8,268 matches
-
riscul și este prezent la scene de o intensitate maximă, cu rezonanță dramatică și revoltătoare, dar știe să aducă în toată această fărădelege socială, frânturi de bucurie, firave raze de soare. Cu multă măiestrie, autorul ne poartă într-o lume pustie și sfâșiată, unde plăcerea și dorința sunt principalele elemente care ucid iubirea și respectul de sine. Sunt distruse identități prin violul fizic, dar și prin cel psihic. Folosind cu ușurință tehnicile narative și monologul interior, îndeamnă personajele spre introspecție pentru
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
teamă. Cu așa animal am vrut eu să mă mărit? Nu mi‑a ajuns unul, Doamne? a țipat ea și mai tare, cu privirile aruncate în tavan. Am să plec! Să fii fericit ca un animal singuratic. Să urli în pustie, amărâtule! Nu am nevoie de tine și să nu vii după mine în viața ta, prăpădenia pământului, țipa Amalia tot mai aprigă, dând drumul la o avalanșă de acuze mai mult sau mai puțin adevărate, în timp ce se îmbrăca cu gesturi
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
să învie într-o altă etapă. Dar în natură domnește rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește să cearnă Cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, speranța-n reverie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1406, Anul IV, 06 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1415305477.html [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
pe drumul suferinței,/ acolo unde stau doar sufletele/ care cred în Dumnezeu...”. Timpul își păstrează aceleași valențe, chiar dacă poemul este diferit. “...timpul nu o să mă asculte... și îmi va aduce alte amintiri! și iubirea mea va rămâne tot pe hârtie, pustie!” Mi ama pensare, per favore!). Peste tot, Daniela Voiculescu rămâne așa cum o știm - experimentează azi, acel ieri ce îi conturează profilul și dragostea: “mă uit la ceas și văd trecutul./ fluturi de mai, vibrând pe inima noastră.” (Ultima dublă). “In
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
deșertăciune. Gol cum a iesit din pântec Se întoarce în pământ Ce folos că pentru toate S-a trudit atât în vânt? Chiar de ar trăi un secol N-are’ n suflet bucurie Că-i că umbră călătoare Rătăcita în pustie. Fericirea este-n Domnul, Numa’n El este lumina El e viața fără moarte Și-n ce-a fost, și-n ce-o să vină. (Continuare în numărul viitor Referință Bibliografica: ECCLESIASTUL sau PROPOVĂDUITORUL Cap.V - Fericirea este-n Domnul / Marin
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.V – FERICIREA ESTE-N DOMNUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1465309286.html [Corola-blog/BlogPost/379321_a_380650]
-
preotului. Acum se mișcă mai abitir ca înainte, ca și cum aghiazma o asmuțise. Popa a căzut în genunchi, cu mâinile către cer: - Arată-ne, Doamne, Dumnezeule al nostru, marea ta putere și fă ca această lucrare a diavolului să plece pe pustii... și iarăși începeau să cânte pe două voci, în timp ce soarele le bătea în cap cu razele puternice ale amiezii. Când a obosit părintele a intrat în scenă tânărul polițist. I-a cerut permisiunea preasfinției sale să arunce și el o
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
ta, coroană, Cu mintea lor bolnavă, lipsită de sclipiri, Ne sapă gropi comune la Roșia Montană. Plutește prin văzduh otrava argintie, Iar moartea stă să cadă pe timpuri care vin. Din tot ce este azi, nimic n-o să mai fie... Pustiu, și morți, și lacrimi, și noi... cu-același chin. Iar ei, vor fi plecați... și n-o să le mai pese. Din rănile-ți lăsate, în alte părți de lume, Și-au dus pe sub ascuns, averile imense. Ascunși vom fi și
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_aur_stralucind_pe_fruntea_ta_coroana.html [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
să-i dau unui om fără dorințe ? Singurul lucru pe care aș putea să il dau, este speranța ! Atunci, Îngerul a început a bate din aripioarele sale și a cules din văzduh o rămurică verde. A zburat mai încolo în pustie; a îngenunchiat și a plantat acea rămurică în pământ. A stropit-o cu apă vie și din acea rămurică s-a făcut un copac falnic. Omul rămas pe gânduri a văzut în depărtare fluturând în vânt frunze verzi ca o
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
