7 matches
-
Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești”. Eminescu s-a despărțit aici de ideile lui, desi i-a luat apărarea în fața lui Alecsandri, Titu Maiorecu și Dimitrie Petrino pentru ironiile la adresa lui privitoare la „ciunismele și pumnismele” din limba. Dar ceea ce este foarte important pentru poet, el alcătuiește și publică între anii 1862-1865 „patru tomuri în șase volume din antologia de literatură română”, de fapt prima antologie de texte românești, sub titlul „Lepturariu românesc cules den scriptori
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
cu Eminescu? Eminescu este și rămâne zeul tutelar al românilor. Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor românești la o răscruce de drumuri și de timpuri. Totul se rezumă la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieșirea ei din ciunismul și pumnismul timpului, aplecare spre producțiile populare, spre limba poporului care se articulează cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din marasmul producțiilor de duzină și-i scoate la iveală pe Slavici, Caragiale, Eminescu și Creangă. Nu întâmplător unul e
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1420451141.html [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
era alta. Eminescu este și rămâne zeul tutelar al românilor. Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor românești la o răscruce de drumuri și de timpuri. Totul se rezumă la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieșirea ei din ciunismul și pumnismul timpului, aplecare spre producțiile populare, spre limba poporului care se articulează cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din marasmul producțiilor de duzină și-i scoate la iveală pe Slavici, Caragiale, Eminescu și Creangă. Nu întâmplător unul e
163 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/163_de_ani_de_la_nasterea_lui_eminescu_ion_ionescu_bucovu_1358002116.html [Corola-blog/BlogPost/342419_a_343748]
-
a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Eminescu_si_limba_romana_li_ion_ionescu_bucovu_1388906404.html [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
limitată în timp, a legilor fonetice, aplicate de filolog din proprie voință, fără discernământ. În felul acesta el urmărea să „elibereze” limba română de dependența față de latina cultă, pe care o considera, aberant, ulterioară limbii române. Creațiile lexicale hibride ale „pumnismului” au fost ridiculizate de V. Alecsandri și respinse, cu argumente lingvistice, de Titu Maiorescu în primele sale articole despre limba română. Studiile lui P. au totuși meritul de a fi susținut convingător necesitatea înlocuirii slovelor (chirilice) cu litere latine în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
Rodica Zafiu Sufixul -ciune s-a fixat în istoria culturală a limbii române ca emblemă și etichetă ironică a curentului purist din secolul al XIX-lea al lui Aron Pumnul: ciunismul sau pumnismul. Cum se știe, teoria lui Pumnul se întemeia pe evoluțiile normale în trecerea de la latină la română, în care terminația -tionem devenise -ciune (ca în rugăciune, tăciune), pentru a propune forma tradițională ca transpunere firească în adaptarea și crearea unor
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
între sine, și cu cele citate până aici. Așadar, Asachi a îmbrățișat, în același timp, toate curentele și nici unul. Cel mult constatăm că două lucruri - deși combătute prin altele - revin mai des sub pana lui Asachi: limba bisericească și analogia (pumnismul), ca izvoare ale limbii literare. În practică însă, în limba scrisă de el, n-a respectat, cum și era de așteptat, nici un principiu, căci s-a ținut de 1 1847, 50. 2 "Albina romînească", 1847, 98. 3 Ibidem, 1848, 2
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]