97 matches
-
subtil și un cititor rafinat s-a transformat într-un erudit rigid, cu delir patriotard și războaie meschine cu manelele și cu reclamele. Și-a construit singur un “sait”, într-o neaoșa limba românească, spre deliciul internauților. Se credea un purist. Nu devenise altceva decât ridicol. Ultima dată ne-am văzut la protestul cu cartea la TVR. Mi-a vorbit despre angajamentul lui politic de stânga. Am ramas uluit. Și la P.R.M. tot de stânga fusese. La vârsta la care alții
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]
-
rânjete și urlete, de muzică rock. Din păcate, în România cultură de club a muzicii electronice i-a captivat pe noii rebeli doar ca pe un ingredient secundar într-un cocktail cu fițe, neamuri proaste și interlopi. Nu sunt un purist al muzicii electronice și n-am putut s-o separ niciodată de experiență de club. E muzică de party sau de chillout și i-am bănuit mereu pe ascultătorii solitari că sunt puțin timbrați. Așa că am ajuns sa frecventez tot
Insurgenţa veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82951_a_84276]
-
chiar mai lungă: "Știvini, ivini, păvănă, săvănă, răvănă, ștevene? Mivini, săvănă, pavana, revene, căvănă, evene, știvini, nevene, buvunu, nuvunu...". Unii comentatori au crezut că e vorba de "onomatopei care imită, în bătaie de joc, aspectul acustic al cuvintelor folosite de puriști și de franțuziți". E însă doar tipica păsărească, în care, e drept, va fi încadrată ironic (dar perfect adaptată sistemului) și o secvență pumnistă, atunci cînd Suzana își continuă atacul introducînd terminația fixă -ciune: "Baciune, tăciune, teciune, pîrciune, dalciune, niciune
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
a Școalei Ardelene) ci o atitudine de scriitor, literat, dornic de a fi citit și înțeles de contemporani (chiar dacă uneori cădeau în excesele vorbirii ardelenești). Am putea spune, în termenii de astăzi, că aceștia ar fi fost "populiști", în timp ce latiniștii puriști manifestau un istoricism "elitist". Aceste două tendințe se continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de chat și al listelor de discuții asincronice, al lumilor virtuale, al rețelei Web; fiecare situație în parte este tratată într-un capitol al cărții. Capitolul final - despre "viitorul lingvistic" al Internetului - își liniștește încă o dată cititorii: în dezacord cu puriștii periodic îngrijorați asupra sorții limbajului, autorul nu vede în tehnologia modernă nici un fel de risc de distrugere și sărăcire a limbilor - ci doar o șansă pentru diversificare și creativitate. O singură obiecție serioasă se poate aduce cărții: caracterul evident anglo-centrist
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
în nr. 10 un articol despre Blaga semnat... ei bine!, de dl Oliviu Gherman. Fostul președinte PDSR și al Senatului României, actualmente ambasador la Paris, iată-l prezent într-o revistă culturală absolut onorabilă (bun, întregul număr!). Nu e așa că puriștii noștri au motive suplimentare de supărare? Cum stă premierul cu engleza ? Celebra frază despre economia României din Raportul de țară alcătuit de Comisia Uniunii Europene i-a divizat pe vorbitorii de limbă engleză din țara noastră. Oricum, din punctul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
al intransigentei. Am să prefer întotdeauna să votez râul mai mic decât să stau să aștept că stradă (acest mecanism, oh, atât de democratic!) să producă liderul salvator, mișcarea salvatoare, partidul salvator. Îmi pare rău să le dau această veste puriștilor care fac astăzi “grevă cetățeneasca”, dar nici Papă Francisc, nici Regele Mihai, nici Prințul Charles nu și-au anunțat intenția de a face politică în România, iar Havel, Mandela și Maica Tereza nu mai sunt printre noi ca să ne mai
De ce votez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82355_a_83680]
-
comportare a artistului (artei), cu șervețelul curat, legat la gât, cu furculița în mâna stângă și cu cuțitul în mâna dreaptă, trăgând cu ochiul la vecinul de vis-a-vis. Lucrurile nu au stat niciodată așa în arta mare. ș?ț Un purist ca Debussy mai lasă din când în când să transpară în filigran pe Massenet sau unele surse folclorice; să nu mai vorbim de Bach sau Beethoven..." Se confundă, cred, prea des curajul politic cu îndrăzneala de a gândi. După părerea
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
de încîntare lingvistică ,- să-i spunem, - o vorbire a limbii române cum rar se mai aude pe teritoriul nostru cutreerat de atîtea barbarisme pe care nu am avea timp să le numim. Doamne ferește, să se creadă că am fi niște puriști și că nu am înțelege întrepătrunderile fatale de vocabulare și de expresii. Ce nu are unul, împrumuta cu secolele de la altul, si astfel, se întregește, uneori, fără a fi recunoscută pe față, o comunitate umană bazată pe înrudirile, lucrate, de