gîndurile? Ordinea interioară a fost nimicită, nimic nu mai e la locul lui, iar unele dintre gînduri par de-a dreptul smintite. Un singur cuvînt, cu jocul său de sensuri, mută fapta vîntului în cutia craniană, la granița necuviinței. stâna pustie - doar ceața mai umple donițele Cezar Florin Ciobîcă Poemul de față se așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e firesc
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
Acasă > Cultural > Spiritual > 29 AUGUST: TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Sfanțul Ioan Botezătorul numit și Îngerul pustiei este cel care a făcut legătura între Vechiul și Noul Testament. Numele de Ioan vine de la Iohanan, prescurtare de la Iehohanan care înseamnă Dumnezeu S-a milostivit. Acesta este și numele cel mai răspândit la noi, ca atare sau în alte variante
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/29_august_taierea_capului_sf_ion_untaru_1377741953.html [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
a coborât peste Mântuitorul în chip de porumbel. Fiind contemporan cu Mântuitorul, nu mai era nevoie să propovăduiască, ci s-a bucurat de privilegiul dumnezeiesc de a-L arată poporului pe Mesia coborât printre oameni: Acesta este! A trăit în pustie că un monah desăvârșit, smerit, auster în purtare, îmbrăcăminte, hrana, pregătindu-se pentru marea lui misiune. De aceea și Hristos Domnul precizează că nu este om născut din femeie, mai mare ca el. Precizând apoi că cel mai mic din
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/29_august_taierea_capului_sf_ion_untaru_1377741953.html [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
altul, L-a regăsit! Și dacă s-a împăcat cu ideea că nu-l mai poate vedea...este pentru că a decis că acesta a ajuns ACASĂ. „Aș vrea acum să ne aștepți azi, dragă tată,/ În casă fără tine e pustiu./ Cu toate astea simt că-mi ești aproape,/Ai sufletul curat și cald... și viu. ” Pentru Ligya, cu toții au acea fărâmă de divinitate. Știe acest lucru, nu are nicio îndoială. Are nevoie doar de puțină putere, câteodată, să caute mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/va-invit-in-sufletul-meu/ [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
Korys Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1484703095.html [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
a mea, curată și plină de har primit de la viață în dar. Ea poartă în suflet livezi alături de-ntinse zăpezi și noaptea veghind în tării în brațe cu frageda zi. Din clipa din care o știu port oaze-n imensu-mi pustiu și lin și-ndrăzneț și ușor pe cerul speranțelor zbor. Iubirea de care sunt plin a-nfrânt mohorâtu-mi destin, când parcă din nou m-am născut din cel mai fierbinte sărut. Am fost hărăzit de noroc ca mult prea târziu să
ADEVÃRATA IUBIRE DRAGOSTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1451826792.html [Corola-blog/BlogPost/378596_a_379925]
-
maica de pe laița e busuioc la grinda, copita-i bate în ușă, un cal din herghelie, o umbră, ce-i desculța și umblă prin cenușă, privește noaptea-i grie dar cine să mă aștepte, sunt gol și umbra-i vie, pustie ca un vânt migrează întunecime, și rupe din pământ, pământ cu ochiu-i sfânt. Stejărel Ionescu Referință Bibliografica: Poezii de Stejărel Ionescu / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 985, Anul III, 11 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_stejarel_ionescu_al_florin_tene_1378887602.html [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
ai să vii, n-am să mai fiu și poate nici n-am să mai scriu, penița-i ruptă, pusă-ntr-un raft, caietul aruncat și plin de praf, nici măcar cuvinte n-or să fie, să scrii pe-o inimă pustie, oi aduna vreo șapte-opt. să scriu un "te iubesc", pe tort, dar să nu spui, nimeni nu știe că tortul este de hârtie. când ai să vii,poate nu sunt, am să las umbre pe pământ , să știe că am
CÂND AI SĂ VII de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihail_coanda_1492342600.html [Corola-blog/BlogPost/362624_a_363953]
-
SILENȚIO Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În ziua a doua de după crăciun peste orașul de meduze retrase-n tihnă la siestă tristețea băntuie silențios în sus în jos pe străzile pustii și ascultând cu luare-aminte reqviemul luminii se mai oprește să-și admire în vitrine veșmântul de tăcere fumurie de-acolo de pe sticla înghețată rânjește doar o gură larg căscată într-un țipăt Referință Bibliografică: SILENȚIO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
