327 matches
-
țării. Numai că și la acest capitol, România deține o nedemnă întâietate: în loc să fie mărite, suprafețele împădurite de la șes au fost mătrășite aproape în totalitate! Atunci, ce să ne mai mire periodicele calamități, care - funcție de anotimp - se abat tot mai pustiitor asupra românilor și a agoniselii lor: uriașe alunecări de teren (adevărate morminte pentru comunități), primăvara și toamna furia apelor slobozite de munții despodobiți, vara secete prelungite, iarna întroieniri de coșmar și în tot cursul anului furia cu care vântul își
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_dar_unde_s_c_george_petrovai_1365166311.html [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
devenit obișnuit - l-a-nlocuit cu un calvar mult mai perfid și mai amar decât obida dinainte. Atunci, ca Faraonul să-nțeleagă că-i un nevrednic muritor și că Tu, Domnul, ești Unicul de viață și de moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
larma lor eu mă răsfăț, se cuibăresc adesea-n mine. mai lasă-mă un pic, Isuse,- să mai rămân pe-acestă zare, în cuibul meu atât de drag ce-l voi lăsa de după moarte, să urc cu tine dealul crucii, zădărmicii pustiitoare, și de-acolo noi să privim cât mai adânc, cât mai departe. un imn ce nu se mai termină,Tu ai fost râuri de iubire, Inel de aur și Cuvânt ce-i logodit cu sufletele noastre, ai fost Părinte, Drag
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Imn_inchinat_lui_crist_ion_ionescu_bucovu_1367659252.html [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
al „întregului“ lucrării Roata de apă - primul motor..., de dr. ing. Iacob I. Voia, îmbogățește și înrăzărește reliefurile din aria cunoașterii epocii contemporane - fie în orizontul metaforic (am în vedere aici și posibilii „receptori-ce-se-vor-poeți / scriitori“ gata să dea tribut excrementismului pustiitor de arte în ultimele două decenii), fie în orizontul alpin-științific -, întrucât, după cum însuși autorul ne încredințează: «De la legendara apă vie până la obișnuita apă de ploaie - APA este un subiect care poate fi cercetat fără sfârșit. Această lucrare prezintă în prima
DE LA ROŢILE DE APĂ ALE DACIEI ANTICE LA MODERNELE TURBINE HIDRAULICE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1495445856.html [Corola-blog/BlogPost/370590_a_371919]
-
cunoscută făcându-mi-o Tu prin dovezi fără de număr și spre întărirea credinței mele. De unde îndemnul meu de acum este să pun eu însumi umărul la înnoirea preasfântului Tău locaș pe care netrebnicii și nelegiuiții aceia l-au pângărit în pustiitoarea lor rătăcire a minții. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui..., op. cit. cartea a 2-a, cap. 56, 55, PSB, vol. 14, p. 106) O altă preocupare esențială și responsabilă a Împăratului a fost emiterea de epistole către ierarhi, privind construirea de
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682867.html [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
p.18). Faima imperială a Marelui Constantin, a crăiescului său Oraș, centrul unei lumi de lumină, cum îl numea Sir Steven Runciman și a milenarului imperiu traco-geto-dac, n-au putut fi umbrite, nici de tirania romană, nici de uraganul musulman pustiitor, nici de apocalisul gândirii apusene, care s-a revoltat din țâțâni să deformeze, să calomnieze și să profaneze adevărul istoric. În mod plenar pe împăratul Constantin cel Mare, la interesat dincolo de realizările firești ale unei domnii moral-sănătoase, întemeierea supremă a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682867.html [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
sau că s-au născut cre "tini. Dimpotrivă. Căci - nu-i așa? - se poate comite asasinat și din prea mult entuziasm, ceea ce a fost pe deplin confirmat ba de schisme, ba de cruciați, ba de Inchiziție, ba de lungile și pustiitoarele războaie religioase. Revoluția iacobină de la 1789 n-a reprezentat doar asaltul bestial împotriva tronului și altarului, ci și asaltul dement împotriva cerului, coborât prin credință la nivel uman și așezat la temelia rosturilor umane. Și astfel s-a născut omul
MIZERABILISMUL OMULUI MODERN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_mizerabilismul_omului_george_petrovai_1342936153.html [Corola-blog/BlogPost/358044_a_359373]
