361 matches
-
în chiar succesiunea evenimentelor, iar evenimentele sunt țesătură potrivită din comportamentul protagoniștilor. Istoria lui Mihai-Vodă Viteazul; în viziunea lui Nicolae Bălcescu, are merite literare. Este o întrețesere de notații scurte. Aglomerări de imagini, ieșite din urziri și comploturi, din jaf, pustiire, răzbunare, trufie, iscusință, trădare, superstiții, semne, prevestiri. Totul se concentrează pe mișcare, pe spectacolul violenței și al concupiscenței, amestec de instincte și ticluiri, de descătușări individuale culese din documente. Este uimitoare capacitatea lui Nicolae Bălcescu de a însufleți datele documentelor
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
până într-atât de neputincioși în fața lui se arătau localnicii. Anagrama substantivului (urs) dizolvă de la început alegoria și astfel referința istorică se dezbracă de ficțiune, iar lectura e prevenită să decodifice continuu. În plan simbolic era vizat pericolul aridizării, al pustiirii pământului natal. Un astfel de text, spre a i se pătrunde sensul ocazional, își revendică un cititor rafinat? Nu, ci numai unul inițiat asupra istoriei povestite sub camuflaj. Dar, desprinsă de evenimentele vizate, povestirea, cu aerul ei de vechime, poate
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
osebit și nu de obște, cum acești scriși mai sus căuta, pe urmă ocară și alte rele se întâmplă". O delegație este trimisă pentru a-l opri pe Haizler - orice mișcare de trupe ar atrage invazia turcilor și tătarilor și pustiirea țării. "Neamțul" însă vede în altă lumină situația, așa cum o vor vedea "occidentalii" până în ziua de azi: "c-ați trimis soli la împăratul nostru ca să vă așăzați cu pace și să vă supuneți creștinescului împărat, carii făcând legătură precum s-
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
celei individuale) punea în acțiune un teribil appareil sanglant de la destruction, o industrie de falsificare a conștiinței și deturnare a realității, o fabrică de opinie publică și un despotism dezlănțuite asupra mentalului, o monstruoasă tehnologie de mutilare a minții, de pustiire a sufletelor, un demers deliberat de distrugere sistematică a imaginii omului despre sine și despre ceilalți. Se miza astfel, cu evidentă premeditare, pe o cât mai profundă (și definitivă!) amuțire a gândului, a interiorității și deci, implicit, pe totala dizolvare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
cu ideile, cerneala și hîrtia, și încă prost, și că, neavînd cititori, ne citim între noi înșine constituie una din tristețile, din malaises-urile mele permanente". Dar nu-i situația culturală a României de azi, de după o jumătate de secol de pustiire comunistă, încă și mai rea decît era în 1934? în chip ciudat, aș spune, viața literară românească din 2007, cel puțin ca atmosferă, nu se deosebește radical de cea din 1934; ba chiar, în anume privințe (mă gîndesc la conflictele
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Sat al comunității germane (potrivit autorului, locuitorii săi își spuneau pemi) din Banatul montan, Lindenfeld a fost depopulat, treptat, încă din vremea comunismului, din cauza exodului locuitorilor săi spre Germania, pînă la completa sa pustiire, în anii din urmă. Întîmplător, localitatea astăzi părăsită este și locul de naștere al milionarului german Klaus Bernath. Unui biograf al acestuia (Otto von Romanoff) îi vine ideea de a-l readuce pe Bernath, pentru cîteva zile, la Lindenfeld, localitatea
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
dintre acestea este intrinsecă. Mai înainte de a fi curvie trupească sau de a se exterioriza, ea este curvie interioară cu gândul. La rădăcina declanșării acestor energii pe care le solicită și epuizează actul fizic al curviei, stă distrugerea, răvășirea și pustiirea sufletului.151 Mântuitorul Iisus Hristos, fiind și bun psiholog și cunoscând pericolul pe care-l reprezintă păcatul cu gândul, mai ales cel al desfrânării, avertizează: Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârșești adulter. Eu însă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă cuviincios Mantia-mi va fi îmbrăcată de îngeri Așa năclăită de pofte. * * * Îi e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Acum când venele-i se umflă