SILENŢIO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1444109253.html [Corola-blog/BlogPost/352571_a_353900]
-
Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Covor fraged de zapadă, Amintiri trezești deodată. Mulți au vrut ca să te vadă Frumos, fin...ca și o fată. Totu-i gheață împrejur, Sufletul îl simt pustiu. Mai vreau doar o zi, vă jur... Lângă ea ca să mai fiu. Gânduri reci, idei mai sumbre Încolțesc din vis în vis... Dar asemeni unor umbre, Se afundă în abis. Clipele de altădată, Ca și soarele-au apus. Azi, când
CLIPE DE ZĂPADĂ DE FLAVIUS SIMIONESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_clipe_de_zapada_de_flavius_corina_lucia_costea_1387730962.html [Corola-blog/BlogPost/363595_a_364924]
-
semnul în ochii mei reapărut când am văzut ferestra pe unde tu săreai după ce îți adormeau părinții obosiți de truda zilei. Doi nebuni sub noaptea unui nuc, asta eram. Nu ne promiteam nimic, stăteam așa îmbrățișați și ascultam zgomotul nopții pustii. Ne mai speria din când în când lătratul unui câine, sau un cocoș afurisit care trezea și noaptea cu melodia lui ce dădea semnul că zorile-s pe drum și ziua vine. Săreai fereastra înapoi atunci, iar eu plecam așa
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1485762091.html [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare ale pocăinței. Harul Sfântului Botez, învăluit în
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
data aceasta din Somova, o localitate în apropierea orașului Tulcea. Iată că destinul meu de hoinar m-a adus și-n mirificul univers al Deltei. Tabăra noastră se află la marginea localității și de lângă ea începe balta. Ea, tabăra, este pustie până la începerea campaniei geologice (în aprilie). Din toamnă aici nu se găsește decât un om, care are grijă să nu-i fie deranjată solitudinea. De două săptămâni eu sunt cel care o face, urmând să mai stau aici încă pe
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
duc la soare Să prind o rază-n părul meu Și în tăcerea care doare O să vorbesc cu Prometeu. Că inima de foc e plină Sub norii vieții plumburii Și nu știu zău dac-o să vină Soarele-n anii mei pustii. Dar azi alerg prin frigul sorții Cu visele-astea de pământ Ca să dezleg funia morții; De albul pur din legământ. Referință Bibliografică: Eu într-o zi mă duc la soare / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235
EU ÎNTR-O ZI MĂ DUC LA SOARE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1486934667.html [Corola-blog/BlogPost/384778_a_386107]
-
ne e dat pentru totdeauna. Ne atașam vremelnic de ceva/cineva care trece razant prin viața noastră și uneori lasă urme. Nu te întreba de ce șiruri-șiruri de oameni trec prin viață și inima ta, apoi pleacă repede și lasă locul pustiu. Cine nu e alaături de tine, înseamnă că nu te-a meritat. Ești fericit. În clipa următoare poate că nu mai ești așa, dimpotrivă. Ești sănătos. Peste câteva clipe te pocnește o maladie. Ești zdravăn, pește puțin timp cazi lat.
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Povatuiri_ca_n_legile_lui_murphy_ce_cezarina_adamescu_1335217913.html [Corola-blog/BlogPost/357124_a_358453]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ISPITIREA VREMELNICULUI Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Referință
ISPITIREA VREMELNICULUI de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/marius_horvath_1433185640.html [Corola-blog/BlogPost/382568_a_383897]
-
unde m-ai așteptat. Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri, simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri, la tine și tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii, cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii. Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre de stele, ne cunoaște de când respiram prin gesturile rebele, am strâns rând pe rând la piept priviri din dimineață și cum am promis demult, ți le voi dărui în altă viață. Am
VOI SCRIE PE ZĂPADĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1487167430.html [Corola-blog/BlogPost/372502_a_373831]