13 matches
-
se licita incontinuu, zgomotos, frenetic; deciziile se construiau repede, în pachete luminoase, ca o marfă gata să intre pe piață. Lupta continua cu orele; la fel și somnul din restul corpului. A doua zi, mă trezeam fiert: vânăt, cu fața pungită, dar viu. Mai făceam și-altceva nopțile. Cezar umbla de nebun prin oraș, bântuind din „Floreasca„ la „Unirii„ și de la „Universitate„ la „Eroilor„. Îl căuta pe Mihnea, să-i arate niște desene făcute sul și, nu știu de ce, credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
flux de asigurări, căci se semna „William Einhorn, agent de bursă local“ și o grămadă de companii plăteau costurile. La fel ca Bunica Lausch, știa cum să facă uz de instituțiile mari. Dădea bine în fața reprezentanților acestora - cu fața lui pungită, cu mustăcioara lui inteligentă și ochii care i se roteau în cap cu șiretenie, cu brațele lui slăbănoage culcate lângă el. Avea mânecile prinse cu barete - o altă fărâmă de îmbrăcăminte feminină. Încerca să manevreze diverse companii de asigurări să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
primește instrucțiuni despre ce și cum și eu o urmez docil. Mă presează cu niște scule date naibii ca la presa de ulei, mă chinuiește și mă bombardează cu raze ɛ, ɞ, ɤ și cred că și δ. Gurița, cam pungită nițel, mă avertizează că acolo este o hibă mare, dincolo este una mică, dar rea și aceia și va trebui să-mi scoată toate borhăile din mine, să rămîn doar cu carcasa. De dus, o voi mai hîrîi ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poantele alea au fost cam nesărate. Tot e bine că, uite, am puterea să o mai și recunosc. Așa cum la fel de trist e și faptul că această glorioasă conștientizare se produce întotdeauna cam târzior, când zăresc privirile iritate și gurile lejer pungite ale interlocutorilor. Atunci îmi găsesc scuza că ăștia nu prea au simțul umorului. Da' ce m-a apucat pe mine să încep așa? Ei, poftim! Așa mi-a venit și gata, ce n-ndietilamina mea! Trebuie să spun totuși că toată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spiritual, strategia, ceva mai dospită, a unei lupte de generație. Din autoportretul lor atît de timpuriu rămîne, la a doua tinerețe, față cu o lume mirată ca și ei, zîmbetul lung și grav amenințînd să se întindă, cîteodată, în figura pungită și subțire din Strigătul lui Munch... Mihail Sebastian, Fragmente dintr-un carnet găsit, Humanitas, 2005
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
eu destule pe cap, ba chiar cu nemiluita. Vă poate spune asta oricine de-aici din curte. - Nu-i mai tot amesteca pe alții, Matild! Cadristul hârâie, își aprinde o țigară, la flacăra chibritului îi vedem fața buhăită, are ochii pungiți, mâna îi tremură vizibil. - Nu știu, zău, ce-ar zice alde Kis, Szántó și surorile Béldy, dacă ar ști că te ții întruna de denunțuri. - Dar, tovarășe Székely, eu în interesul comunității... - Acum eu vorbesc. Bagă la cap o dată pentru
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Ceaușescu răsfoia presa dimineața, în Cabinetul 2. Se uita după poze. Nu suporta alte prim-planuri, ca să zic așa, decât cu tovarășul sau cu ea. Dacă ieșea altcineva în evidență într-o poză de grup, întreba cu gura și mai pungită ca de obicei: Cine e acesta (asta)? Ce caută aici?" Scapă, într-o revistă de cultură o poză măricică a lui Rebreanu: "Albinosul acesta cine e?" "Rebreanu, tovarășa academician!" "Și se compară, de-l dau ăștia așa de mare?" Se
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
în piept și părea pierdut în gînduri, dar de îndată ce Inman se apropie de el își înălță capul ca și cum într-adevăr l-ar fi văzut. Pleoapele îi erau însă moarte, confecționate parcă din piele de ghete și înfundate în niște orbite pungite, unde ar fi trebuit să se găsească pupilele. Fără să rostească măcar un cuvînt de salut, Inman l-a întrebat: - Cine ți-a scos ochii? Orbul i-a răspuns cu un zîmbet prietenos: - Nimeni. N-am avut niciodată ochi. Inman
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
vorbeau, ca între oameni care se știau și nu s-au mai văzut demult. Deși în viață nu se înțeleseseră, o frunte pătrată cu sprâncene în colțuri vorbea fără reproș despre firea șugubață a mortului iar un moș cu obraji pungiți și sprâncene late aproba, lăcrimând din ochii cu cerculețe alburii. Mâncarea o aducea nurorile, bucătărese fiind două femei cu figuri greoaie, din topor. Sora mortului, o bătrână slabă și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți, era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Și ea ar trebui să fie cea mai fericită că a găsit în sfârșit soluția de a transmite mai departe puterea fiului ei Tiberius. Nu asta și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Salut, spartane, îi spuse și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de grăsime, cu mușchii feței atârnând flasci, cu ochii roșii, pungiți, părea a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei vieți spartane. Căzuse de câțiva ani în patima alcoolului și nu mai reușea să se redreseze. Se însurase și divorțase. Locuia tot împreună cu mama lui, o matahală cu pielea roză, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice: Băi, voi sunteți de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein. Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra, am venit să împărtășim bucuria iubirii Domnului. Și individul cu mașinuțele de curse se încruntă și zice: — De unde știi tu cum mă cheamă? Mijește ochii la mine și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care-mi stăruie în memorie e a unei ființe de o ermetică obișnuință a discreției, ce transforma orice suferință în taină. Când nu lucra, stătea cu o mână în poală și cu alta la bărbie, acoperindu-și, cumva, simbolic, gura pungită, fără să se plângă niciodată de ceva. Tot ce se întîmpla era, în logica ei, hotărât de Dumnezeu. Nu lipsea în nici o duminică de la biserică și respecta cu sfințenie toate rânduielile creștinești, încît, probabil, găsea că nici revoltele, nici lamentațiile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]