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
Mircea Mihăieș Argumentul cel mai solid că nu există nici un fel de preocupare sistematică pentru soarta țării e inexistența oricărui interes pentru ceea ce se numește "binele public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din care nu ai nimic de câștigat
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
a constiutuit deja, de fapt, un fel de acțiune dadaista. Astfel, voi continua cu Lari Giorgescu în “l’Om DAdA”, ceea ce am început în “D`ale noastre”, unde l-am celebrat cu toată dragostea pe pre-dadaistul Caragiale (să mă ierte puriștii!)” a declarat Gigi Căciuleanu, într-o conferință de presă organizată vineri, la Teatrul Național București (TNB). Traducerea textelor din limba franceză a fost realizată de Ion Pop. Spectacolul „l’Om DAdA” este produs de Teatrul Național București, Centrul de Cercetare
Premieră la Teatrul Național București [Corola-blog/BlogPost/93565_a_94857]
-
rînd inaplicabil) nu era totuși caricatura în care l-au transformat unii care îl cunoșteau din auzite și l-au redus la o ipotetică (și foarte ironizată) încercare de a elimina anglicismele din limbă. George Pruteanu nu a fost un purist arhaizant și un adversar înverșunat al anglicismelor; poziția sa (îndreptățită, dar în dezacord cu tendințele și preferințele culturale actuale) era doar de susținător al adaptării cît mai rapide a împrumuturilor. Propunea accelerarea unui proces firesc, lucru pe care mulți nu
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
știe cu cine să voteze. Indecizia electorală e și un efect al indeciziei consumatoare. Și șprițul, numit mișmaș, e operațional în lumea caragialiană, prinsă între tradiții orientale și modernități occidentale. Șprițul vine pe filieră austro-ungară și, chiar dacă-l oripilează pe puristul Păstorel, adeptul vinului integral, combinația prinde la români: popor mobil, adaptabil, sensibil la inovații. Șprițul ca la Capșa are doar "o undă de sifon". Iar o baterie, comandată într-un număr semnificativ de schițe, povestiri, romane și piese de teatru
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
a pluralului, și-a dovedit utilitatea și a fost admisă destul de repede ca regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să presupunem: a) că formele în -ră- ar fi fost aspru criticate de puriști, condamnate în școală, și astăzi am rîde auzind "făcuserăm", așa cum rîdem la caragialescul "am făcutără"; b) că formele de tipul am făcutără s-ar fi impus și ele, și astăzi am ironiza subțire pe cei care rostesc, incomplet, "am făcut
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
sintagma lui Jdanov), ci din "slăbiciune". Ce filologie năucă am mai făcut! Cu Dimulescu, sforțîndu-se să ne transforme-n bucheri și-n tîmpi, ca să-l parafrazez pe Ion Creangă. Cu claxoniștii științifici (deveniți, după evenimentele din '89, pediști, pedeseriști, liberali, puriști; orice altceva decît comuniști) care voiau să credem nu-n Dumnezeu, ci-n Progres. Cu istoria literaturii din U.R.S.S, ca ghid în cercetarea istoriei literaturii române. Toje, la cursurile de limbă. Zoon sovieticus propunea într-o plenară (de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
culturală de mare audiență și autoritate -Adrian Marino vorbește undeva de un Fuhrerprinzip Noica, ceea ce, desigur, e o exagerare -, s-a aflat adesea în contact deschis cu organele de represiune ale statului socialist. Observația, admit, i-ar putea scandaliza pe puriști: cum să discuți cordial cu cei care te-au băgat la închisoare și au martirizat o națiune întreagă? Să nu uităm, cu toate acestea, că Noica nu mai era, după eliberarea din pușcărie, naivul care intrase. Filosoful știa că, în spatele
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
școlară. Multe din cărțile acestea sunt execrabil îngrijite, sub pretextul că, adresându-se celor mici, nu e nevoie de cine știe ce acribie filologică. De aceea, în actuala criză a lecturii, spun adesea - sperând în secret că nu-i voi șoca pe puriști - că avem la fel de multă nevoie de ediții utile bine făcute, ca și de edițiile critice. Despre surpriza numită Leonid Dimov - 7 poeme rostite la Radio a scris deja foarte frumos, în România literară, criticul Luminița Corneanu. Dacă revin asupra cărții
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
