453 matches
-
din noi, de valurile de venetici purtați peste el de înaltele idealuri comuniste. Ce s-a pierdut și ce a supraviețuit? Cîți bucureșteni există, de fapt? Orașul văzut de realizatori reprezintă doar una dintre atîtea identități posibile, reale sau imaginare, pustiite sau salvate. Cît s-a surpat din oraș la cutremure, bombardamente și cît am lăsat noi să fie surpat? În modul cel mai absurd și mai paradoxal cu putință, în perioada comunistă s-a încercat din răsputeri anularea rădăcinilor, distrugerea
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
nu rumegaseră deloc ceea ce se întâmplase în ring), au comunicat punctajul. Și brusc mi-am amintit de superbia democraței americane, de America tuturor posibilitățlor, de Iugoslavia ( din cauză de Miloșevici), de arăturile de toamnă executate de bombardamente în argilosul și pustiitul Afganistan ( din cauză de bin Laden), de dovezile civilizaței milenare transformate în cioburi la Bagdad ( din cauză de Saddam) ș. a. m. d. Am strigat de trei ori "ura" și l-am întrebat retoric pe Doroftei: unde-s, domnule, cei două mii
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
controversată chiar în ceea ce privește originea sa, sensul și circulația în limbă, înainte de preluarea ei de către Mateiu Caragiale. Explicația din dicționarul academic ( Dicționarul limbii române, Tomul I, partea II, Litera C, 1940), s.v. craiu, mi se pare impecabilă: "Curtea Domnească din București, pustiită mai întâiu prin incendiul din 1718, apoi prin marele cutremur din 1738, ajunse, prin al șaselea deceniu al secolului al XVIII-lea, un complex de ruine, în care se adăposteau toate haimanalele și pungașii Capitalei, cărora li se zicea, în
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
Gheorghe Grigurcu Nu Întîmplător ochiul diaristului se oprește cu predilecție asupra peisajelor urbane urîțite, pustiite, mutilate. Toposuri corelate simbolic cu timpul ce planează asupră-le. Spații impregnate de catastrofele temporale. O demolare a construcțiilor civilizației nu e decît o aluzie la demolarea unei istorii și, în miezul acesteia, la demolarea făpturilor umane, cuprinse de blazare
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
Marius Ianuș Flori duhovnicești pentru Măicuța Domnului Primește aceste flori duhovnicești, minunată Stăpână. Adună-le cu mâna ta cea ascunsă din a mea pustiită grădină. Primește iubirea mea mică și plânsă... Iartă-mă și ridică-mă în acele povești pe care doar sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
din noi, despre crime, despre micimea și putregaiul din noi, despre anvergura puterii, chiar și în felul în care organizează spectacolul crimelor în lanț, în final, ca în tragediile grecești. Un incendiu de proporții instalează pustiul din fiecare și peste pustiitul oraș Dogville. Pe urmă, totul te doare. Nu rămîne colțișor din corp și din minte nedureros. Și se instalează tăcerea. Nu intuiești nici o secundă ce va urma, situațiile și succesiunea lor te iau absolut prin surprindere. Felul cum este realizat
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
ai nenorocirilor ? Învierea Mântuitorului Isus a coincis în acest an cu nașterea uneia dintre cele mai mari drame năvălind cenușie-murdară peste oameni și case. Iată, mobile plutind pe apă, pereți rupți de furia naturii și apa plimbând obiecte prin încăperi pustiite... Se zice în popor: "Să nu dea Dumnezeu omului cât poate duce!" Dar acești oameni, bănățenii noștri de "frunce", cât vor mai rezista? Privim cu prietenul Haralampy la această cumplită năvală a răului peste o lume care, nu cu multă
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
aș avea buze aș rosti dimineața îngerului negru deodată cu mine zămislit de-aș avea mâinile în afară aș lumina - vreau să deschidem farmacia zăpezii. M: Stau în strană și gândul a piatră-mi miroase caut leagăn pe umărul tău pustiit aici miroase a piersică despicată a sexul naturii virgine tu dacă vii să-ți îmbraci umbra și spasmul. T: Cât mai e ora? cât mai e veacul? Ceasornicul tău se-apropie de foarfecele înfricoșător - despicătorul de secole plouă cu boabe
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
care nu îmi mai pot stăpîni tristețea. Descrierea ei poate m-ar liniști. Dar nu mai știu s-o descriu, s-o amănunțesc. E prea nouă, prea dură, peste puterea mea de rezistență. Diazepam, propanolol, nimic nu ajută. Mă simt pustiit, jefuit de ce mi-e mai drag. Atunci mă gîndesc la fata mea, Andreea. Aș vrea să-i scriu o scrisoare lungă, o scrisoare în care să-mi explic nefericirea, spaima de-a nu o pierde, compromisurile pe care sînt nevoit
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
postdecembriste rămâne pentru mine lamento-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate iluziile lui de-o clipă. Și, pentru a doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să emigrez
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