-
sine, proclamat de erou. A doua încercare de a iubi o femeie îl vindeca pe Allan, în Himalaia. Dar, spuneți-mi, era nevoie de o vindecare de iubire dacă aceea pe care a trăit-o a fost reală, adâncă, mistuitoare, pustiitoare ori aducătoare de vindecare a sufletului?! Nu i-a fost iubirea născută și crescută până la cele mai înalte niveluri de Maitreyi, la care nu orice muritor ajunge nici în vis, suficientă? Presupun că NU. Pentru că, dacă ar fi fost altfel
DESPRE POVESTEA UNEI IUBIRI MISTERIOASE ȘI INTERZISE. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1472579741.html [Corola-blog/BlogPost/375519_a_376848]
-
verzi din vinul jertfei falnicilor flăcăi ai Neamului. Toate Apele creației, poartă în scutecele lor cristaline, șoaptele și murmurul Doinelor nepieritoare. În clopotul inimii Mariei dangăne tot plânsul, întreaga sărăcia, nefasta urgie, rușinoasa înstrăinare, zborul frânt al nădejdii, norul lăcustelor pustiitoare, prăpădul păgân, care clocotește în inimile vrăjmașilor și se revarsă peste sângele Neamului creștin și sfânt. De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plâsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân-la Mare/ Vin Muscalii de-a
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
ca să apeleze la armele diplomației și înțelepciunii, de-a găsi căiile unei păci durabile, a înțelegerii între vecini și a conviețuirii în armonie deplină cum și în Biblie ni se spune: „Iubește-ți aproapele”. În copilărie, după ce a luat sfârșit pustiitorul război, preotul Cezar Rădulescu din satul meu, Ghioroiu, în fiecare duminică, la sfânta slujbă, se ruga cu lacrimi în ochi spunând: „Doamne, Dumnezeule... luminează mințile oamenilor și întronează pacea pe pământ!”. În rândurile acestei cărți, străbătută de geniul creator al
„ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICAN ŞI KATIUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_lansare_de_carte_marin_voican_ghioroiu_1340616641.html [Corola-blog/BlogPost/358172_a_359501]
-
numele revistei pe care Fany, mama ei, o citea cu interes, mai ales, în ultima perioadă de sarcină). Evenimentul a adus bucurii dar a creat și mari probleme părinților deoarece micuța se născuse firavă, cât o lingură din lemn. Seceta pustiitoare din anul precedent își pusese amprenta peste tot, în ciuda faptului că părinții erau tineri, normali și sănătoși. Mama, o femeie în floarea tinereții, brună, cu părul ca tăciunele și ochi căprui de ciută speriată, strângea cu duioasă stângăcie copila la
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 by http://confluente.ro/C%C3%A2rdei_Mariana.html [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
pilde de voință și curaj alcătuiesc substanța densă a acestei cărți. Protagoniștii ei construiseră de-a lungul câtorva generații splendide case și conace, întemeiaseră școli și biblioteci, scriseseră cărți și clădiseră politic România modernă, pentru ca, după instaurarea regimului comunist, cu pustiitoarea sa prigoană împotriva spiritului, rectitudinii și verticalității morale, să dea încă o dată o lecție de supraviețuire, a lor și a valorilor clasei și lumii lor. Când nu se recalifică, angajându-se ca normatori, funcționari, croitorese, etc. își refac, prin solidaritate
Romanul unei vieţi – cronica unei epoci by http://uzp.org.ro/romanul-unei-vieti-cronica-unei-epoci/ [Corola-blog/BlogPost/94090_a_95382]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 575 din 28 iulie 2012 Toate Articolele Autorului am trecut peste carpați ca o pasăre în zbor și-am văzut din depărtare cum se zbate un popor, peste munți și peste văi doar tăceri pustiitoare și o vară secetoasă, dominată doar de soare, într-o stână, mai la vale, ținem țințirim de morți, condamnați ca să se roage pe la fel de fel de porți. lângă vatra părintească păstrăm doina sub cărbuni, dorul nostru din vecie, ce
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 by http://confluente.ro/Tara_mea_ion_ionescu_bucovu_1343480128.html [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp...” Ceva ce scapă simțului și para-simțului comun, realități extrasenzoriale adunate-n cuvânt, senzația că lucrurile ființează și că ele sunt în preajma
