11 matches
-
seamănă cu versul său“. Valeriu Rață, poetul, nu pozează într-un filozof încifrat în metaforă, în deținător al cheii absolutului, nu pretinde (intuiesc eu) că melosul versului său e deplin consonant cu “simfonia spiritului universal”, sau că e acel Făt-Frumos purces să “elibereaze cuvintele din posesia fermă a definiției” lor (Eli Khamarov, despre poetul universal). El e alt gen de soldat al stihurilor, opus celui care hrănește iluzia că poartă în raniță bastonul de mareșal. Nici n-ar avea timp pentru
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1454320236.html [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Din fuiorul timpului, după coborârea din Rai, prin furcile caudine, cu jugul după gât, în strigăte de ocară, purces-am la cautarea iertării păcatului. ... și păcatul a fost ispititor ... un măr roșu, nepăzit, cum erau ,,merele de aur” ale lui Prâslea cel voinic. ... și păcatul era roșu ca iubirea, de atâta iubire era atât de roșu! ... și păcatul era
ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1463213600.html [Corola-blog/BlogPost/378495_a_379824]
-
Acesta este drumul vieții spre platoul din vârful muntelui cum îl descrie Marcu Beza în versurile sale. Ne putem închina la templu, unii intră, alții își continuă drumul și coboară apăsați de bătrânețe pe partea cealaltă a muntelui. Din pântecu-i purces, un stejar suia-n zenit, Tot mai înalt prin ceruri de un albastru greu; Cu el o seminție suia, lanț nesfârșit; Cânta un rege jos, sus murea un dumnezeu 1263. Conștiența noastră subiectivă participă în primul rând, așa cum dovedesc numeroasele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
punct, sunt inversate reprezentările tradiționale. După câteva încercări zadarnice, Lupul pricepe că nu e cale de a păcăli vigilența dulăului. Mai întâi, încearcă să-l convingă prin tot felul de șiretlicuri retorice: "cu chipuri filosofești și țărămonii politicești înainte adulmăcând, purceasă"32. Dacă în fabulele lui Esop această metodă dă roade de regulă 33, e limpede că dulăul țăranului este mult mai isteț decât cei ai vechilor greci, căci nu se lasă amăgit. Prin urmare, când nici confruntările directe nu-i
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cetății Iașului. Sunt sigur că la această remarcă o să vii cu celebra replică a „școlerului” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care cercul este: „o linie oablă,oablă care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Ți-am luat-o însă înainte și acum să văd ce ai să mai spui? De fapt, nu am vrut să-ți răpesc plăcerea de a-mi răspunde în felul tău, dar am cătat și eu un capăt de vorbă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de unde am plecat... Ceva cam în genul definiției liniei curbe dată de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care, o linie curbă „ e o linie oablă, oablă, care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Am credința că am fost destul de limpede „respechive esact”. Nu? O țandără de cântec... Sandu Teleajen Și fiindcă primăvara este anotimpul renașterii să pornim în calea frumoasei cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Fata ce poartă
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
multe. [1929] * CÎNTĂREȚI BOLNAVI Purtăm fără lacrimi o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în capul oaselor, trase spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult decât probabil că nu mă cunoașteți. V-am zărit de câteva ori intrând pe poarta casei de atunci și inima mea... Citi. Mototoli hârtia și o zvârli într-un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cari se pot reproduce în genere de arte. Spiritul artei ajunge așadar în {EminescuOpXIV 220} {EminescuOpXIV 221} {EminescuOpXIV 222} poezie la perfecțiunea sa cea mai naltă. Culmea acestei arte este drama, ca să zic așa fructul cel mai copt al poeziei, (purcesă) rezultată organic din lirică și din 311 r epos. Cum presupu ne drama (conform noțiunei sale) concepționalmente esistența liricei și a epopeei, pe care le conține și ea ca momente (înălțate) de înălțime, așa a purces ea și istoric de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel fericit El și-a încercat norocul Că vroia s-apere locul. El a plecat după hoț Și-a găsit un zmeuleț Acolo el s-a luptat Și pe toate le-a aflat. A eliberat prințese La drum cu ele purcese. Revenit la împărat Fata l-a luat de bărbat. Secțiunea proză Ailioaie Tudor-Călin, clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Nică cel poznaș a ajuns la oraș Este o zi obișnuită de vară. Stau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Chicoș Rostogan? Se poate să nu-mi amintesc de definiția cercului dată de această „loază”? Atunci, dă-i drumul! Pentru el, cercul este „o linie oablă, oablă care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Cred că am fost destul de limpede „reșpeckive esact”. Nu? Mai „esact” nici că se putea. Și acuma mai trimite-mă acasă, vere, fiindcă încă mai figurez în scriptele nevestei și mă pot trezi scos din porție... Pe mâine, dragule! Te
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]