un turneu prin Asia sau cine știe, doar dacă... da' ea, Dumnezeule bun și mare, să nu mai fie pe lumea asta când s-o întâmpla nenorocirea, s-o ia la el în ceruri și să nu trăiască cu sufletul pustiit de dragul copilei ăsteia, căreia o să-i scot eu actoria din cap și fițele de vedetă înainte să se apuce de meseria asta nesigură și primejdioasă! - Vino la tanti să te sărut, iubită mică și dulce, hai să luăm o fantă
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
să nu mai plangaCand gong final de sus va bate.... XIV. AGONIE ȘI EXTAZ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015. AGONIE ȘI EXTAZ A mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet pustiit și nud Se stinge focul din gropan,speranța muta ,nu o mai aud. La mijloc,între două lumi stau veghe,cu brațele întinse, Să prind a inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse. Rugat-am zeii toți cu lacrimi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
vină? mă mai întreb și acum. Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz Să-mi dea tărie,pentru a câtă oară! și agonie și extaz. Citește mai mult AGONIE ȘI EXTAZA mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet pustiit și nudSe stinge focul din gropan,speranța muta ,nu o mai aud.La mijloc,între două lumi stau veghe,cu brațele întinse,Să prind a inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse.Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o rugini privirea și vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de nori. Și frigul între noi o să se laseca draperia peste visu-n carecu brațele întinse pân’ la steleam pus câte-o dorință-n fiecare.Vom trece prin hățisuri reci de ceațăși ne-om vedea din ce în ce mai rar ;vom fi ca țărmul pustiit, pe undedoar algele țes umbre de pescar.Dar până când ne-o rugini privireași vântul ne-o-nvârti sub tăvălugcu verdele iubirii peste inimisă-ncingem în nisip un ultim rug.Și-mpreunați ca într-un mistic dans... XVII. EFEMERITATE, de Elena Glodean
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul unui orb orice drumeag îl ține minte; la fel ca el, pe lângă mine o ia 'nainte spre-acel peron fără siglă, rece și pustiit, unde niciun tren n-a venit, dar nici n-a plecat, de parcă blestemul singurătății l-ar fi ... Citește mai mult Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină;nu vă insultă, nu vă ceartă,nici nu se preumblă în jurul meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nicio vină;prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută,numărându-mi pașii în gând, din doi în doi.Precum toiagul unui orb orice drumeag îl ține minte;la fel ca el, pe lângă mine o ia 'naintespre-acel peron fără siglă, rece și pustiit,unde niciun tren n-a venit, dar nici n-a plecat,de parcă blestemul singurătății l-ar fi ... Abonare la articolele scrise de elena glodean
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
însă geniul lui Eminescu: Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândunele/ Ducând gândurile mele/ și norocul meu cu ele/ și se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând./ și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele/ și mă lasă răvășit,/ Pustiit și amorțit// Doar cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el". De aceea se poate spune că exilul lui Ovidiu este mai degrabă un exil într-o Românie eternă și fascinantă, decât unul în lumea mult prea misterioasă pentru
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
deteriorarea și derizoriul, pe care mizează îndeobște abordările moderne ale miturilor clasice, sînt duse pînă la extrem, ajungîndu-se la distrugerea, anihilarea totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din urmă de invadatori fioroși - o Eladă pustiită, o mare în ruine -, eroismul a fost înlocuit cu barbaria, iar mitul odiseic, purtat odinioară de apele mării, s-a destrămat. După proliferarea și fragmentarea multiplelor sale versiuni literare apocrife, sufocat de falsitate, mitul își trăiește agonia în cîntul tărăgănat
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
e în spiritul limbii și, mai ales, nu e în spiritul poemului, care nu ni-l înfățișează pe demon urmînd o mișcare preexistentă, ci dimpotrivă, ca acela ce o dezlănțuie: El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. El prezentul îl răscoală cu-a gîndirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. Vrînd să readucă textul pe un făgaș logic, Maiorescu se încumetă a compune el însuși versul citat mai sus
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
a fost până în 2000, postdecembrist - Bordeaux, Maxone în parcul cu huțe, în parcul cu munți, călătorii europene - s-a îndepărtat. Ce a fost de când am venit încoace mi se învălmășește în cap. Abia acum, de la o vreme, lumea ni sa pustiit. Telefonează iar Andrei. Pați a murit. (A avut ultimii ani buni. Băiatul, foarte reușit, Andrei, Autobiografia lui Ceaușescu, moșia oltenească...) Vorbisem cu Mașa să ne ducem la înmormântare, undeva într-un sat. Nu ne mai hazardăm în lume, dar încă
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]