79 matches
-
sau ceva de genul ăsta, nu vă imaginați vreun scandal cu poalele-n cap. Când se mai necăjea, mamaie se închidea în ea. Uneori, nu foarte des, plângea. Țin minte că, odată, când eram eu mică, i-a murit o purcea. Așa de tare s-a necăjit mamaie, că a plâns vreo două zile. Pe urmă, se mai necăjea pe noi, copiii, că mai făceam tâmpenii, dar n-o ținea mult supărarea. Pe soră-mea a despăducheat-o, de vreo două
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Casa păpușilor Autorul îi surprinde pe locuitorii Castelului Blandings - seria care l-a făcut celebru -, rătăciți într-un adevărat labirint de intrigi și trădări, totul culminând cu furtul senzațional al Împărătesei, purceaua preferată și mult iubită a lordului Emsworth. Colac peste pupăză, onorabilul Galahad Threepwood pare hotărât să-și publice „Amintirile“, fapt ce ar provoca un imens scandal. P. G. Wodehouse: Fulger în plină vară. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț: 149 000
Agenda2003-42-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281598_a_282927]
-
sau până la vreo tăiere de pensii, combinată cu un impozit dureros pe curcile din bătătură? Suferă și plânge ca proasta (în timpul în care nu bârfește cu ălelalte țațe) din două motive: 1. i-a murit, acum juma’ de an, o purcea și 2. aia mică a lu’ fiu-său vrea să dea la ASE, în loc să dea la Medicină, cum i-ar plăcea lu’ măsa-mare. În timpul ăsta, aia mică de vrea să dea la ASE, în loc să dea la Medicină, suferă și ea
Fericirea, această stare de prost-gust pe care vreau s-o păstrez by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20337_a_21662]
-
care eu o ador. Mănâncă, de când o știu, ca o vrăbiuță ultragiată (ca și cum ar încurca-o obiceiul ăsta frivol și superficial al mâncatului), strâmbă din nas ca o prințesă când e vorba de bârfe și răutăți, dacă i se-mbolnăvește purceaua, plânge trei zile (mă rog, făcea asta când era mai tânără, că acuma nu mai crește porcine) și preferă, uneori, să nu vorbească despre anumite lucruri, caz în care, prin nevorbitul ei, spune mai multe decât ar spune în 100
Mamaie, tataie, târgul Gaudeanu şi nişte kiwi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20833_a_22158]
-
permiți, domnule, să lovești o biată ființă nevinovată? Ia spune, fetițo, cum te numești? -Asta...mi...ii...că! spuse Floricica printre sughițuri. Iar izbucniră în râs călătorii. Doamna se făcu stacojie și, cu ochii ieșiți din orbite izbucni : -Ești o purcea nerușinată! Eu îți iau apărarea, și tu? Pui de vagaboandă! Unsă cu toate șmecheriile, ai? Să te dai jos din tramvai, vagaboando! Tremurând de frică, la prima stație Floricica se dădu jos. Năucită, speriată, total dezorientată, nu-și mai dădea
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
adiere slabă împingea firele de nisip. Iar noi așteptam cu sufletul la gură să vedem cine va câștiga. Roata din față trecuse deja de pietre și așteptam să vedem dacă roata dublă din spate va călca vreuna. — Parcă-s două purcele! Așa guiță cauciucurile alea, constată Cristian, vărul meu mai mic și fratele Ilenei. I-auzi-le! Hai, gâți-gâți-gâți, se făcu el că le cheamă la masă, iar noi toți, mai puțin Ileana, care ne urmărea nemulțumită, începurăm să râdem. Roata prinse o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales praful de „cei trei Voievozi”, cum ne poreclea lumea în liceu și-n facultate. - Ce-o fi fost în capul babacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i se pare munca grea / O lasă iute altuia, / Zicând că leafa-i mică / Și munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Besensac sau Scămosu sînt nume reale ori porecle dar, chiar legitimate ulterior prin acte, aceste numiri pleacă de la porecle. Supranumele lui Ilie Moromete e Pațanghel, iar sora lui e botezată Guica de la verbul "a guici", adică a guița ca o purcea, numire ce evident o supără pe femeie. Tudor Bălosu, alt nume derivat din poreclă, are totuși încă una: Chiorul, pentru că e efectiv chior. Un negustor de ouă e cunoscut ca Ouăbei. Cel mai savuros nume rămîne Parizianu, copil din flori
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
