10 matches
-
care mi-au salvat viața; și sunt cei care au refuzat să protesteze, si care, în concepția mea, au consimțit la ștergerea mea dintre vii. Rudele mele de sânge, de pildă, nu au demonstrat în ziua de 22: așteptau, cu pusilanima prudență, să vadă ce se mai întâmplă. Că mare parte din poporul căruia îi aparțin prin naștere, așteptau și ei că lucrurile să se hotărască prin alții, iar ei doar să profite, într-un sens sau în altul. Nu voi
În preajma ştreangului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82788_a_84113]
-
se pare a fi o practică barbară aceea de a te substitui adevăratului creator, tu neavând reflexele lirice necesare. Și în vremea dictaturii proletare, aproape toate scrierile noastre au fost denaturate de cenzură sau de oportunismul unor redactori semianalfabeți și pusilanimi (vorba ăluia). Nu ne mai dați decrete și anateme, domnilor profesori! De la voi așteptăm sfaturi și motivații care să vină pe fluxul firesc al limbii pe care o trăim, chiar dacă uneori o practicăm cu inexactitate. Marii mentori sunt și ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele trei zile obsedante („peste două zile, trei...”) pe care - refren temporizant - domnitorul le invocă mereu. E intervalul de care ostatecii sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
o minimă apreciere față de valorile evanghelice. Clubul gândirii liberale fermenta pragmatismul. Imanența devenise deja orizontul ultim de validare a politicului. Critica fanatismelor nu mai căpăta - precum în Tratatul de la Westphalia (1648) - o justificare teologică, fiind mai degrabă reflexul unei prosperități pusilanime. Mișcarea hippy încercase legitimarea boemei în locul patriotismului. Ironia dizolvantă la adresa jocului politic se asocia unei tot mai apăsătoare uri de sine. După 1968, mass-media a acceptat jocul demagogic prin care contrastul dintre eroismul civilizator al cetății și vandalismul de mahala
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al concupiscenței. Îndărătul naturilor veșnic bombănitoare, atinse de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna impresie despre sine. Meschinăria sufletească (pusilanimi tatea) e un aspect secundar al tristeții, al proastei dispoziții. Incapabil să se deschidă generos spre ceilalți, sufletul se contractă, erodat de umori acre și de stupori crepusculare. Obsesia originalității și pasiunea nevrotică pentru tot ce e nou au de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nefericitul George) că totul fusese o nereușită escapadă amoroasă din partea tinerei Zoe, rivala în dragoste a Elenei, care crezuse că, în iatac, îl va descoperi pe cel iubit, Alexandru. Episodul este, altminteri, suficient de bine gradat, iar tortura psihologică a pusilanimului veteran înfățișată relativ plauzibil. Restul romanului, strangulat de scene de un sentimentalism diabetic (pe care capilarele emoționale ale lectorului contemporan le-ar găsi greu, dacă nu imposibil, de tolerat), se poate cufunda fără regrete în apele adesea binefăcătoare ale râului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
auditive; instigată de boierii ostili lui Iliaș (vornicul Vasile Lupu, spătarul Grigore Ureche etc.), gloata vrea sânge și sânge va avea72: "Și acolo au strigatu pre Batiștè, să le dea, carele era tot aproape de Alexandru-vodă, vădzându strigarea pre sine". Domnitorul, pusilanim ca orice cap încoronat din istorie, nu intervine în nici un moment în favoarea protejatului său, mulțumindu-se să-și apere pielea: "Ce, nu sta domniia de grijea lui, ce de grijea sa și numai ce i-au dzis să să depărtédză
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inferioare." "Atunci ce?" "Pușcă de vânătoare. O rezemi așa de piept, și poc! E delicios." Și Hangerliu îi prezintă armele sale, îndemnînd ingenuu: "Ia-o pe asta, pe cinstea mea. C'est formidable!" Așadar, Hangerliu nu intuia torturile infernale ale pusilanimului Suflețel, se gândi că a-i smulge o declarație ar fi nostim. - N-am nici o legătură cu ziarele, protestă Suflețel. Ce,presa română are vreo considerație pentru intelectualitate? Povera e nuda vai filozofia!1 - Am eu, n-ai grijă, mă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se abțină. Pe câtă vreme nu se atinge averea și onoarea oamenilor ei trăiesc mulțumiți și nu ai a te lupta decât cu ambiția câtorva, care se poate înfrîna în diferite chipuri. Disprețuit e acela care trece drept schimbăcios, ușurel, muieratic, pusilanim, nehotărât; de acestea principele trebuie să se ferească ca de-o stîncă-n mare și cată să se silească a arăta în acțiunile sale oarecare mărime, curaj, seriozitate și tărie. În toate tractările lui cu supușii cată să excite părerea că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de calibru redus, n. m.), apoi se opreau în loc și, bătând din aripi, umpleau aerul de melodioasele lor cântări". Credeți că minunata descriere se încheie aici? Nicidecum. N-a uitat oare naratorul să ne înfățișeze și destinul ambiguu al unor pusilanime înaripate? Desigur, este rândul prepelițelor să intre în scenă, "aceste inocente și fricoase pasări, ce se nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele cele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau că servă de regulator
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]