4 matches
-
asupra actualității unor metode folosite de echipele îndrumate de acesta: "Pentru prima dată în lume, în cadrul activității sociologice de la catedra și seminarul de sociologie al Universității din București, au fost expuse clar și sistematic două principii ale sociologiei moderne, astăzi quasi-universal acceptate: 1. Sociologul nu este un savant "de birou", ci un cercetător științific care trebuie să cunoască nemijlocit societatea în mijlocul căreia trăiește, folosind toate mijloacele pe care știința i le pune la dispoziție. 2. Cercetarea sociologică trebuie să aibă un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
veacuri mai limpede decât suntem noi, cei mai mulți, în stare să vorbim cuiva în aceeași cameră." Dar asta e poezia, indiferent de epocă. Totuși, a urmat o amplă reacție de scepticism provocată de articolul profesorului de la Beijing. Confruntat cu această problemă quasi-universală, Len Darien, traducătorul, a recunoscut că nu există nici o versiune chineză și că, de fapt, el însuși, Len Darien, nici nu există. Len Darien e pseudonimul editorului de la Exquisite Corpse, care într-adevăr a scris aceste poeme la el în
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
caracteriale (tiranul, arivistul, tînărul prinț), dar și texte care construiesc progresiv inferențial eroii (eroii lui Dostoievski sau Soljenițîn), se poate afirma că publicitatea referențială exploatează un univers real cu o configurație dată, în timp ce publicitatea mitică recurgînd la legende și simboluri quasi-universale induce un travaliu de construcție semantică și calcul interpretativ (cf. și J.M. Floch, 1995: 207-208). 6.3. Publicitate /vs/ relații publice " Nu există decît două metode de a guverna oamenii: forța sau statistica (a sparge capetele sau a le număra
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
îmbrăcarea unei haine pe dos, în Grecia prin atingerea pleoapei închise cu arătătorul. Mimica diferențiază prin frecvență și durată societățile europene mobile și expresive de comunitățile indienilor sau japonezilor caracterizați prin impasibilitate. Chiar dacă în raport cu gesturile, expresiile feței au un caracter quasi-universal (cf. Eibl-Eibesfeldt), anumite semne faciale capătă investiri semantice diferite în culturi diferite. Astfel surîsul exprimă la europeni mulțumirea sau ironia, dar în Japonia nervozitatea și chiar furia, iar rîsul însoțește la chinezi și africani actele care amenință fața interlocutorului (face
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]