KorAP: Find »[drukola/base=pythagoreic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 >

29 matches

Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977

din volum: 16, 11, 33 - respectiv, 9 „haikaiuri”). Dar... trebuia să se iște, și a cincea „secțiune”, căci era nevoie de binecuvântarea Cifrei Sacre! Și orice inițiat are toată dreptatea de partea sa, în ce privește grija și respectul (dus până la adorația pythagoreică!), față de cifra 5: la ebraicii vechi, spre exemplu, Cifra 5 era echivalentă cu Litera HÉ - „Numărul CINCI al Literelor și 15 al Căilor - Hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eternă - Numărul Științei Binelui și Răului; Litera Femeii și a Religiei; Pentagrama Angelică

INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Adrian_botez_incantatia_cosmica_a_un_adrian_botez_1342943745.html [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699

din volum: 16, 11, 33 - respectiv, 9 „haikaiuri”). Dar...TREBUIA să se iște, și a cincea „secțiune”, căci era nevoie de binecuvântarea Cifrei Sacre!!! Și orice inițiat are toată dreptatea de partea sa, în ce privește grija și respectul (dus până la adorația pythagoreică!), față de cifra 5: la ebraicii vechi, spre exemplu, Cifra 5 era echivalentă cu Litera HÉ - „Numărul CINCI al Literelor și 15 al Căilor - Hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eternă - Numărul Științei Binelui și Răului; Litera Femeii și a Religiei; Pentagrama Angelică

LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Lentila_de_diamant_marian_malciu_1340908668.html [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
Corola-website/Science/299375_a_300704

declin, și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină. Pico della Mirandola era însă un eclectic, datorită cunoștințelor sale vaste în domeniul misterelor antice, doctrinei pythagoreice, învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma de Aquino, precum și în urma studiului Kabbalei și Talmudului, întreprinde o încercare ambițioasă de armonizare a tuturor învățăturilor vremii sale sub egida creștinismului, un creștinism purificat, aprofundat și extins, al cărui exponent ar fi

Giovanni Pico della Mirandola (2017) [Corola-website/Science/299375_a_300704]
Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843

rafinată ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea unul transtemporal; miraj și cânt merg laolaltă, în indiviziune, recitativul

[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359

cele din Tracia, ca unul care trăise printre eleni și mai ales alături de înțeleptul Elladei, Pythagoras . În ce privește cine pe cine a inspirat, se cuvine să amintim părerea lui Vasile Pârvan: „Cât privește dependența învățăturii religioase getice de cea pythagoreică, un grec sincer a răsturnat problema spunând prin anii 200 e.n. că Pythagoras a fost cel care s-a inițiat din învățăturile traciloră întrucât orphismul avea, firește, rădăcini tracice, iar Pythagoreismul era adânc influențat de doctrina orphică. Oriunde elenul vede

Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat (2003) [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
iar Pythagoreismul era adânc influențat de doctrina orphică. Oriunde elenul vede o prea mare accentuare a vieții de după moarte, el dădea în special Egiptului un rol de inspirator” . Când Zamolxis se întoarce printre ai săi, după inițierea în ale filosofiei pythagoreice, punând în aplicare cele învățate, organizează pentru societatea distinsă a geților banchete, mese comune, în care propăvăduiește viața de după moarte și cum poate fi dobândită nemurirea. Pare că cei care-l ascultau nu erau chiar atât de convinși și atunci

Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat (2003) [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607

unitatea lor esențială și invizibilă. Războiul, , tensiunea,  perpetuă a contrariilor este generatoare, este sursa tuturor lucrurilor și a schimbărilor imanente lor (fr.14); orice tip de distincție și separație înseamnă război, este energia nevăzută și devine astfel o putere cosmogonică. Pythagoreicii 4 priveau toate lucrurile existente ca pe un echilibru între contrarii  și ordonau (Aristotel, Metaph. A, 5) toate realitățile pe un tabel al contrariilor care conținea zece opoziții fundamentale: limitat - nelimitat, par - impar, unu - multiplu, dreapta - stânga, masculin - feminin, repaus

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
acceptând astfel doctrina peripateticilor și academicilor, pentru care exigențele naturii sensibile a omului nu trebuie ignorate, deși virtutea este recunoscută ca fiind superioară și cea mai nobilă în cadrul structurii umane, în fizică (Rep. VI, 17) urmându-l pe Platon și pythagoreici, așează contrariile la baza sistemului planetar (mișcările contrare ale astrelor) și armoniei divine ce se naște din mișcările sferelor. Lucius Annaeus Seneca, personalitate marcantă care a avut o contribuție originală în aria stoicismului, nu a fost preocupat de logică, considerând

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
inteligibil, multiplicitatea matematică orientată, pe de-o parte, spre unitate prin determinări (raporturile dintre număr și figura geometrică), pe de alta, spre unități ideale, este aptă de a se uni cu sensibilul, cu diversul. Acestea sunt premisele în fundamentarea teoriei pythagoreice a numerelor adaptată de Platon doctrinelor sale (în special în teoria Ideilor - numere), preluată mai apoi de Macrobius prin intermediul comentariilor lui Porphyrios la Timaios și utilizată în explicarea unor probleme legate de textul ciceronian (Somn.Scip. 2, 2). Aceste precizări

