11 matches
-
produselor similare, tu(ului tipografic (i masticului 2422 24.4 Fabricarea produselor farmaceutice, a produselor chimice medicinale (i a produselor naturiste 242x 24.41 Fabricarea produselor farmaceutice de bâz( 2423x 24.42 Fabricarea preparatelor farmaceutice 2423x 24.5 Fabricarea s(punului (i detergen(ilor, a produselor de cur((at și lustruit, a parfumurilor (i produselor cosmetice 242x 24.51 Fabricarea s(punului (i detergen(ilor, produselor de cur((at și lustruit 2424x 24.52 Fabricarea parfumurilor (i produselor cosmetice 2424x 24
jrc1674as1990 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86820_a_87607]
-
242x 24.41 Fabricarea produselor farmaceutice de bâz( 2423x 24.42 Fabricarea preparatelor farmaceutice 2423x 24.5 Fabricarea s(punului (i detergen(ilor, a produselor de cur((at și lustruit, a parfumurilor (i produselor cosmetice 242x 24.51 Fabricarea s(punului (i detergen(ilor, produselor de cur((at și lustruit 2424x 24.52 Fabricarea parfumurilor (i produselor cosmetice 2424x 24.6 Fabricarea altor produse chimice 242x 24.61 Fabricarea explozivilor 2429x 24.62 Fabricarea cleiurilor (i gelatinelor 2429x 24.63 Fabricarea
jrc1674as1990 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86820_a_87607]
-
a devenit un centru de civilizație a cărei hegemonie se întindea de-a lungul coastei Africii de Nord, în Insulele Baleare, Sardinia, Corsica, în sudul Spaniei și în jumătatea vestică a Siciliei. Conflictul dintre Roma și Cartagina a izbucnit după ce punii au intervenit în Messina, orașul sicilian cel mai apropiat de peninsula italică. În 288 i.e.n., mamertinii, un grup campanian de mercenari s-au angajat în slujba regelui Agathocles din Siracuza de a ocupă orașul Messana (Messina de azi). Toți bărbații
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
într-o bătălia de la Insulele Aegates forță navală cartagineza. Hamilcar Barcă, supranumit Fulgerul, nu era suficient susținut de Cartagina, iar în toamna 241 î.Hr., este încheiată pacea. Romă a pierdut 300 000 de oameni, o cincime din efectivul militar cetățenesc. Punii au plătit o despăgubire substanțială de război-3200 de talanți de argint, eșalonata pe 10 ani. Au abandonat Sicilia. Exceptând regatul siracuzian, Sicilia devine română. Cum promagistratii provinciilor nu existau, guvernarea insulei revenea unui chestor naval, dublat de un pretor în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Cartaginezii, ziși "Puni" ("Poenii") de Greci și Romani, în conflicte permanente cu diversele colonii grecești în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. (cele mai cunoscute fiind războaiele cu Siracuza și Nisa). În ciuda stării de război cu grecii, Punii au fost supuși unei puternice influențe culturale grecești în această perioadă, rămânând însă permanent aliați cu Etruscii. Orașul a prosperat prin dezvoltarea comerțului maritim. În secolele al IV-lea și al III-lea î.Hr., Cartagina a devenit cel mai bogat
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
au aparat cu vitejie. După cucerire, au urmat șase zile în care orașul a fost jefuit și distrus. Circa 50.000 de locuitori s-au predat romanilor care i-au vândut ca sclavi. O bună parte din supușii berberi ai Punilor se răsculaseră și luaseră parte Romanilor, câștigându-și astfel autonomia. Celebra lozincă a lui Marcus Porcius Cato cel Bătrân ("Ceterum censeo Carthaginem esse delendam" - „Mai ales eu sunt de părere că trebuie distrusă Cartagina") a fost pusă în practică și
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
acea regiune, Roma devenind capitala Italiei. A urmat o perioadă în care au fost obținute noi cuceriri în afara Italiei. Războaiele punice, care au urmat, și cucerirea sudului Italiei au determinat nemulțumirea Cartaginei, care era stăpâna unei părți din cetăți. Cartaginezii (punii), mari specialiști în navigație, s-au ciocnit cu flota romanilor, nou organizată, și au fost învinși în anul 260 î.Hr. Romanii au debarcat în Africa, dar au suferit înfrângeri și s-au retras. Cartagina, condusă de Hamilcar Barcas, a purtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost învinși în câteva lupte. Romanii, conduși de Scipio, preiau inițiativa și îi înfrâng pe puni în Spania și chiar și în Africa. Pacea din anul 201 î.H. cu Cartagina a fost umilitoare pentru aceasta; o nouă încercare a punilor de a-i goni pe romani a avut un sfârșit tragic, terminându-se cu distrugerea Cartaginei (anul 146 î.Hr.). A urmat expansiunea în răsărit prin trecerea Mării Adriatice, trupele romane învingând Macedonia lui Filip V, cucerind în final întreaga Grecie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
iluștri medalioanele dedicate generalilor Hamilcar și Hanibal, Ovidiu imaginează într-una din epistolele elegiace ale eroinelor sale apelul adresat lui Enea de către abandonata Didona, iar savantul păgân Macrobiu, ca și creștinii Tertulian și Augustin, meditează asupra măreției și a declinului punilor. Pentru a lua în discuție doar o singură specie literară, pe care anticii o socoteau unanim ca aparținând sferei literaturii înalte, este semnificativ locul ocupat de Cartagina în tematica epopeii latine. în Războiul punic, cel dintâi poem epic al romanilor
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
De asemenea, adeseori invocată e scena, cu totul improbabilă, a întemeierii Cartaginei. Aproape că nu există autor care să nu se refere la ea, cel puțin de dragul anecdoticii. Cerând, pe țărmul Africii, atâta pământ cât acoperă o piele de bou, punii apelează la un șiretlic, tăind fâșii suficient de înguste cât să delimiteze locul viitoarei cetăți. In sfârșit, o altă marotă a autorilor latini (fie ei istorici sau nu) o constituie, firește, Hanibal. Când vine vorba de defecte, generalul învins la
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
parții, arabii, bitinii, frigienii, capadocienii, cilicii, sirii și licii. În Eu-ropa cel mai vestite popoare sînt: sciții, sarmații, germanii, dacii, moesii, tracii, macedonenii, panonii, dalmații, ilirii, grecii, italienii, galii și spaniolii. În Libia popoarele cele mai vestite: etiopienii, maurii, numizii, punii, getulii, garamanții, nasamonii și egiptenii”. Textul arată că nebunia iudaică nu o lua nimeni în seamă în secolul ll chiar dacă răcneau că este trimisă de Iahwe, autorul nu-i amintește pe ivriții damblagiți de atîtea revelații, considerîndu-i un popor nevrednic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]