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
nimic și colecția de reptile conservate a lui Engster Grațian, un panopticum scufundat în tăcere, ca semn al realului pe care și-l asumă personajul și ca simbol al unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se scufunda insesizabil în carnea moale a animalului care trăia în temeliile orașului, tot așa ei se
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
veci, de la 2 iulie 1504. Zidirea mănăstirii s-a săvârșit în perioada de început a domniei sale (1466-1469), slujba inaugurală având loc în anul 1470. Este de remarcat faptul că reparațiile pe care le-a suferit în urma unor incendii, cutremure și pustiiri ce au trecut peste acest sfânt lăcaș n-au afectat planul inițial, chiar și o parte din ziduri au rămas la locul lor, ca la începuturi. Pisania de pe Turnul tezaurului, înalt de 16 m, amintește că a fost construit de
Agenda2004-25-04-turistica () [Corola-journal/Journalistic/282567_a_283896]
-
Când destinu-și poartă visul Între ieri și între azi, Dăruindu-ți tot nezisul, Nelăsându-te să cazi, Poarta inimii o cată, Om din om, suflet din suflet, Într-o lume vinovată, Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter și-n efemer, Într-o mângâiere blândă Din cel niciodată zisul Vis înlănțuit la pândă, Când destinu-și poartă visul, Toate sunt deja pierite, Stele în cer se vând
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mult GLOSSĂCând destinu-și poartă visulîntre ieri și între azi,Dăruindu-ți tot nezisul,Nelăsându-te să cazi,Poarta inimii o cată,Om din om, suflet din suflet,Într-o lume vinovată,Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire,Nu găsești lumină-n cerDacă nu crezi în iubire,În eter și-n efemer,Într-o mângâiere blândăDin cel niciodată zisulVis înlănțuit la pândă,Când destinu-și poartă visul,Toate sunt deja pierite,Stele în cer se vând pe bani,Tot
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
a mentalului, o industrie de falsificare a conștiințelor, de deturnare a realității, un teribil appareil sanglant de la destruction. Cu evidentă premeditare se miza pe definitiva amuțire și disoluție a fizionomiilor identitare ale națiunii române. Ideologia trebuia să camufleze vidul și pustiirile spirituale pe care stalinismul se străduia, cu orice preț, să le instaureze în toate țările aflate sub ocupație sovietică. Reluând sensurile unei celebre aserțiuni, se poate spune că totalitarismul comunist intenționa instituirea acelui hegelian sfârșit al istoriei, sfârșit care acum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
face că ceea ce se oferea în forma penibilă a manifestărilor de proletcultism, de aici încolo, sub eticheta de literatură revoluționară în așa-zisa Republică Populară Română nu reprezintă în istoria culturii și civilizației românești decât un gol dezesperant și o pustiire spirituală fără precedent și fără limite. Literatura română - în sensul a ceea ce până nu demult merita să poarte acest nume - își încetase cu totul existența. 1.1. Exilul între vocație și destin Și totuși suflul autentic - implicit - al literaturii române
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
situații și trăiri cumplite, scriitoarea și-a convertit stările sufletești în poezie, devenită leac al supraviețuirii, stimulându-i efortul de a înțelege sensurile de nepătruns ale existenței noastre, pendulând între zvârcolire neputincioasă și cugetare meditativă, între nostalgia trecutului luminos și pustiirea prezentului nebulos, între asumarea responsabilă a continuității și temerile incertitudinilor care îi hărțuiesc singurătatea. Cine a parcurs acest iad al despărțirii fără întoarcere înțelege nevoia poetei de a-și oblădui rănile sufletești prin cuvânt, încercând să-și găsească echilibrul necesar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
aceasta, trupa Auăleu și-a luat Umbrelele și-a plecat la Lyon, să participe la unul dintre cele mai importante festivaluri teatrale studențești din Franța, alături de șase trupe franceze și încă cinci din străinătate. din presa vremii acum... 100 ani „Pustiirea ofticei. În noiembrie 1905 au murit de oftică în țara noastră 5 063 indivizi, dintre cari 99 au murit în comitatul nostru“. (Drapelul din 31 ianuarie 1906). 75 ani „Ședință de muzică românească la Viena. Romania Juna, societatea academică literară