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp... AER ... Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii... Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
princiar al evadatului din sine. La ce bun un suflet mare, dac-atârnă ca o zdreanță ? Iar versul trimite la lamartinianul Un seul être vous manque, et tout est depeuple . Un suflet mare, cât o Himalaie, se face mic, în fața pustiitoarei singurătăți. În fața neființării, pândită de ne(-mai-)fiind, ființa reproșează vieții colții răi, trimitere mai degrabă la colții de stâncă pitiți pe fundul apei, care provoacă eșuarea și naufragiul chiar și a corăbiilor cu toate pânzele sus ... În loc de încheiere, îl
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Inger_rastignit_poeme_soptite_de_vasil_pompiliu_comsa_1343827820.html [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
său. Iată doar câteva: „Ne plimbăm mână-n mână, în vis” (p. 22); „Să/ îmbătrânim căutând/ împreună/ împrimăvărarea” (p. 22); „Te chem de/ teama de a nu-ți uita/ numele” (p. 28); „Asfințitul așezat ușor peste noi” (p. 68); „Vijelia pustiitoare/ a propriei tale șovăieli” (p. 68); „Încotro-ul fost-a definit./ Sătura-ne-vom vreodată?” (p. 78); „Te legănai mai frumos/ decât gândul” (p. 80); „Teamă mi-e/ că vei obosi să privești în/ pustietatea din mine” (p. 84). *** Daniela
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Theodor_damian_scriind_cu_sufletul_in_teodor_damian_1357019424.html [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
o vreme pământul se deschide din ce în ce mai des, înghițind deopotrivă oameni de ispravă ai României mele, împreună cu orizonturile, visurile și lumina spiritelor lor, dar și cu o parte din sufletele noastre, ale celor care mai trăim încă, cel puțin fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase că
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase că va sosi, chiar dacă știe că nimeni, niciodată nu-l așteaptă și nu-l dorește. Are vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin o
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
Are vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin o hotărâre pe care o va lua cu certitudine. Așadar, în noaptea de 3 spre 4 februarie, Pustiitorul Ger s-a apropiat din nou de fereastra poetului Ion Vanghele. Până și el era fascinat de versurile care pluteau deasupra orașului adormit, ca o chemare către nemurire și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea unui copil, pentru că nu se poate ca un înger în formare să cheme furia gerului cu o așa armonie îmbietoare și cu atâta de seninătate... Pustiitorul stă deasupra orașului, ca o pasăre de pradă privind, și ascultând, ca să știe unde să coboare și să înfașce biata vietate, ce i se încredințează temporar. Niciodată nu este impresionat de modul în care este chemat. Poate auzi cântecul păsării
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
înghețat. El, Gerul Pstiitor, nu cunoaște îndurarea.Vede doar diferența dintre strigătele cleor care vor să pornească împreună cu el, spre libertatea absolută sau către eliberarea de toate suferințele...Chiar dacă cunoaște glasurile care se înalță desupra oricăror suferințe, înțelege că el, Pustiitorul, vine desupra voinței sau științei noastre pământene. Acum își trimite solii, tot așa cum și pământeanul își roagă îngerii păzitori să-și ridice steagul alb către puritatea absolută, căreia vrea să i se predea. Mai știe că pământeanul care urmează să
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
trebuie să și-o urmeze, pornește către fereastra întredeschisă, pe unde se mai plimbase de câteva zeci de ori, atras de armonia versurilor poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în noaptea nostră vin” El însuși se clatină, atunci când strigătul poetului a fost deslușit. Oare ce pământean mai
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în noaptea nostră vin” El însuși se clatină, atunci când strigătul poetului a fost deslușit. Oare ce pământean mai acceptă să facă o singură concesie unui semen, pentru ca altora să le fie bine? El Pustiitorul a venit acum, la chemarea acestui poet, pe care a vrut să-l răpească de vreo câteva ori. Dar, un înger al Domnului i-a poruncit să mai aștepte un pic, fiindcă nu putea să-l urmeze, până ce chemarea sa
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]