logice, dar nu este decât rezultanta unui sofism grosier, frumos ambalat în vorbe, șiret, abil, aduse din condei pentru a lua ochii după principiul iuțeala noastră de mână și nebăgarea dumneavoastră de seamă. Cum adică fascism liberal? Ce va să zică fascism? Puriștii politologiei (prietenul meu din Elveția se numără printre ei) se revoltă atunci când un profan care folosește noțiunea fără rigoarea considerată obligatorie de ei îi califică drept fasciști pe adepții unor totalitarisme, fundamentalisme, extremisme, nelegate organic de regimul mussolinian sau când
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
sentiment și meditație. Limba lui, așa cum s-a configurat în cele din urmă, ciudată pentru obișnuința și tradiția noastră, rezistă fiindcă este adăpată de sentimentul lui, fiindcă sa maturizat în el. Acest lucru este vizibil când este comparată cu limba puriștilor, și a lui Kostas Karyotakis uneori, sau a celor care folosesc o limba mixtă, specifică presei - limbă care transmite forme, nu sensibilitate. M-am gândit că Alexandrinul, deși aparține tradiției culte, se comportă față de limbă ca un adept al limbii
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
De pildă, eu am devenit sensibil la etic, am devenit sensibil la politică și, în ultimul timp, am devenit sensibil la religios. Toate lucrurile acestea nu pătează, ca să zic așa, puritatea creației artistice. Noi, cerchiștii, niciodată n-am fost niște puriști așa cum am fost acuzați, dimpotrivă. Am conceput întotdeauna eflorescența aceasta de valori care trebuie să se cristalizeze într-o operă. Dar mă întreb în ce măsură atmosfera pe care o trăim aici este la fel de prielnică, poate spun un paradox acuma, cum era
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
e din februarie 1880): „Pe când în școala de la Măgureanu vestiții eleniști Lambru, Comita, Vardalah și Neofit, emulii lui Corai, predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boieri Memorabiliile lui Socrate, Fedon și Metafizica lui Aristot; pe când banul Brâncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid Apoftegmele lui Hipocrat și Ariometria lui Arhimed și se munceau să izgonească din limba greacă toate cuvintele câte nu erau curat atice, precum unii din învățații noștri caută să curețe de limba română de tot
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
a vădit "fervoare pentru cel mai mic vestigiu al duhului caragialian" astfel încât declara cu mândrie că volumul al cincilea, "atât în ce privește articolele politice, cât și cronicile dramatice, va înlesni descoperirea unui Caragiale aproape necunoscut". Volumele următoare au inclus, împotriva opiniei puriștilor, și "gogoșile", "mofturile", "miticismele", care au contribuit la conturarea umorului caragialian. Atâtea și atâtea pagini, care au apărut fără semnătura autorului lor, i-au fost atribuite grație darului cercetătorului de a recunoaște "cadența duhului și a frazei lui Caragiale", dar
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
unui anumit efect preconceput, se comportă ca un clasic. Insistăm, totuși: Poe nu explică, sau se explică rău, când definește domeniul poeziei. Identificîndu-l cu întregul suflet - sinteză a înțelegerii, a sensibilității, a pasiunii - e departe de a proceda ca un purist, ca un abstractor adică. Cu alte cuvinte, momentul Edgar Poe este marcat de preocupări metodologice și de o nevoie de rigoare tehnică, profund diferite de această căutare modernă a unui "catharsis liric". Soluția idealistă pe care o dă Poe problemei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe Zâmbet...Trist. Și ai luat și o blondă surogat. Nici macar f()ocoasă nu e. O văzurăm toți, e epilata. Putea să fie o brunetă. Dar nu, tu vrusăși o blondă văpsita. Să orbesc da nu salivarăm toți. Suntem noi puriști, sanki creștini, dar tot cu ochii după mădulare scârbavnice. Ne place. Dar fără chiloți. Ce atâta mister? E prea acoperită...noi vrem femei dezbrăcate de mister. Să știm și noi ce luăm acasă. Da.Un impact cultural deosebit, URIAȘ cît
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
radical de dreapta decât radical de stânga. Acest lucru l-a înțeles Tony Blair prin crearea așa-numitului New Labour în anii '90, care le-a și adus laburiștilor succese remarcabile prin atragerea unui electorat moderat, dar care, în opinia puriștilor de stânga ai partidului, a reprezentat o trădare a intereselor oamenilor din păturile de jos ale societății. Parlamentarii laburiști actuali au sesizat și ei discrepanța dintre mesajul politic al liderului lor și realitatea din propriile circumscripții, astfel că i s-
Theresa May se pregăteşte de o victorie istorică a conservatorilor. Opoziţia britanică, în stare de knockout () [Corola-blog/BlogPost/337968_a_339297]