mari, sclerozatei ăleia. Eu nu cred în vrăji. Vrăjile se ating de cine crede! Închină-te la Dumnezeu și nu se vor lipi vrăjile de noi! Vei vedea! - Parcă ai fi Toma necredinciosu, omule! Nu vezi câte ni se întâmplă? Purceaua a făcut purceii morți, cloștile au lăsat puii să moară în găoace...și încă o probă că eu am dreptate și că nenorocita aia ne face farmece, este faptul că mi-au dispărut niște rufe după sârmă într-o zi
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
din acea fericită primă copilărie. Pentru că, din păcate, această copilărie nu avea să țină prea mult, iar încercările prin care trece naratorul, cât se poate de cumplite, vor curma brutal genul acela de amintiri în care prietenii, un câine Axi, purceaua Țila, o broască țestoasă sau „vajas pogacsa”, o prăjitură făcută special de bunicuța pentru nepoțelul ei, sunt tot atâtea surse de bucurii. Dar și a privi din pătuțul tău o statuetă despre care ți-o poți imagina implicată într-o
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
Poftă bună, mulțumim și la masă nu vorbim!- declamă Gigi. - Că doar n-om fi la grupa mică... - Poftim, la clasa pregătitoare...- răspunde tot el împăciuitor. Cum poftești! - Eu nu poftesc nimic, dacă e vorba de poftă... - Haide, liniștește-te... - Purceaua moartă-n coteț și cu curul la ușă, și ai pofti să joc dirindeaua...-se aprinse iarăși Elena. - Să nu-ți fie cu supărare, dar Vali sigur n-o să vrea...așa că ne răcim gura de pomană...-îi avertiză Rodica. - Că
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
câțiva ani, până se vor clarifica lucrurile, respectivii funcționari - și nu vor fi puțini - ar putea să se conducă după principiul: „dacă nu faci nimic, nu te poate acuza cineva că ai făcut ceva!” Păi, nu? Râdem noi, râdem, dar purceaua-i moartă-n cocină! Din păcate! (va urma) Pr. Dr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA noiembrie 2012 Referință Bibliografică: Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA - MINISTERUL CIMITIRELOR (1) / Alexandru Stănciulescu Bârda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 692, Anul II, 22 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
MINISTERUL CIMITIRELOR (1) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350774_a_352103]
-
a avut altă soartă, aceasta fiind retrocedată vechiului proprietar, urmând, în virtutea masei succesorale, la rândul lui să moștenească o alta, confiscată tot în perioada dejistei colectivizări, ce aparținuse familiei sale, moară care, din nefericire, n-a mai venit. Istoria, această purcea pusă la îngrășat pe cincizeci de ani devoră deavalma, tratate, mărgăritare, ștroturi și viețile a cel puțin două generații de fii, consemnează undeva prin ciornele sale poetul. După cincizeci de ani vomită resturi confuze din toate acestea sub formula impozantă
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
fi plini de sănătate în anul care va urma să vină. Porcul este legat de mai multe ritualuri și anume cel al Ignatului Porcilor, dar apare și în folclorul și in jocurile de copii, sub diferite denumiri: De-a Poarca, Purceaua sau în colinda Siva, probabil după numele marelui zeu indian, Shiva. Un vechi colind popular, purtând titlul Vasâlca , spune: Lerului Doamne, domn din cer / Ce mi-e-n cer și pe pământ ? / Mi-e o dalbă mănăstire / Printre dalbe mănăstiri, / Mi-este
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
întrebări pentru enigma unui răspuns veșnic în apropierea noastră Ce folos că primejdia e bună, dacă paza e rea? Pentru prostia capului, mănâncă bătaie spinarea Ieri a căzut în curtea domnului învățător o bucată de satelit omorându-i soacra și purceaua Norocul lui că purceaua era asigurată! Referință Bibliografică: De la cauză la efect / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE LA CAUZĂ LA EFECT de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355574_a_356903]
-
răspuns veșnic în apropierea noastră Ce folos că primejdia e bună, dacă paza e rea? Pentru prostia capului, mănâncă bătaie spinarea Ieri a căzut în curtea domnului învățător o bucată de satelit omorându-i soacra și purceaua Norocul lui că purceaua era asigurată! Referință Bibliografică: De la cauză la efect / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DE LA CAUZĂ LA EFECT de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355574_a_356903]