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
chiar interpretări ale unor pasaje din Timaios (35b; 31-32b). Numerele sunt considerate esențe, substanțe ale lucrurilor, au în mod necesar reprezentare spațială, își găsesc principiul în unitate, care nu este propriu-zis număr, fiind pară și impară, divizibilă și indivizibilă. Numărul pythagoreic este o construcție figurată realizată din unități reale; o figură geometrică este o realitate calitativă, compusă din unități cantitative care participă însă și la calitatea ei (Comm. II, 2, 8 his geometricis rationibus adplicatur natura numerorum). Această calitate determină natura

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
1088 a, 6), pytagoreicii nu defineau unitatea drept număr propriu-zis, căci "o măsură nu este ceea ce este măsurat, ci măsura sau unitatea este începutul numerelor" (            ,). Thymarides, după Iamblichos (Ind.Nicom. p.11, 2-11), numea unitatea cantitate limitantă, limita micimii; alți pythagoreici separație () între număr și părțile sale, anume ceea ce diferențiază multiplii de submultipli, numerele întregi de fracții. Macrobius, urmând îndeaproape această linie, susține apartenența monadei deopotrivă la categoria parului (divizibil, feminin) și a imparului (indivizibil, masculin), socotind-o principiu al tuturor

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
de asimilare cu toate calitățile, adaptabilitate extraordinară la fiecare datorită abilităților în trasformare (ascensus - descensus) Plοt. IV, 8, 7, 58 Εnn. Noțiunile de aritmetică și metafizică se întrepătrund și se completează în fragmentul I, 6, 8-9: natura matematică (pe linie pythagoreică) a unității ca par și impar, divizibil și indivizibil își găsește o justificare pe plan metafizic: unitas = mens este indivizibilă (impară, masculină) prin participarea la Divinitate, prin structura și natura sa (Intelectul are o esență unică, structură armonioasă) și divizibilă

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
est) pentru a determina a priori numărul elementelor și a legitima posibilitatea transmutării lor. Platon stabilește o progresie continuă între elemente așezând două medietăți între cele două extreme: focul (tetraedric) și pământul (cubic), "cele mai opuse" elemente pe care atât pythagoreicii, cât si eleații le aveau ca principii 15, a vrut să determine în Inteligibil numărul elementelor știind că între o putere cubică și produsul ei cu 2 (cele două solide extreme) se pot insera două medietăți. Astfel, numărul elementelor va

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
în înțelegerea Universului. Capitolul 4 Muzica sferelor Influența muzicii asupra filozofiei echivalează cu tratarea filozofică a argumentelor muzicale; relațiile dintre cele două au fost profunde și fundamentale, de vreme ce gândirea filozofică a determinat studiul muzicii. Progresul cunoștințelor astronomice realizat de școala pythagoreică a permis extinderea muzicii de la pământ la cer, de la un simplu sunet la sunetele emise de sferele cerești, de la generat la ingenerat, de la efemer la etern. Datorită inovației pythagoreice, adică datorită supunerii intervalelor concordante analizei matematice, muzica astfel pusă în

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
filozofică a determinat studiul muzicii. Progresul cunoștințelor astronomice realizat de școala pythagoreică a permis extinderea muzicii de la pământ la cer, de la un simplu sunet la sunetele emise de sferele cerești, de la generat la ingenerat, de la efemer la etern. Datorită inovației pythagoreice, adică datorită supunerii intervalelor concordante analizei matematice, muzica astfel pusă în legatură directă cu Numărul devine cheia principiilor matematice, care sunt și principiile Universului. Concepțiile pythagoreice au fost revalorizate de Platon în mitul lui Er (Rep. 617b) și în Timaios

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
emise de sferele cerești, de la generat la ingenerat, de la efemer la etern. Datorită inovației pythagoreice, adică datorită supunerii intervalelor concordante analizei matematice, muzica astfel pusă în legatură directă cu Numărul devine cheia principiilor matematice, care sunt și principiile Universului. Concepțiile pythagoreice au fost revalorizate de Platon în mitul lui Er (Rep. 617b) și în Timaios (35b sq.) cu crearea Sufletului Universal cu ajutorul aritmeticii pythagoreice și a proporțiilor armonice (Comm. II, 2,1 hinc Plato postquam et Pythagoricae succesione doctrinae et ingenii

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
astfel pusă în legatură directă cu Numărul devine cheia principiilor matematice, care sunt și principiile Universului. Concepțiile pythagoreice au fost revalorizate de Platon în mitul lui Er (Rep. 617b) și în Timaios (35b sq.) cu crearea Sufletului Universal cu ajutorul aritmeticii pythagoreice și a proporțiilor armonice (Comm. II, 2,1 hinc Plato postquam et Pythagoricae succesione doctrinae et ingenii proprii divina profunditate cognovit nullam esse posse sine his numeris iugabilem competentiam, in Timaeo suo mundi animam per istorum numerorum contextionem ineffabili providentia