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
răului, memoria confortabilului, o imagine care marchează rezolut un univers expresionist și sumbru, fără pedagogia iertării, fără șansa mântuirii, o confuzie absolută, un carusel mental, o lume văzută ca un iarmaroc excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă, al cărei contur poate fi ghicit uneori, la o clipire insidioasă din ochi, acolo unde nici nu te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu ochiul, ai zice prudent, în stânga și-n dreapta, să nu intre în vreun bucluc. Oamenii (poate că nu chiar toți!) când orbecăiesc pe calea vieții omenești, nu dau dovadă de atari „prudențe” câinești! Însingurarea cu tot dinadinsul duce la pustiirea sufletului. Fluturele zboară din floare în floare fără a lua cu el nimic dar contribuind la procesul delicat al polenizării, ca florile să dea rodul firesc. „Fluturele-om” cu „aripioarele” sale numite mâini intră până la cot în avutul semenilor și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
urmăritului Candid, e un critic la fel de sever al regimului comunist și al marxismului ca și fostul său profesor (cap. II din vol. II); căruțașul Nea Vasile e expert în istorie, Yalta și conjuncturi politice, la fel de afectat ca și Candid de "pustiirea lumii" (cap. III și IV din vol. II); culmea discursului critic aparține activistului de partid Tutilă Unu, și el un comunist și un marxist dezamăgit (cap. VIII din vol. II). La toate acestea, Desiderius Candid nu mai adăuga în final
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
de bulgari, scriitorul român răspunde și el cu aceeași omenie în reflecțiile sale dinaintea somnului: "Multă vreme n-am putut s-adorm. Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și viscolul de-afară, care sufla din când în când cu glas de pustiire, pe lângă ferestre. De undeva, din întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri rare. Și mă gândeam la întâmplarea neașteptată care m-a adus, în noaptea Anului Nou, în casa asta de
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
general, o acțiune care vrea să facă invizibilă moartea, să acopere moartea. Să dansezi pînă cînd uiți să te mai gîndești la moarte. Carnavalul cărnii ar putea să însemne și bucuria trupului. În același timp, trupul vorbește în permanență despre pustiire, despre distrugere." Ruxandra Cesereanu îi face hatârul unui scriitor-coleg din Cluj, care, știind că se va vedea cu Esterhazy, o roagă să afle dacă e adevărat ce se zvonește în Transilvania, și anume, că familia scriitorului maghiar se trage din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
faptele camarazilor săi de altădată și cu care continuă să se afle și astăzi în urâtă și criminală cârdășie? Se pare că nu, de vreme ce le tăinuie crimele de ieri și visează alături de ei alte crime, alte asasinate, alte pârjoluri, alte pustiiri".5 Poate că ar trebui să menționez sensul figurat al cuvântului pleavă (pentru cei ce nu au un dicționar la îndemână: ceea ce este lipsit de valoare, om de nimic, lepădătură, drojdia societății.) Nichifor Crainic "analizează" lucrările științifice ale fostului său
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
loc: dacă șoptești, te voi auzi, dacă urli, vei stârni furtuna, care aduce pagube și nenoroc, marele fluviu galben își umflă apele, tu, cu penița de la subsuoară, încerci să îi modifici albia, să nu vină pe aici, să nu treacă pustiirea lui pe aici, nu urla excesiv, vorbește în șoaptă, șoapta ta este palma mea, cuvântul meu este talpa ta, să nu strigi, sunt deja aici, ești în brațele mele de mult timp, timp care este fluviul galben, care nu se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
excesiv, vorbește în șoaptă, șoapta ta este palma mea, cuvântul meu este talpa ta, să nu strigi, sunt deja aici, ești în brațele mele de mult timp, timp care este fluviul galben, care nu se întoarce către izvor, care aduce pustiire. șase în al doilea loc: așază-ți trupul pe o rocă moale, învață piatra forma ta perfectă, ea se va sfărâma în furia fluviului galben, eu voi culege toată viața pietricele la vărsare și te voi recompune înainte să mor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]