui. Creștea frumos. În fiecare zi, părinții descopereau noi semne ale evoluției lui. La început, copilul îi urmărea cu ochii, apoi le-a dăruit primul zâmbet, uneori își ridica pumnișorii în care strângea cu toată puterea jucăria și o ducea la gură. Apoi s-a ridicat pe brațe și, singurel, se opintea cu picioarele până a reușit să se ridice. Apoi cădea în poponeț și iar se ridica. Seara, Florica
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
râs și m-a întrebat ce vreau să fac cu mingiuca aceea de aluat; plăcinte pentru furnici?! Dar stăpânită de o presimțire, eu am insistat și el mi-a adus-o. După cum am mai spus, aluatul acela era cât un pumnișor de copil și era evident că nu putea să iasă din el decât - vorba soțului meu -câteva plăcințele pentru furnici! Totuși, împinsă parcă din spate de cineva, am luat planșeta de făcut prăjituri și am împărțit aluatul în patru părți
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
pământ. Ochișorii fetiței, mari și negri ca noaptea aveau lacrimi. M-am așezat pe un scaun, am luat-o lângă mine și am întrebat-o fără vreun rost cum o cheamă? A început să plângă încet ștergându-și lacrimile cu pumnișorii strânși. - Mă cheamă Alina pe mine și... nu mai știu! - Tu ești singură? Unde este mama ta? M-a privit din nou și după ce s-a gândit mult mi-a spus că mama ei este plecată la o bunică în
COPILUL NIMANUI! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354886_a_356215]
-
Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Spital... amurg târziu. Pierdut în lume, Se pregătea să plece către Rai, Copil pribeag ce nu primise nume, Ci doar durere multă-n scurtu-i trai... În pumnișorul mic strângea cearșaful, Ce nu-i fusese casă și nici leagăn. Privea spre cer, nu-nțelegea oftatul, Al sufletului meu, amarnic geamăt. Priveam cu ochii-n lacrimi micul suflet, Ce-și întindea privirea spre lumină. Nu-nțelegeam, nici nu puteam
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]
-
este o rezolvare permanentă, ci una de moment. Acolo nu găsim râuri de lapte și miere, nici munți de pilaf, găsim oameni neprimitori, inimi reci, nu calde ca ale fraților noștri, acolo suntem aspru judecați și ne înrobim pentru un pumnișor de bani. A. D. Xenopol afirma: „Oamenii ce nu se pot înțelege printr-o vorbire comună, sunt împiedicați de a lucra împreună. Acei ce vorbesc altă limbă sunt pentru noi străini. Deosebirea graiului atrage după sine deosebire în felul gândirii, în
A FI PATRIOT... de ION C. HIRU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357903_a_359232]
-
clădirea impunătoare numită Casa Poporului, unde se lăfăie azi aleșii țării și pe care aceiași aleși erau gata-gata să o dinamiteze prin 1991, am construit hidrocentrale, Canalul Dunăre - Marea Neagră, fabrici și uzine pe care le-ați vândut străinilor pe un pumnișor de galbeni. Toată munca generațiilor noastre ați încadrat-o la categoria „greaua moștenire a trecutului” care v-a împovărat și vă împovărează viața. Nu mai spun despre miile de hectare de sere. Replica voastră ar fi: „Lasă că am avut
TRAGETI PE DREAPTA, BĂTRÂNI! de ION C. HIRU în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358404_a_359733]
-
și cere chibrituri. Vânzătorul dă celui de al doilea copil, banii primului și socotește mai departe restul. Primul copil protestează gălăgios: Ăștia sunt banii mei, nu-i da lui că nu vreau. La școală un țânc stătea în fața băncii cu pumnișorii la obraz, uitându-se plin de mirare la elevul așezat în fața lui și care își scria lecția cu cerneală. Face o mișcare greșită și sticluța cu cerneală se varsă, curgând pe caiet. Elevul care știa că acum vine doamna și
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
i-a murit mămica Alt sprijin nu are. Este săritor și harnic Mereu o ajută Când bătrâna plânge-amarnic Cu drag o sărută. Suferă când fericiți Trec copii pe drum Cu mame și cu tătici, Inima-i e scrum. Strânge tare pumnișorii, Îi tremură pleoapa, În lacrimi i-s ochișorii... Îi e dor de tata. Mama nu și-o amintește. C-a murit când l-a născut, Zi de zi poza-i privește Și-o mângâie c-un sărut. De la geam privește
DĂNUȚ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342619_a_343948]
-
va zice bărbatul meu când va auzi că i-am născut o fată în loc de băiat, așa cum și-a dorit? Mă va ierta vreodată? Atunci când îi aduse copilul la alăptat și văzu fetița așa de plăpândă, cum își freca năsucul cu pumnișorii, încercând să dea un scâncet că-i este foame, Lili nu se mai gândi la ce va spune tatăl copilului. Era al ei și așa va fi, orice se va întâmpla cu ele două pe viitor. Nu are decât să
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
și mima toată povestea Scufiței Roșii. - Bunica, nici nu ai văzut vreodată ce lup mare, avea o gurăăă, m-am temut că sare la noi, dar eu eram pregătit să mă lupt cu el, uite ce mușchi am! Strângându-și pumnișorul își desfăcu brațul, ca să vadă buni și Angela ce puternic este el. Ioana și Angela se amuzau copios și-l ascultau cu drag. - Of, acum mi-am dat seama că mami nu este încă venită, unde a dispărut? Angela, cred
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
mi-a fost de tine! Știi că am fost bolnăvior, dar nenea Gabi m-a făcut bine, acum numai un piculeț mă mai doare gâtulețul! Și să vezi, mi-a făcut și injecție, dar n-am plâns, am strâns din pumnișori, că tare doare. Nu-i așa, nenea Gabi, că am fost curajos? - Sigur, așa fac doctorii! Acum, îmi pare rău, dar ia dă tu aici fundulețul să mai facem o injecție, doar ne-am propus să ne facem bine până la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379088_a_380417]