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
locuitorii de pe malurile Nilului (II, 4, 14) subliniază ideea imposibilității umane de a intra în contact cu muzica sferelor, ea este mai presus de simțuri (sensus hominum). Armonia celestă devine la Macrobius o muzică perceptibilă doar intelectual, prin intermediul rațiunii deși pythagoreicii și Platon susțineau că este concretă, reală. Macrobius dovedește putere de abstractizare în încercarea de a soluționa probleme metafizice recunoscând, pe de o parte, ce fenomene (ascuțit - grav) stau la baza practicii muzicale, pe de alta, înălțând din interiorul Lumii

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Empedocles în Purificări (fr. 115, poate și Heraclit 62, 68), unde izgonirea este efectul unei vine, unei nelegiuiri comise de unul dintre  și este supus pe perioada Marelui An (30 000 de ani) la reîncarnări succesive în Lumea Sensibilă. Influența pythagoreică asupra acestei doctrine este de maximă importanță: Macrobius, după ce descrie ordo a căderii prin Porțile Cerului care reprezintă de fapt o topografie celestă: sufletele își încep coborârea (I, 12, 1-3) din locul în care Calea Lactee se intersectează cu Zodiacul 46

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
55; sufletele nepurificate sunt supuse unei serii de încercări care să le elibereze de coruptibilitatea corpului, prin încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul moral din ultima lor viață (I, 9, 4-5). Macrobius preia, în spiritul tradiției pythagoreice și orphice, teoria metempsihozei, teoriile adiacente platoniciene (reamintirii - ; reîncarnare - ), miturile eschatologice în sprijinul unei doctrine neoplatoniciene. Antagonismul suflet - trup, unitatea și nemurirea sufletului este rezolvată de Macrobius prin supunerea lui la renașteri ciclice într-un corp care este sursa tuturor

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
matematice. Platon admite două tipuri primare de triunghiuri elementare: dreptunghic scalen și dreptunghic isoscel; el formează mai apoi triunghiul echilateral cu ajutorul a șase triunghiuri a căror cea mai mică catetă este egală cu jumătate din ipotenuză (53c - 54d). 15 Elemente pythagoreice primitive sunt regăsite și la Parmenides: lumină opacitate; ușor dens; foc pământ. Platon însă preia terminologia empedocleană. 16 La fel omite doctrina spațiului () și rolul necesității, pe care, totuși îl implică, ambele explică de fapt la Platon originea elementelor și

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
doar pe cei din urmă. 28 cf. Geminus XIV, 1-2, Cleomedes I, 12-13, Martianus Capella VI, 604-5. 29 Despre necesitatea raționalului în muzică cf. Aristotel De Caelo II, 9, 290D, Pseudo-Plutarch De Musica XLIV, II, 47. 30 Macrobius preia doctrine pythagoreice și platoniciene prin intermediul lui Porphyrios (Commentarii in Timaeum). 31 cf. De Anima II, 8, 420A, Theo Smyrnaeus 65. 32 Mai probabil, teoria muzicală și, mai ales, doctrina armoniei celeste sunt formulate de Archytas și discipolul său Eudoxos la începutul secolului

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
32 Mai probabil, teoria muzicală și, mai ales, doctrina armoniei celeste sunt formulate de Archytas și discipolul său Eudoxos la începutul secolului al IV-lea, totuși sunt atribuite lui Pythagoras și de Aristotel (Metaph. 985 b); relatări despre celebra descoperire pythagoreică a intervalelor muzicale cf. Nicomachos Manuale harmonicum VI, Iamblichos De uta Pythagorica XXVI, 115-21, Boethius De Ins . musica I, 10, Gaudentius Harmonica introductio XI. 33 În varianta lui Cicero Pământul nu emite niciun sunet. 34 Se ajunge la un total

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

scrise", în mod "misterios", de către o forță supraumană. Acest ultim sens pare a-și găsi confirmarea în micro-textemul [4] ("numerele de aur"), care constituie una dintre puținele "abateri" ale fragmentului de la tiparul eminescian și care trimite către un motiv ocult (pythagoreic, kabbalistic și masonic), de circulație universală. Potrivit lui Radu Cernătescu, "aceste numere de aur au fost învestite de tradiția Kabbalei cu ciudate și disimulate proprietăți terapeutice, dar și cu altele menite să rămână în veci ascunse pentru profanum vulgum"414. 2

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759

pe care materia îl străbate împreună cu sufletul, în încercarea de a se ridica "până la spiritul ordonator, până la muzica spațiilor și la fatalitatea matematică a legilor firii"6. Un spațiu parcurs de energii ce exprimă proporția divină a tonurilor cosmice, intonând pythagoreica muzică a sferelor, identificat în undă. Energia este "unda captivă în spațiu, principiul care se zbate în marile lucruri ale lumii"7, și de aceea zbaterea ei e asemănătoare unor aripi care își iau zborul sau cuvintelor abia rostite, unduirea

[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]