-
de joaca, de țopăiala mea dar cât de greu trebuie să le fi fost lor tuturor. În zilele în care părinții mă lăsau totuși acasă, mă zbenguiam cu alți copii, jucându-ne cum ne cădea mai ușor la îndemână. La purcea lua fiecare câtre un toiag pe măsura sa, făceam câte o gropiță pe marginea unui cerc imaginar, bibă îi ziceam noi, prin tragere la sorți unul dintre noi devenea porcar și el își avea biba în centru, alegeam o piatră
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
câtre un toiag pe măsura sa, făceam câte o gropiță pe marginea unui cerc imaginar, bibă îi ziceam noi, prin tragere la sorți unul dintre noi devenea porcar și el își avea biba în centru, alegeam o piatră mai acătării, purceaua, pe care porcarul se voia să o aducă la biba sa, iar noi ceilalți îl împiedecam, regula de fier fiind ca la orice atingere a purcelei, trebuia imediat să duci toiagul la biba proprie, iar dacă porcarul făcea asta înaintea
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
devenea porcar și el își avea biba în centru, alegeam o piatră mai acătării, purceaua, pe care porcarul se voia să o aducă la biba sa, iar noi ceilalți îl împiedecam, regula de fier fiind ca la orice atingere a purcelei, trebuia imediat să duci toiagul la biba proprie, iar dacă porcarul făcea asta înaintea ta, trebua să îi iei locul. Dacă porcarul reușea să-și ducă purceaua acasă, avea loc o rapidă schimbare de locuri și cine rămânea afară din
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
noi ceilalți îl împiedecam, regula de fier fiind ca la orice atingere a purcelei, trebuia imediat să duci toiagul la biba proprie, iar dacă porcarul făcea asta înaintea ta, trebua să îi iei locul. Dacă porcarul reușea să-și ducă purceaua acasă, avea loc o rapidă schimbare de locuri și cine rămânea afară din joc, lua fără nici un chef, locul de neinvidiat al porcarului. La cicirâde, așezam trei patru pietre mari una peste alta, cel pe care cădea beleaua era de
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
și un alt foc de armă. «Asta e flinta lui Pătru!» A sărit din pat, a luat pușca și pistolul și a ieșit în pragul casei. - Ce s-a întâmplat, Pătrule? - Boierule! I-am prins pe rus încercând să fure purceaua. L-am închis în cămăruța de la poartă. A mai fost cu unul, dar ăla a fugit. Dar, din păcate ne-au împușcat câinii. - Bieții de ei! Mâine să-i îngropi la marginea Șasei. Ăsta are arma la el? - I-am
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
posibil așa ceva? Deci vedeți că ie nesănătoasă la cap.Înt-ro sară când sa îmbătat iar dân nou, a dat cu pietre pă casa mea și făcea ca toate șoimanele pân curte pă la ea cotcodăcea ca găina și guicea ca purceaua în călduri adică că eu sunt prost ca găina și nevastamea e scroafă.Nu ia-m zis nimic nici de data aia.Dacă a văzut că na-m ișit la ea a binevoit și m-ia furat două găini de
LECRAMAȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343255_a_344584]
-
ne făcând “șiicoală”, cum zicea el, se taie mereu la picior cu sapa la prășit! Glumea bietul de el, dar vorba românului, pe atunci scroafa era moartă de mult în cocină, și noi făceam bancuri cu olteni și cu ... tovarășul. Purceaua o omorâse comuniștii.Ăia doreau să avem o țară bogată cu un popor sărac.Ce cap pătrat aveau ... !” -Hăis ... Trandafir!...Cea, cea ... Ionică! Nu mai ai loc de mașini.” Ăsta e primarul, se duce la servicu.“ Boii ascultară de comenzile
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
și semănat, era de coasă. Dacă nu era de secerat, trebuia adus fânul și băgat la adăpost în podul grajdului. Dacă nu era de cules porumbul, era de tăiat și legat la coceni. Dacă nu făta o vacă, sigur făta purceaua. Dacă nu era nimic de făcut la câmp, musai trebuia dus la pădure după lemne, de adus acasă, de tăiat, de spart și așezat la locul lor....de rânit la zăpadă...de dat la vite de mâncare și apă...de
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]